A fost usor sa te iubim!

A fost usor sa te iubim, mama mea!

Noi nu am facut nimic!Tu ai facut totul! Tu cu vrednicia ta!Cu mainile tale cu care impleteai hainutele pe care le-am imbracat si noi si copiii nostrii si fete de masa si mileuri si cuverturi ...!

Tu, cu priceperea si iubirea cu care amestecai legumele dupa retetele tale si ea, mancarea ta, a fost cea mai buna mancare pe care noi am gustat-o.

Tu cu torturile si prajiturile tale!

Tu, cu intelepciunea cu care ne sfatuiai, tu cu siguranta cu care decretai ca asa e cel mai bine, tu cu dulceata zambetului tau, tu cu siguranta vobelor tale, tu cu mana fluturand  la balcon cand plecam, tu cu bucuria cu care ne primeai... tu cu tot ce ai fost tu, Mama mea-General!

Ti-am spus cat de iubeam?

Cred ca mi-a fost frica sa-ti spun! Daca ar fi fost un cuvant gresit si m-ai fi certat?

Poate a fost ceva care ti-a marturisit iubirea mea si admiratia mea pentru tine, pentru ca mi-ai zis intr-o zi, ca o constatare :

-Tu, esti cea mai dulce dintre voi!

Si cred ca a fost singura lauda pe care eu am primit-o de la tine in viata mea , lunga, atat de lunga incat eram aproape de o seama cu tine....mamica mea , mamica mea...babuta mea frumoasa, atat de frumoasa si de desteapta, cat nu poate incapea in cuvinte...

Ma ierti, mama mea? Iti spun cu "tu" si stiu ca nu ti-ar fi placut.Niciodata nu am folosit acest pronume !Nu as fi avut curaj, desi nu cu palma ne-ai batut, mama, ci cu argumente !

-Ce a lucrat? m-au intrebat zilele acestea preotii care au slujit la capul tau.

Niciodata nu ai aratat ca o femeie care nu muncestea, nu are responsabilitati sociale...

-Mama mea  a fost doar mama!Acesta a fost meseria ei, serviciul ei!Si-a dorit sa lucreze, dar tata nu a lasat-o. Ia spus" Eu vreau ca fetele mele sa fie bine crescute, bine educate.Nimeni sa nu rada de ele"

Si-mi amintesc  cum ne primeai de la scoala , in fiecare zi, in prag, descuind usa si intreband:

-La ce materie te-a ascultat azi? Ce nota ai luat?

Niciodata mama nu a lipsit din pragul casei!Doar acum...

Poate am fi invatat la fel de bine, poate am fi facut aceleasi scoli si totusi, eu cred ca tie ti-le datoram!

Si-ti dau tie tot ce am dobandit intr-o viata! Tie si tatalui meu!Si surorilor mele care mi-au fost model, care cumparau carti dupa care si eu am invatat!

Mama mea cu banii dramuiti sa ajunga indifierent cat de putini erau!

Mama mea pe care nu a stiut-o nimeni ca nu are destul.

 Mama mea care nu s-a imprumutat niciodata la nimeni.

Mama mea care nu a asteptat niciodata nimic de la nimeni.

Mama mea care ne-a luat in brate copiii imediat dupa nastere, devenid Bunica care l-a crescut pe Andrei si pe Raducu, care a trait examenele lor si transformarea lor in barbati, mama mea care si-a iubit nepoata, pe Ruxandra, desi... nu a chemat-o Alice, cum raduise ea numele... mama mea care a iubit copiii intrati in familia noastra prin ei, prin nepoti, adoptandu-i pe toti ca fiind ai ei, pe Andreea, pe Carmen, pe Lucian ... trei nepoti daruindu-i inca trei nepoti...

Mama mea care si-a inceput si sfarsit ziua cu aceiasi rugaciune din momentul in care a devenit mama...65 de ani de rugaciune continua!

-Ajuta-i, Doamne pe toti copiii lumii  si ajuta-i si pe ai mei!Da-le, Doamne, sanatate la toti si da-le si copiilor mei!Ocroteste-i, Doamne pe toti copiii lumii si ocroteste-i si pe ai mei!

Si rugaciunea mamei ne-a tinut sanatosi si pentru rugaciunea mamei , Dumnezeu ne-a ajutat!

Cine se va mai ruga pentru noi?

Mamica mea, mamica mea...Ce viata grea ai dus !Si cate incercari!Pierderea averii pe care comunistii ti-a luat-o, saracia anilor de dupa venirea lor, prigoana comunista, instrainarea intr-un Baragan frumos, pe care l-ai iubit din prima clipa , dar care nu a fost satul tau in care toata lumea te stia ca esti "fata lui Iancu Dinu"

Si te-am vazut acum, in zilele mortii tale si in ziua inmormantarii, inconjurata de atat lume si de atatia preoti care s-au rugat pentru tine! Sobor de preoti pentru tine!Si tu cu ochiii inchisi, dar atat de prezenta incat, parca vorbeai...

Mamica mea... ti-am tinut capul in mainile mele cand deja sufletul tau vedea Dincolo si ti-am spus:

-Nu-ti fie frica, Iubito!O sa-i vezi...pe Grig, pe tata, pe tatal tau , pe mama,  pe frati...nu-ti fie frica, priveste spre Domnul, mama!

Si chipul tau  scapat de durere si-a reluat seninatate si pacea...

Ti-am acoperit ieri chipul, tragand peste parul tau alb, cu bucle micute, voalul ...Eu am facut-o, cel mai mic dintre copiii tai, dar cel mai batran in suferinta, eu, rana vietii tale,multumind lui Dumnezeu pentru ca am fost fiica ta si eu iti acopar chipul, nu invers...

Si multumesc si acum si voi multumi pana la ultima clipa, ca tu ai trecut dincolo cu demnitate, fara suferinta mare, pasind pe picioarele tale,pana la ultima clipa, ramanand asa cum te stiam"Mama-General". Si desi ti-am inchis ochii, desi te-am imbracat si incaltat cu pantofii tai de piele, cu toc, desi te-am asezat in cosciug, am facut totul asa cum tu ti-ai dorit, fara sa fim nevoite sa gandim noi, totul dupa planul tau,planul inmormantarii tale randuit de mult, din zilele in care ai inteles frumusetea si adevarul cuvintelor:

"Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. 

10. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; 

11. Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; 

12. Că trece viaţa noastră şi ne vom duce. "

Am invatat la moartea ta ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt judecati omenesti si am vazut ca...

8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. 

9. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. 

10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, 

11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. 

12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. 

13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El; 

14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. 

15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. 

16. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. 

17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, 

18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui 

19. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.

Maicuta mea,maicuta mea...

A fost atat de usor sa te iubim! Si atat de greu va fi sa astept revederea!

Atat de greu sa traiesc adaugand pe pomelnicul meu inca un om drag, pe mama mea! Cu lacrimi de iubire, Te rog, Doamne, odihneste-o cu dreptii, intru Imparatia Ta , pe mama mea, Constanta!