Bozioru- partea a doua a-4 octombrie 2014

Am scris intr-un timp aceste lucruri...
http://amintiri-tarzii.blogspot.ro/2012/09/bozioru-i.html

La doi ani de la aceste insemnari am mers la Bozioru!

Am doua lucruri la care nu rezist: plansul Ruxandrei si Bozioru!Am iubit acest loc din clipa in care am pasit in el. Ii spusesem Ruxandrei (avea doar 6 ani) sa se arate nu foarte incantata de casa, ca cei care negociam vanzarea, sa nu ceara mai mult, dar eu insami am uitat vorbele mele si am inceput sa alerg cu fetita pe pasune! As fi cumparat-o oricum! Indiferent cat ar fi costat!Si astazi cand am revenit aici, am rememorat momentul!

Bozioru este raiul pe care noi l-am trait! Verdele curat! Cerul senin! Soarele prietenos. Ploaia in mii de feluri, furtunoasa sau blanda... Boziorul e linistea in care nici greierii nu canta!

Bozioru este copilaria lui Andrei  si a Ruxandrei. Bozioru este tineretea mea si a lui Grig!

Am petrecut la Bozioru multi ani, aproape toata copilaria lor, vara, iarna... Paste, Craciun...

Andrei si Ruxandra au niste amintiri minunate despre acest loc. Isi aminteau astazi locurile prin care au umblat, jocurile lor pe pasunea vecinilor, felul in care se rostogoleau in varf de munte asezati in cutii de carton , pana in vale... saniusul...Apoi ei au crescut si drumurile noastre s-au rarit...Bozioru a fost refugiul nostru din lume. De aceia l-am iubit toti patru. Aici nu ne pasa de nimic. Aici eram doar noi, dezbracati de patimile lumii care ne devora in oras.Aici ne-am iubit toti patru, cum nu am facut-o nicaieri! Aici nu ne-am certat niciodata! Aici nu ne-am suparat niciodata.Aici am fost mai buni, mai curati, mai aproape de chipul curat sadit in noi de Dumnezeu...

In anul in care Grig a murit, ne-am hotarat sa construim o alta casa! Am strans toate lucrurile. Am cumparat materiale de constructii si... Grig a desenat casa dupa visul meu, a facut planurile si a amanat inceperea lucrului pentru trei luni. Si... au ramas planurile lui puse intr-o mapa albastra.

Nu am revenit aici decat de doua ori! La un an dupa moartea lui ,ca sa o vad pe tanti Ileana, vecina noastra si prietena mea ... si la moartea ei , la o saptamana dupa prima venire.

De atunci nu am mai putut sa urc drumul spre casa noastra. Nu am putut!

 Consideram drumul acesta  ca fiind Golgota mea!Si nu am avut curaj sa o urc!

Astazi insa...am plecat cu copiii mei la Bozioru! Ne-am intalnit la jumatatea drumului si am parcurs restul impreuna... Urziceni, Buzau, Parscov... Cozieni... Bozioru...

Si am ajuns la pranz! 

A fost asa de frumos cum ne aminteam! Priviti!

Frunze rosii si dincolo de ele, muntii domoli ca inaltimi...

 casa inundata de verdeata...

 Soarele spargand bolta de vita de vie...

 Copacii salbatici, mai frumosi decat orice creatie a omului.

 Nu stiu, chiar nu stiu ce arbore e...dar e superb!

 Ne-am asezat in mijlocul aleii unde Grig vroia sa faca intrarea in curte si am facut picnic.

 Macesi...livezi pe care nu le meritam, pentru ca nu noi le ingrijim, ci Dumnezeu! Si mi-o amintesc pe bunica lui Grig, bunica Ilinca zicand:
-Mama, aici orice bat stramb face prune!

 vai parca desenate de un pictor talentat

"Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor."

 drumul spre mai departe de noi...

 da, nucul acela pe care il stiam s-a uscat!

 Aici fericirea are alte taceri, taceri de iubire

 case ascunse parca in adancul padurii

 "Cerul  ca un cort", cum nu mai e nicaieri...

 flori mov...

 cerul...

 si iar cerul

 o buruiana mai frumoasa ca o orhidee

 si am plecat incuind poarta;
-Asa, pentru animale, ca oamenii pot sari! -a zis Andrei

 Greu m-am desprins...

 Oare am stiut  vreodata ca avem numarul 72 la poarta?

 Am mai privit iarasi aleia plina de crini imperiali...Cine i-a ingrijit daca nu Dumnezeu in toti atatia 7 ani?

 Of, cerul meu de dor!

 Copiii coborand spre masina, ducand cu ei bucuria zilei si linistea ...

„Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne! Toate întru înţelepciune le-ai făcut!“ (Ps. 103, 26).

„Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.''

Aceasta a fost...fara prea multe vorbe... doar trairi, sentimente ...Copiii mei cei patru acum iubind acest loc cat pentru noi sase, cati suntem, cat 10, cat 15, cat multi vom fi, pentru ca Bozioru nu se vinde, el trece doar de la mine si Grig la ei! Sa-l iubeasca si ei si mai mult, decat mult l-am iubit noi!

Doamne, odihneste-l cu dreptii si daruieste-i lui macar o particica din raiul pe care l-a trait aici!