Timpul

Acum exact o saptamana traiam un timp al pacii, al linistii.Am plecat de la serviciu impreuna cu o prietena si ne-am plimbat pe strazi... Era frumos, era toamna, copacii inca nu-si pierdusera coroana...mama inca traia ca o babuta in casa ei frumoasa, luandu-si cina la ora 18... facandu-si planuri pentru seara.

Nu au trecut decat cateva zile! Si totul e vraiste in vietile noastre!Nu am facut nimic in acest rastimp, din ceea ce ordonat programasem: nu am fost la Iasi, la cuvioasa Parascheva,nu am mai ajuns la parintele Alexie, nu am trait, nu am dormit,nu am mancat decat la mesele altora, nu am visat ca mai inainte... Toata viata mea s-a strans in acest moment petrecut acum o saptamana.

Poate trebuia sa ma gandesc inainte la el, poate trebuia sa-l fi prevazut, sa ma fi pregatit cumva... Dar cine se poate pregati  de despartiri?

Privesc ceasul... Ce repede zboara timpul! Acum doua ore am scris primele propozitii, apoi am zabovit pe aici... si gata e ora la care am sunat-o pe sora mea, asa din senin si ea era la mama si... mama nu se simtea bine...

Doar o saptamana ma desparte de plecarea ei, dar e o saptamana lunga in suferinta... Nu, nu, nu sunt o femeie puternica...inca ma doare, inca o plang, inca o caut, inca astept sa sune telefonul, inca as vrea sa o sun si sa ma sfatuiesc cu ea...

Atatea lucruri sa-i spun, atatea lucruri au ramas nespuse...

Cred, cred, Doamne, ajuta necredintei mele, ca vom trai un timp in care ne vom revedea si imi va povesti cum era ea in aceste zile, ce simtea sufletul ei, probabil teama, probabil si bucurie,stiu ingerii pot fi infricosatori daca nu-i cunosti  si cine ii cunoaste? Dar mi-e teama ca timpul despartirii nostre poate fi lung si dorul meu va creste direct proportional cu timpul...Mama si Grig, tatal meu, nasii nostrii, Tedi , Mihnea, Daniela si Ionut, Zaharia si Tudorita, Maria, Ileana, Ileana, Nicolae, Nicolae, Nicolae, Mihaela, Mihai, Elena, Adriana, Adela, Maria -Octavia, Olimpia, Marin, Eduard, Laurentiu... multi...multi oameni dragi, multe suflete care au pasit Dincolo... macar sa se fi mantuit...

E atat de tarziu!

Timpul curge spre maine... Nu pot sa ma rog cu rugaciunile dinainte. Asa am patit la fiecare incercare. Dar Dumnezeu randuieste pentru mine altceva si eu nu vreau decat voia Lui Dumnezeu in viata noastra si daca asta a fost voia Lui Dumnezeu ca eu sa raman fara ea acum, in toamna asta, inainte de plecarea la  Sfantul Mormant, inainte de parastasul de 7 ani pentru Grig, inainte de alt Craciun, of, alt Craciun fara cineva drag... daca voia Lui e lacrima mea de acum, fie , Doamne!
Dar, iarta-ma , Doamne , ridica-i din lacrimile mele pe cei dragi ai mei si pe toti cei care au trebuinta de rugaciune si aseaza-i in corturile dreptilor...sa nu-i doara, Doamne, toamna frumoasa pe care au lasat-o in urma,prima  toamna pe care mama mea nu o mai traieste aici...