Vineri la Schitul Closca!-26 septembrie 2014
Slujba de maslu este pentru multi credinciosi un "canon" si o placere in lista de vitamine pentru suflet.
Slujba de maslu este pentru multi credinciosi un "canon" si o placere in lista de vitamine pentru suflet.
In ultimile saptamani am mers la slujba de maslu, poate determinata in primul rand de faptul ca deja programul meu de toamna, pentru perioada urmatoare, va insemna weenduri cand nu voi putea ajunge acolo, la Schit.
Si pentru ca oricum serile dupa maslu sunt deosebit de lungi si imi este greu sa ma intorc acasa tarziu, iar maica stareta si surorile de la schit, ma roaga mereu sa raman la ele, pentru ca iubesc sfanta litutghie de sambata nespus de mult, am preferat sa iau binecuvantare de la maica stareta si sa raman iarasi la Closca.
Si pentru ca oricum serile dupa maslu sunt deosebit de lungi si imi este greu sa ma intorc acasa tarziu, iar maica stareta si surorile de la schit, ma roaga mereu sa raman la ele, pentru ca iubesc sfanta litutghie de sambata nespus de mult, am preferat sa iau binecuvantare de la maica stareta si sa raman iarasi la Closca.
Am stat in biserica in spate, in intuneric, strecurata intre femei.Uneori nu mai suport zgomotul, nici vorbele in desert, nici priviri iscoditoare...Parintele a predicat despre Apostolul iubirii si rezamatorul pe pieptul Mantuitorului, Apostolul Ioan Teologul,fratele Apostolului Iacob cel Mare, cel care a scris Apocalipsa, praznuit in acea zi, 26 septembrie.
Evanghelia care s-a citit vineri, 26 septembrie, a infatisat ultimile clipe ale Mantuitorului pe cruce.
Evanghelia care s-a citit vineri, 26 septembrie, a infatisat ultimile clipe ale Mantuitorului pe cruce.
Ev. Ioan 19, 25-27; 21, 24-25
În vremea aceea stăteau lângă crucea lui Iisus mama Sa şi sora mamei Sale, Maria lui Cleopa şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe maica Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: iată mama ta! Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o în casa sa.
Acesta este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea, şi ştim că mărturia lui e adevărată. Mai sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, de s-ar fi scris cu de-amănuntul, socotesc că nici în lumea toată n-ar fi putut încăpea cărţile ce s-ar fi scris. Amin!
In cuvantul sau, Parintele ne-a vorbit despre Iisus Hristos in Marea Vineri, aflat pe cruce si suferind durerile mortii.In timp ce sangelele lui sfant se varsa in dureri cumplite , privirea Mantuitorului , a Soarelui Dreptatii, Soarele Cel mai inainte de Soare, s-a indreptat spre propria mama si spre ucenicul iubit si a spus
"femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: iată mama ta!" si abia apoi plecandu-si capul si-a dat duhul...
"- Copiii care ma ascultati-a spus Parintele, care aveti tata si mama, veniti cu gandul, apropiati-va de cruce ca sa va invatati sfintele indatoriri fata de parintii vostrii! Cate lacrimi, cata emotie, cate fagaduinte facute lui Dumnezeu ca sa traiti!Si acum cand sunt batrani ii veti parasi?Invatati din dragostea lui Iisus Hristos sa nu fiti indiferenti fata de parinti! Cel Rastignit care in clipele suferintei supreme nu a uitat-o pe mama Sa sa va fie pilda!"
Apoi Parintele ne-a vorbit de sfanta mucenita Achilina
ÎNDUIOŞĂTOARE MUCENICIE!
DOAMNE, DĂ-NE MAME CA MAMA SFINTEI ACHILINA ŞI COPII CA SFÂNTA ACHILINA!
Sfânta Nou Muceniță-Fecioară Achilia din Zagliveri (Grecia)
Sfânta Achilina s-a nascut in anul 1745 și a crescut în satul Zagliveri de lângă Tesalonic, unde viețuiau greci și turci. Părinții ei au fost creștini evlavioși. Mama sa a învățat-o încă din primii ani ai copilăriei să trăiască o viață după poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel, încă din fragedă pruncie, Achilina Îl iubea pe Hristos și se ruga fierbinte să-i dea putere ca să nu se lepede niciodată de El.
Într-o zi, s-a întâmplat ca tatăl sfintei să se certe cu un vecin turc, pe care, înfuriat fiind, l-a lovit cu putere și l-a ucis pe loc. Atunci l-au prins străjerii turci și l-au dus la pașa Tesalonicului. Când pașa a văzut că acuzatul se teme pentru viața sa și dorește să scape din mâinile acuzatorilor, i-a spus:
- Îți recomand să îți schimbi credința și să devii turc, numai așa îți voi putea ierta crima pe care ai săvârșit-o! Dacă refuzi, atunci voi porunci să fii ucis prin același mod cu care l-ai ucis pe vecinul tău!
- Pașă al meu, voi deveni turc chiar în acest moment numai să nu-mi faci niciun rău!
Astfel s-a lepădat de credința Ortodoxă, purtând și fesul turcesc pentru a scăpa de osândirea la moarte.
Mama sfintei s-a întristat profund pentru trecerea la islam a soțului ei, și, din acest motiv, a continuat și cu mai multă râvnă să o învețe pe fetița sa cum să-L mărturisească pe Hristos cu bărbăție și credință. Urmând cuvintele mamei sale copila a prins curaj și a început să se roage cu și mai mare bucurie.
Când tânăra Achilina a ajuns la vârsta de 18 ani, turcii l-au obligat pe tatăl sfintei să o turcească și pe aceasta. Acela, temându-se să-i refuze, le-a făgăduit că va face orice ca s-o convingă. Atunci s-a dus la ea și i-a spus:
- Fata mea, turcii îmi cer în fiecare zi să te conving să treci la religia musulmană. Eu am facut-o primul, iar acum e rândul tău. Te rog să faci asta cât mai repede, ca să nu mă imboldească de fiecare dată când mă văd.
Atunci sfânta i-a răspuns fără nicio ezitare:
- Crezi că sunt puțin credincioasă ca și tine să mă lepăd de Ziditorul și Făcătorul lumii, de Domnul Iisus Hristos, Care a îndurat răstignire și moarte pentru noi? Sunt gata să rabd orice chin, chiar și moarte, pentru dragostea Mântuitoului meu Iisus Hristos.
Tatăl său, când a văzut că nu a reușit să o convingă, s-a dus la turci și le-a spus să-i facă orice vor, ca să-i schimbe religia. Imediat după aceasta, turcii s-au dus acasă la Achilina, ca să o prindă. Mama sfintei i-a văzut înainte să sosească și și-a dat seama care este scopul vizitei lor. Atunci s-a apropiat de fată și i-a spus emoționată:
- Dulcea mea Achilina, în fiecare zi te-am învățat să păstrezi credința în Mântuitorul Hristos și să nu-L trădezi niciodată. În fiecare zi te-ai rugat la Mântuitorul, ca să îți dea putere să nu te lepezi așa cum a făcut tatăl tau. Acum a sosit ceasul să faci ceea ce ai învățat și să arăți bărbăție!
Sfânta și-a îmbrățișat mama și, cu lacrimi curgându-i pe față, i-a spus:
- Nu te teme maica mea, nu am cum să uit iubirea Mântuitorului meu! Dumnezeu va fi cu mine și mă va întări. Să te rogi pentru mine!
Între timp, turcii au ajuns și au bătut la ușă întrebând de Achilina. Sfânta s-a predat în mâinile lor în timp ce mama sa îi urma plângând până la locul unde avea să aibe loc judecata. Turcii au condus-o pe sfânta la judecător, dar pe mama sa nu au lăsat-o să intre.
Judecătorul i-a poruncit să se lepede de Hristos și să îmbrățișeze credința musulmană, dar sfînta a refuzat. Atunci judecătorul s-a mâniat și a poruncit să o dezbrace de la brâu în sus, apoi să o lege de un stâlp și să o lovească cu varga. Călăii turci au început să o bată cu cruzime mai mult timp, dar sfânta a rămas nevătămată.
După aceasta, turcii au adus-o în fața judecătorului și au încercat, prin diferite făgăduințe, lingușiri și daruri să o facă musulmancă.
De asemenea, un turc bogat, văzându-i frumusețea și minunându-se de curajul ei, i-a zis:
- Fă-te turcoaica, iar eu am să te căsătoresc cu fiul meu. Dacă accepți propunerea mea, vei trăi totdeauna fericită alături de el. Însă Achilina a îndurat cu bucurie bătăile pentru dragostea Mântuitorului și s-a arătat dezinteresată de propunerile viclene ale turcilor. De aceea, judecătorul s-a enervat la culme și a poruncit să o bată mai tare și pentru vreme mai îndelungată. Trupul muceniței-fecioare s-a umplut de răni și sânge, iar haina care mai rămăsese pe ea s-a rupt de tot. Însa sfânta a rămas neclintită în hotărârea ei.
Apoi, pentru a treia oară, au adus-o în fața judecătorului care i-a zis:
- Achilina, nu am răbdare să te mai rog. Ori te vei face musulmancă, ori îți voi rupe oasele unul câte unul!
Atunci sfânta a răspuns cu mărime de suflet:
- Ce are frumos credința voastră, ca să mi-o schimb pe a mea?
Să mă lepăd de Hristosul meu și să cred în falsele minuni ale credinței voastre? Niciodată! Voi sunteți răi și nepocăiți!
Când au auzit aceste cuvinte, cu toții s-au rușinat și au amuțit. Nu știau ce să mai spună în fața cuvintelor pline de adevăr și înțelepciune. Și cum erau înfuriați au bătut-o pentru a treia oară așa de cumplit, încât sfânta era pe punctul de a muri. Atunci au încredințat-o unui creștin, ce se afla de față, să o ducă înapoi acasă.
Când a văzut-o mama sa în ce stare se afla, a îmbrățișat-o și i-a zis:
- Ce-ai făcut, buna mea fetița!?
Sfânta și-a deschis ochii și i-a răspuns:
- Ce altceva să fac, măicuța mea, decât ceea ce m-ai învățat. Mi-am mărturisit credința!
Imediat, mama sa I-a mulțumit lui Dumnezeu, iar sfânta și-a dat sufletul Stăpânului Hristos, luând cununa muceniciei la 27 septembrie 1764. În ziua următoare creștinii au luat sfintele moaște spre a le ingropa. Atunci trupul sfintei a început să răspândească o minunată mireasmă și toți creștinii L-au slăvit pe Dumnezeu si s-au intarit in credinta. De asemenea, în acea noapte a coborât o lumină din cer care a strălucit pe mormântul sfintei, ca o stea luminoasă. Cu aceste minuni a slăvit-o preabunul Dumnezeu, arătând că a fost mulțumit de viața și de mărturisirea sfintei Achilina.
Biserica noastră face pomenirea sfintei mucenițe-fecioare Achilina din Zagliveri la 27 septembrie.
Racla cu Sfintele Moaste ale Sf. Mucenite Achilina se afla in biserica veche a satului Ossa din Sfinta Mitropolie de Langada.
Din periodicul <Vietile Sfintilor cu ilustratii> – Stupul Ortodox.
Traducere: S. M. P.
-Nu am dormit, dar nu ma simt obosita.Ma simt perfect, chiar plina de forta...si ma gandesc mereu la maria sa, Neagoe Basarab! La sfantul Neagoe Basarab, praznuit ieri. Am citit, parintele m-a lasat ieri si am citit la masa, din cartea acesta...Si fiecare s-a regasit in aceste situatii. Sora Elena a plans...Vreti sa va citesc?
-Sigur!
Si miezonoptica s-a transformat intr-un moment minunat, in care cateva ore, ea a citit si eu am ascultat si am plans!M-am regasit si eu in carte! Si am convingerea ca fiecare din noi se poate regasi acolo...
Unul dintre cele mai frumoase chipuri de domniţe ale istoriei noastre, Despina a fost fiică de despot, soţie, mamă, soacră şi cumnată de voievod şi a trecut la Domnul îmbrăcată în haină monahală, cu numele Platonida.
Mitropolitul Antonie Plămădeală spunea despre Sfântul Neagoe Basarab,Domnitorul Ţării Româneşti: „Prin Curtea de Argeş şi prin Învăţăturile către fiul său Teodosie, Neagoe, voievod Basarab, şi-a câştigat un loc veşnic viu în istoria, cultura, civilizaţia şi conştiinţa românilor. Domn al culturii româneşti îndeosebi, a realizat în Învăţături, ca şi în catedrală, o sinteză românească originală, între umanism şi gândirea religioasă a vremii, sinteză care a surprins şi a concretizat, în forme scrise şi zidite, trăsăturile esenţiale şi fundamentale ale sufletului românesc, iubitor de frumos şi de bine, realist şi echilibrat”.
Doamna Ţării Româneşti - Doamna Despina Miliţa, suferind după pierderea tuturor celor dragi, s-a călugărit la schitul Ostrov, luând numele monahal de maica Platonida. Descendentă a familiei imperiale bizantine Cantacuzino, Doamna Despina era fiica unui despot sârb şi nepoată a mitropolitului Maxim Brancovič. S-a căsătorit cu postelnicul Neagoe, in 1504. Au avut împreună şase copii, dintre care doar Teodosie, Ruxandra şi Stana au ajuns la vremea maturităţii. „Viaţa împreună a acestor doi soţi, care s-au înţeles şi s-au iubit, a fost închinată Bisericii şi artei … au strâns, în timpul domniei lor, o întreagă comoară: Evanghelii de aur, căţui de argint, sfeşnice, cruci, inele, paftale, ceşti, toate podoabele ce se puteau culege sau face la noi sau aiurea. Dar din câte au strâns şi din câte au făcut, podoaba cea mai măreaţă a rămas biserica Curtea de Argeş…” (Constantin Gane). După moartea soţului ei, la 15 septembrie 1521, fiul său Teodosie, care avea doar 16 ani, a fost ales domn. A domnit sub îndrumarea unchiului dinspre tată şi a mamei sale. Ridicat împreună cu visteria ţării de Mehmed bei, în decembrie 1521, Teodosie a murit în Imperiul Otoman, în anul 1522. Despina Miliţa, împreună cu cele două fete, s-a refugiat la Sibiu, punându-se sub protecţia regelui Ungariei, Ludovic II. Cele două fete au fost căsătorite cu domnii Ţării Româneşti şi Moldovei, Radu de la Afumaţi şi Ştefăniţă. După moartea celor doi gineri, fetele rămase văduve s-au întors lângă mama lor, Stana s-a călugărit şi a murit în 1530, iar Ruxandra a fost căsătorită cu noul domn al Ţării Româneşti, Radu Paisie. Acesta a fost mazilit in 1545 şi după aceasta Despina Doamna hotărăşte să îmbrace haina monahală. A fost apoi “o maică, Platonida, rătăcind de-a lungul zidurilor unei vechi mănăstiri, rememorând poate în bătrâna ei minte puţina fericire şi multele lacrimi de care a avut parte în viaţă [...]". A murit, răpusă de ciumă, la Sibiu, la 30 ianuarie 1554, iar cronicarul C. Gane nota: “A lăsat aşa de mari bogăţii după dânsa la Sibiu, încât i s-a făcut o înmormântare măreaţă”.
Intr-un tarziu am plecat spre biserica dorindu-ne sa participam macar la o parte din utrenie...
Am pus cu sora M nume brazilor... Acesta mic e Teodosie ...
Acesta e Neagoe...Copilarii admise in timp ce spuneam pe aleie" « Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te ! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre»..flori aplecate de ploaie si vant...
rugaciune...Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!
vohodul mic...
"Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat în ceruri cetele şi oştile înge rilor şi ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor îngeri, care slujesc împreună cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închi nă ciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."
Pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor
Dupa obicei biserica a fost plina de oameni care ne sunt foarte apropiati.Ne-am bucurat sa fim impreuna pentru ca Biserica pentru noi nu inseamna doar ziduri, ci comunitatea pe care noi, cei ce credem in ortodoxie o formam...Ieri, parintele Alexie de la Bujoreni imi spunea ca Iisus Hristos se coboara in toate bisericile, acesta e marea taina!
Am cantat impreuna stand jos, pentru ca Parintele ne-a spus ca asta inseamna "sedelne" imn religios cântat în biserică, în timpul executării căruia cei prezenți stăteau pe scaune; sedeală. 
Ap. II Corinteni 9, 6-11
Fraţilor, cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera. Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună. Şi Dumnezeu poate să înmulţească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiţi spre tot lucrul bun, precum este scris: «Împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac». Iar Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare vă va da şi va înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre, ca întru toate să vă îmbogăţiţi, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulţumire lui Dumnezeu.
Ev. Luca 5, 1-11
În vremea aceea şedea Iisus lângă lacul Ghenizaretului şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii ieşiseră din ele şi-şi spălau mrejele. Intrând în corabia care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat; apoi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: depărteaz-o la adânc şi aruncaţi mrejele voastre, ca să pescuiţi. Atunci, răspunzând Simon, I-a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am ostenit şi nimic n-am prins; dar, la porunca Ta, voi arunca mreaja. Şi, făcând ei aşa, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. Deci au făcut semn tovarăşilor, care erau în cealaltă corabie, ca să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, de erau gata să se scufunde. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la picioarele lui Iisus şi I-a zis: du-Te de la mine, Doamne, căci sunt om păcătos; pentru că îl cuprinsese spaimă pe el şi pe toţi cei care erau cu el, din pricina pescuitului atâtor peşti pe care îi prinseseră; tot aşa şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau tovarăşii lui Simon. Atunci Iisus a zis către Simon: nu-ţi fie frică; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi, trăgând corăbiile la uscat, au lăsat totul şi au mers după Dânsul.
Extras din predica parintelui la PESCUIREA MINUNATA
De două ori s-au dus să pescuiască ucenicii lui Hristos. Prima dată au ostenit toată noaptea şi n-au prins nici solzi, pentru că de acolo lipsea Hristos. A doua oară când s-au dus să pescuiască în urma poruncii Lui şi cu binecuvântarea Lui, mrejele s-au umplut de peşti.
Ce ne învaţă lucrul acesta, iubiţii mei? Că munca are valoare, dar numai până la un anumit punct, pentru că mai presus de munca omul are nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu. Orice ar face, trebuie să înceapă de la Dumnezeu, să înceapă şi să încheie cu cinstita cruce.
- Bine, veţi întreba, dar când avem binecuvântarea lui Dumnezeu?
Deschideţi Sfânta Scriptură, Vechiul Testament, la Deuteronom, la capitolul 28, şi acolo veţi vedea când un om are binecuvântarea lui Dumnezeu. Ne spune clar Moise.
Zice: Poporule, dacă vei asculta glasul lui Dumnezeu, vei fi liber. Credinţa nu este un regim totalitar. Două urechiuşe ai: cu o ureche poţi să-l asculţi pe diavol, iar cu cealaltă pe Dumnezeu. Eşti liber. Zice: „Dacă cu auzul vei auzi glasul Domnului Dumnezeului tău, ca să păzeşti şi să faci toate poruncile acestea pe care ţi le poruncesc Eu astăzi…” (Deuteronom 28, 1); adică: Dacă vei îndeplini poruncile Mele, cele zece porunci, atunci, oricine ai fi, dacă Mă asculţi, atunci - binecuvântare!Binecuvântare peste oraşe, binecuvântare peste sate, binecuvântare peste copaci, binecuvântare peste animale, binecuvântare peste vii, binecuvântare peste plantaţiile de măslini, binecuvântare peste mări, binecuvântare peste corăbii, binecuvântare peste cazărmi, binecuvântare peste copiii voştri, binecuvântare peste neam. Zice: Graniţele voastre nu le vor păzi soldaţii, ci le vor păzi îngerii şi arhanghelii. Cine va cuteza să treacă graniţele voastre, vai de el! Pe o cale vor veni vrăjmaşii voştri, dar pe şapte vor fugi panicaţi.
Dar capitolul 28 din Deuteronom mai spune şi altceva. Zice: Dacă nu Mă vei asculta, atunci ştii ce se va întâmpla? Atunci dispare cuvântul „binecuvântare” (Deuteronom 28, 2) şi vine un alt cuvânt. Ce cuvânt este acesta! Dumnezeul meu, nu-l spune mama! Dar care mamă îl va spune, e vai! Nici preotul nu trebuie să-l spună. Doar un Sinod poate să-l spună. Doar Dumnezeu poate să-l spună.
Pe de o parte binecuvântare şi pe de altă parte?! „Blestem”(Deuteronom 28, 15). Blestem peste oraşe şi peste sate. Blestem peste copaci, blestem peste corăbii, blestem pestesoldaţi, blestem peste copii, blestem peste mame, blestem peste împăraţi, blestem peste muncitori, blestem peste cei bogaţi, blestem pretutindeni.
Aşadar, alege şi ia. Înaintea ta este focul şi apa. Unde vrei, întinde-ţi mânuţa (vezi Înţelepciunea lui Isus Sirah 15, 16). Dac-o bagi în apă, te vei răcori, dar dac-o bagi în foc, te vei arde. Înaintea ta sunt binecuvântarea şi blestemul (Deuteronom 30, 19). Alege.
Şi se naşte acum întrebarea. Noi avem binecuvântarea lui Dumnezeu? Am spus: Ca să avem binecuvântarea lui Dumnezeu, trebuie să împlinim poruncile Lui.
Care sunt poruncile lui Dumnezeu? Şi împlinim noi poruncile lui Dumnezeu? De unde să începem?
A fost odată o vreme, în care toţi posteau. Atunci posteau. Acum gata şi cu postul...
Postul nu-l ţinem. Mersul la biserică? Mai demult, precum aleargă acum oamenii la spectacole, aşa alergau la biserică. Aripi la picioare! Acum din o sută de creştini, doi merg la biserică în mod regulat, doar doi răspund cu „Prezent!”. Ceilalţi 98 unde sunt?!
A fost odată o vreme in care oamenii nu se jurau. Mâinile oamenilor tremurau când se apropiau de Biblie, ca să jure. Acum mii de mâini plescăiesc Bibliile in tribunale şi jură mincinos de dimineaţă până seara.
A fost odată o vreme în care familiile erau nedespărţite. Doar moartea, doar lopata groparului le despărţea. Divorţul era necunoscut. Acum, fabrica diavolului scoate anual sute de mii de divorţuri.
..
A fost odată o vreme, în care oamenii aveau o inimă milostivă şi generoasă. Exista iubire. Acum?...
Aşadar, în urma tuturor acestora, aşteptăm binecuvântare? Să facem drumuri, să facem aeroporturi, să confecţionăm vapoare, să facem ce vrem. Dacă n-avem binecuvântarea lui Dumnezeu, nu progresăm; într-o parte cade mană şi distruge viile, în altă parte cade insecta şi distruge viile, porumbul, livezile, în altă parte fântânile devin sărate, iar copacii se usucă şi în altă parte pământul se cutremură. Aşadar, tu distrează-te. În ceasul în care te distrezi, pământul Romaniei se cutremură. „Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură, Cel ce se atinge de munţi şi ei fumegă” (Ps.103, 32).
..
Aţi auzit ce spunem la Doxologie: „Tinde mila Ta...” (Ps. 35, 11). După cum cineva care este dator şi spune „Dă-mi o prelungire, un termen mai mare, ca să mă pot achita faţă de tine, aşa cerem şi noi: o prelungire. Dumnezeu ne dă un termen, ca să ne pocăim şi să ne întoarcem la El.
Dacă însă, fraţii mei, – să ţineţi minte asta! – dacă mici şi mari, de la presedinte de stat pana la maturator de strada, de la palat până la colibă, şi de la bogat până la sărac, şi de la cel mai înţelept până la analfabet, şi de la bătrânul cu părul alb până la copilul care este alăptat, dacă nu ne vom pocăi - O, atunci, fraţii mei! -, veţi vedea într-o zi marea umflându-se şi acoperindu-ne. Veţi vedea pământul cutremurându-se... Milă, Dumnezeul meu, milă faţă de lume, milă faţă de tara aceasta!
Pocăinţă! Şi atunci... atunci binecuvântare peste oraşe, binecuvântare peste sate, binecuvântare peste băieţii voştri şi peste fetele voastre, binecuvântare peste şcolile noastre... Binecuvântare peste tara, binecuvântare peste lumea întreagă.
O asigurare pentru Romania nu sunt Naţiunile Unite, nu este Europa şi nu este America, nu este NATO. Aflaţi-o: Asigurarea noastră este marele Dumnezeu. Şi când Dumnezeu este cu noi - veniţi cu mine la Harsova?! veniţi cu mine la notar să vă semnez un contract! –, vom avea asigurare 100%. Să-L avem pe Dumnezeu cu noi. Şi când toţi Îl vom iubi şi vom fi sub ocrotirea Lui, „inţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu” (Isaia 8, 9-10). Lui fie slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
Si amintirea Mariei-Magdalena care atat de mult il iubeste pe Parinte si care nu a mai reusit de mult sa vina la Closca, raspunzand"Dumnezeu sa va ierte, Parinte!", amintire care mie imi umple ochii de lacrimi, mereu la acest moment...
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi.
Ce ne putem dori mai mult!Parintele , oricate asteptari avem noi , stiindu-l monah a carui viata este inchinata lui Hristos si voii Dumnezeului Treimic, ne copleseste cu modul in care se jertfeste pentru noi toti...Ore lungi de slujire, timp fara timp de cantare si rugaciune care Dumnezeu! Pentru noi toti cei care am trecut prin fata sfintiei sale, episcopi, arhiepiscopi, preoti, monahi si monahii, mireni tineri si batrani, prezenti la slujba sau nu...
Eu si sora M am plecat spre casa repede dupa slujba, impreuna cu o prietena comuna...Intr-o ora si un pic eram deja in casa mea. Am pus pe hol bagajul de Closca si am mers repede sa ma inchin la Iisus Hristos si la Maica Domnului si la sfintii mei dragi, in locul meu de rugaciune...
si sfantului Neagoe Basarab aflat pe peretele meu... Acesta!
Sa avem binecuvantarea sfantului pentru tot ceea ce vom face cu credinta in Dumnezeu, pentru acest popor pe care si eu il iubesc nespus de mult!
PS Va rog sa ma iertati dar ... a fost o saptamana grea pentru mine! Abia acum am reusit sa scriu. Sper ca nu nu v-ati pierdut rabdarea!Cu drag pentru voi, cei ce iubiti Schitul Closca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu