Dimineata

Astazi trandafirul mamei , nu este galben.

Astazi, pentru ca e ceata si eu ma simt obosita si prea putin pregatita sa dau ochii cu lumea, astazi, trandafirul e roz, e frez, e vesel !O alta floare si mai mare decat prima, a inflorit intr-un capat de ramura fragil.

"Mare esti,Doamne si minunate sunt lucrurile Tale si niciun cuvant nu este deajuns spre lauda minunilor Tale!"Acestea sunt cuvintele pe care le-am spus vazand trandafirul! 

Asa vom canta de Boboteaza!Si vom canta cu bucurie, slavindu-L.

Unde voi fi noi de Boboteaza?

Unde va fi floarea acesta atat de frumos inflorita?Probabil langa celelalte flori uscate la radacina trandafirului. Mama asa le punea! Ca ele sa se transforme in hrana pentru trandafir.

Hrana pentru noi, cei  care o plangem pe mama si bunica noastra, e suferinta de acum, dar poate asa, ca si trandafirul,la Boboteaza vom fi mai impacati, stiind ca ea a parcurs acest drum al celor 40 de zile si Dumnezeu ii va fi randuit un loc frumos din care sa priveasca la noi traind Craciunul fara ea si Boboteaza ,dar cantand cu lacrimi dar si cu  bucuria cu care bunicul mamei, preotul Dumitru, iar mai apoi tata, cantau troparul Bobotezei...

În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat;

că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te;

şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului.

Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie!

Dar pana atunci,alina-i, Doamne, ce copiii nostrii, pe Andrei si Andreea, pe Ruxandra si Lucian, pe Radu si Carmen, care o plang pe bunica lor si  daruieste-le si lor  frumusetea acestui trandafir si speranta altor flori, acum abia boboci pe ramurile trandafirului,  spre alinare si un pic de zambet, in dimineata acesta cetoasa, in care se implinesc abia doua saptamani de la plecarea ei!