Sora I. traia de cateva saptamani cu gandul ca se apropie implinirea a doi ani de la plecarea la Domnul, a singurei surori din acesta lume si ca trebuie, dupa randuiala bisericii, sa faca parastasul de doi ani. A stabilit in cateva zile ca pomenirea o sa fie la obstea de la Schit.Si m-a rugat sa o insotesc!Atata lume m-a ajutat la parastasul pentru mama , incat cel mai firesc lucru a fost ca si eu sa o ajut!
Am plecat dimineata cu ea si inca doua doamne la Schit.Direct la biserica!
"Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti, Unule Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi‑au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru"
Apoi Parintele a sfintit doua icoane;icoanele Sfantului Sofronie si Sfantul Artemie
Doamne, Dumnezeule atotțiitorule, Dumnezeul părinților noștri, Care de demult în Legea Veche ai poruncit să se facă în Cortul mărturiei asemănare de heruvimi din lemn și din aur și de lucru cusut; Care și acum chipurile și asemănările sfinților plăcuți Ție nu le lepezi, ci le primești, pentru că robii Tăi credincioși, privind la ele, să Te preaslăvească pe Tine, Care i-ai preamărit, și să se nevoiască a fi următori vieții și faptelor prin care aceia s-au învrednicit a dobândi harul Tău și împărăția Ta, Ție ne rugăm, caută și acum la aceaste icoane ,care s-a închipuit și s-a zugrăvit în cinstea și pomenirea sfinților Tăi,Sofronie si Artemie
și, cu binecuvântarea Ta cea cerească, binecuvânteaza-le și sfințește-le. Și tuturor celor ce le vor cinsti, se vor închina și se vor ruga Ție înaintea lorși vor chema în rugăciunea către Tine pe sfintii Sofronie si Artemie, să le fii ascultător, milostiv și dătător darnic de tot binele, mântuindu-i de toată supărarea și nevoia și de toate durerile sufletești și trupești, învrednicindu-i harului și milei ce vor dori de la Tine, pentru rugăciunile sfinților Tăi, Sofronie si Artemie. Că Tu ești izvorul sfințirii și Ție slavă înălțăm, împreună și Unuia-născut Fiului Tău și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai zidit pe om după chipul și asemănarea Ta, iar prin neascultarea celui întâi-zidit făcându-se stricăcios, l-ai înnoit prin întruparea Hristosului Tău, Cel ce a luat chip de rob și cu asemănarea S-a făcut ca un om, și l-ai adus în întâia vrednicie între sfinții Tăi, a căror închipuire cu evlavie cinstind, cinstim pe sfinții Tăi care sunt chipul și asemănarea Ta; iar pe ei cinstindu-i, pe Tine Te cinstim și Te slăvim ca pe chipul cel dintâi. Pentru aceea Te rugăm, trimite harul Tău și, prin stropirea cu această apă sfințită, binecuvintează și sfințește icoanele aceastea pentru slava Ta și în cinstea și pomenirea
sfinților Tăi,Sofronie si Artemie
. Și pe toți,care vor cinsti aceste chipuri și vor aduce Ție rugăciunile lor înaintea lui, binecuvântează-i și-i învrednicește cu milostivire a afla har înaintea Ta. Cu harul și cu îndurările și cu iubirea de oameni ale Unuia-născut Fiului Tău, cu Care ești binecuvântat, cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
„Vecernie“
Pe-aici, în sus, e schitul la capăt de colnic.
L-a zugrăvit pe vremuri Ilarion cel drept
Cu sfinţi între ştergare de galben borangic
Şi sfinte-mpodobite cu icusari pe piept.
Auzi, un clopot mişcă văzduhul peste munţi
Şi se bolteşte-n sunet cât cerul de mărgean
De dincolo de lume te-ndeamnă să renunţi
O taină fără de moarte la veacul pământean.
Vom asculta din strană vecernia-n sobor
Când intră-n schit odată cu pasul serii lent
În murmure ca zvonul albinelor în zbor
Năluci călătorite din Vechiul Testament.
Cu aur pe odăjdii, înbălsămaţii tei
Vor îngâna soborul prin geamurile mici.
Eu recita-voi psalmul sublim 103,
Iar tu Lumina lină m-aş bucura să zici.
Când, la sfârşitul slujbei, vom săruta sfios
Argintul sfintei scoarţe de Evangheliar,
Ne va părea o clipă că ne-a zărit Hristos,
Mişcând încet perdeaua intrării în altar. (Nichifor Crainic)
''Seara şi dimineaţa şi la amiază lăudăm, binecuvântăm, mulţumim şi ne rugăm Ţie, Stăpâne al tuturor, Iubitorule de oameni, Doamne. Îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau cugete viclene, ci ne izbăveşte de toţi cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noştri şi întru tine am nădăjduit; să nu ne ruşinezi pe noi, Dumnezeul nostru.“
Era atat de liniste incat ne auzeam respiratia emotionata.
Am ramas impreuna cu doamnele si cu maica stareta si am schimbat vesmintele verzi cu vesmintele rosii, in cinstea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie. Doamne, cat il iubesc pe sfant!Sfantul Dimitrie e sfantul ocrotitor al familiei mele. Grig mi-a lasat acest nume! Si astfel l-am primit pe sfant! Si inca mai suntem patru cu acest nume...si poate, cu mijlocirea sfantului vom fi si mai multi!
La ora 18 am mancat impreuna cu obstea, apoi Parintele a randuit ce trebuie sa citim fiecare la Pavecernita... Am citit, ne-am rugat in timp ce obstea curata zarzavatul pentru mancarea de ziua urmatoare.Aproape de ora 24 am mers la chilie... si acolo, iar canonul... Of, nu e tocmai usor la o manastire! Dar e o oboseala atat de placuta! Este atat rugaciune si atat gand catre Dumnezeu incat...cine vrea sa doarma?
...Am inceput dimineata mai tarziu, bucurandu-ne de schimbarea orei. Deja e toamna. Deja e frig...
Tufanelele stau sa infloreasca...
Am ramas impreuna cu doamnele si cu maica stareta si am schimbat vesmintele verzi cu vesmintele rosii, in cinstea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie. Doamne, cat il iubesc pe sfant!Sfantul Dimitrie e sfantul ocrotitor al familiei mele. Grig mi-a lasat acest nume! Si astfel l-am primit pe sfant! Si inca mai suntem patru cu acest nume...si poate, cu mijlocirea sfantului vom fi si mai multi!
La ora 18 am mancat impreuna cu obstea, apoi Parintele a randuit ce trebuie sa citim fiecare la Pavecernita... Am citit, ne-am rugat in timp ce obstea curata zarzavatul pentru mancarea de ziua urmatoare.Aproape de ora 24 am mers la chilie... si acolo, iar canonul... Of, nu e tocmai usor la o manastire! Dar e o oboseala atat de placuta! Este atat rugaciune si atat gand catre Dumnezeu incat...cine vrea sa doarma?
...Am inceput dimineata mai tarziu, bucurandu-ne de schimbarea orei. Deja e toamna. Deja e frig...
Tufanelele stau sa infloreasca...
Ap. Efeseni 2, 4-10
Fraţilor, Dumnezeu bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe noi cei ce eram morţi prin păcatele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos: prin har sunteţi mântuiţi! Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus, ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.
Ev. Luca 8, 26-39, Matei 8, 23 - 27 si Ioan 15, 17-27
În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este dincolo de apă, în faţa Galileii. Când a ieşit pe uscat, l-a întâmpinat un om din oraş care avea diavol şi care de multă vreme în haină nu se îmbrăca şi în casă nu mai sălăşluia, ci în gropi de morminte. Văzându-L pe Iisus, a strigat şi a căzut înaintea Lui şi cu glas tare a grăit: ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Celui prea Înalt? Te rog, nu mă chinui! Căci Iisus poruncea duhului necurat să iasă din omul acela, pentru că de mulţi ani îl apucase, şi-l legau în lanţuri şi în obezi, şi-l păzeau, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de diavol în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: care îţi este numele? Iar el a răspuns: legiune, căci mulţi diavoli intraseră în el. Şi-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Iar acolo era o turmă mare de porci, care păşteau pe munte; şi L-au rugat să le îngăduiască să intre în porci; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a pornit de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii porcilor, văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Atunci au ieşit locuitorii să vadă ceea ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră diavolii îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos lângă picioarele lui Iisus, şi s-au înfricoşat. Iar cei care văzuseră le-au spus cum s-a mântuit cel îndrăcit. Şi L-a rugat pe El poporul ţinutului Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar Iisus a intrat în corabie şi s-a înapoiat. Dar bărbatul din care ieşiseră diavolii se ruga de El să-l lase lângă Dânsul; Iisus însă i-a dat drumul, zicând: întoarce-te în casa ta şi povesteşte cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi el s-a dus, vestind prin tot oraşul cât bine i-a făcut Iisus.
23. Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.
24. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
25. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.
26. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.
27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?(Evanghelia dupa Matei cap 8)
| 17 | Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. 18.Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. 19.Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. 20.Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.21.Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.22.De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.23.Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.24.De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.25.Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept".26.Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.27.Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. |
Predica de duminica
...Iubiţii mei, precum pe cer există stele, de unde fiecare vesteşte slava Creatorului, aşa şi pe pământ există alte stele superioare, care strălucesc în întunericul lumii şi-L slăvesc pe Părintele cel ceresc. Sunt sfinţii. Şi după cum stelele fizice nu sunt identice, ci diferă în ceea ce priveşte strălucirea, culoarea, mărimea, orbita, aşa şi sfinţii: unul este bărbat, altul copil, iar altul este femeie; unul este mucenic, altul cuvios, iar altul mărturisitor; unul este preot, altul arhiereu; unul este agricultor, altul învăţător, iar altul ofiţer etc. Şi după cum pe cer există stele de prima intensitate, aşa şi în Biserică există sfinţi care se evidenţiaza. Strălucesc prin viaţă, prin învăţătură, prin minuni, prin sfârşitul mucenicesc, prin întreaga lor vieţuire.
Una din aceste stele ale Bisericii noastre, un sfânt mare şi renumit, este Sfântul Dimitrie, pe care-l prăznuim astăzi.
S-a născut în Tesalonic, în veacul al III-lea, dintr-o familie slăvită. De mic se distingea prin inteligenţa şi aplecarea către studiu. După ce a crescut s-a înrolat în armată, iar datorită vitejiei lui a fost avansat din grad în grad, incat a ajuns hiliarh, cuvânt care corespunde generalului de astăzi.
Însă mai presus de toate, Sfântul Dimitrie se remarca pentru credinţa lui. Credea în Hristos, dar nu ascundea lucrul acesta, ci predica pretutindeni: în tabăra militară, pe drumuri, în pieţe. Oriunde se oprea, el preda învăţătura lui Hristos. Îndeosebi vreau să vă subliniz că învăţa toate articolele credinţei noastre.
Învăţa că există Dumnezeu. Stelele cerului, soarele, luna, râurile, copacii, plantele, florile, păsările, animalele, toate demonstrează că au fost plăsmuite de Creatorul...
Învăţa că Dumnezeu este în Trei Ipostasuri: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh...
Mai învăţa că, din toate făpturile lui Dumnezeu, cea mai minunată de pe faţa pământului este omul; şi că omul cu puţin se deosebeşte faţă de îngeri... Omul este îndoit: este şi materie şi duh. Materia este trupul care se strică şi se descompune, devenind „mâncare viermilor şi duhoare” (Slujba de înmormântare); duh este sufletul cel nemuritor.
Sfântul Dimitrie învăţa că omul a căzut de la înălţimea lui, a dezertat de la misiunea lui, a păcătuit; iar căderea lui a fost atât de mare, încât nici îngerii, nici arhanghelii, nici o altă putere nu putea să-l salveze. De aceea a avut loc marea minune: Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, a coborât din cele cereşti aici, jos, pe pământ, a purtat trup omenesc din preacuratele sângiuri ale Fecioarei, a umblat printre noi, a învăţat trei ani, a făcut minuni... a fost răstignit, a înviat şi S-a înălţat la ceruri.
Mai învăţa Sfântul Dimitrie că va veni o zi în care, deasupra tuturor mormintelor, se va auzi un glas de arhanghel - „Morţilor, înviaţi!” - şi toţi morţii vor învia.
Mai învăţa că va avea loc o judecată mondială şi o răsplată.
Învăţa că există iad pentru păcătoşii, care nu s-au pocăit, deoarece – după cum avea să spună ulterior Sfântul Ioan Gură de Aur, „Dumnezeu nu ne va judeca pentru că am păcătuit. A păcătui este omeneşte. Ne va judeca pentru că nu ne pocăim”. Iadul este pentru aceia care n-au spus niciodată un „Doamne, miluieşte”, un „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărtăţia Ta” (Luca 23, 42).
Mai învăţa – ca să închei - că există un rai pentru cei aleşi...
Pe acestea le învăţa Sfântul Dimitrie. Dar epoca lui era o epocă a persecuţiilor împotriva credinţei noastre. Şi printre primii care au fost arestaţi a fost şi el. Şi-a mărturisit credinţa şi a fost aruncat în închisorile din Tesalonic. Şi, după ce cu rugăciunea sa l-a întărit pe ucenicul său Nestor, ca să-l învingă pe uriasul vandal Lie şi să mărturisească pentru Hristos, a mărturisit în cele din urmă şi el însuşi: cu suliţe i-au străpuns coasta şi în felul acesta şi-a dat duhul.
Aceasta este în puţine cuvinte o schiţă a vieţii, muceniciei şi învăţăturii Sfântului Dimitrie.
În faimoasa biserică a Sfântului Dimitrie din Tesalonic, sfântul nu este reprezentat ca ofiţer; ci într-un frumos mozaic este reprezentat ca învăţător, în mijlocul copiilor cărora le preda. Este o latură a vieţii Sfântului Dimitrie asupra căreia puţin am fost atenţi.
Sfântul Dimitrie îi învăţa pe cei mici şi pe cei mari şi constituie pentru noi un exemplu. Adică: după cum el a încercat să-i aducă pe toţi la Dumnezeu, aşa şi noi trebuie să-i iubim învăţătura şi să încercăm să o răspândim. Să nu le aşteptăm petoate de la învăţători şi predicatori. Intr-o anumită măsură si cucâteva condiţii toti trebuie să catehizăm si să predăm (învăţăm).
Primul şi cel mai bun dascăl, superior tuturor dascălilor – cine este? Mama. Mama este dascălul, învăţătoarea. Nu le aşteptaţi pe toate de la dascăli şi profesori. Se ostenesc, trudescdin punctul lor de vedere; dar tu, mamă, odata cu laptele cu care-l alăptezi pe copilul tău, dă-i şi o educaţie creştină, învaţă-l să creadă în Hristos.
Va mărturisesc ca dacă sunt ceva - si nu sunt nimic altceva decat un simplu preot de tara - o datorez mamei si bunicii mele.O sfântă bunică, analfabetă, cand mergeam in vacante la ea, la tara… ne lua - de mici copii - ne aşeza în genunchi înainteaicoanelor şi ne punea să ne rugam... Ceaslovul - o raritate pe vremea aceea - era pentru femeia care nu stia sa citeasca o comoara pe care o pastra in lada... Astfel de bunici trebuie să aibă ţara noastră. Cât valorează o bunică, cât valorează o mamă, nu valorează o sută de învăţători şi profesori...
Dar şi tu, tată, să-ţi înveţi copilul. Este una din cele mai importante îndatoriri ale tale. Nu sta la cafenele şi la taverne şi la alte centre ale diavolului. Să stai acasă, ca să dispui de timp şisă-ţi povăţuiesti copiii. Să le transmiţi cunoştinţe, să le cultivi
moralitatea şi nobleţea, să le aduci învăţături din istorie. Învaţă-i să-şi iubească patria şi familia. Învaţă-i mai înainte de toate să-L cinstească şi să-L adore pe Dumnezeu, să fie înrădăcinaţi înOrtodoxie – credinţa părinţilor noştri.
În anii de demult, strămoşii noştri Musatini, Basarabi si Brancoveni aveau frumoase obiceiuri. Se minunau strainii depoporul nostru. Şcoli nu aveau, universităţi nu aveau, drumuri nu aveau; dusmani cotropitori insa… din toate partile; dar în inima lui acest popor ascundea altceva. … Casele erau sărace,scaune nu aveau, mobilă nu aveau, însă aveau credinţă în Dumnezeu. Femeia aprindea candela, iar cei şase – şapte copilaşi ca nişte păsărele îngenuncheau înaintea icoanei. Cel mai mic spunea: „Doamne, miluieşte”, celălalt spunea „Tatăl nostru”, altul - „Crezul”, altul - „Cuvine-se cu adevarat…” către Maica Domnului. Toţi împreună îşi făceau rugăciunea...
Arătaţi-mi astăzi o familie care face lucrul acesta. Nici familia preotului n-o face.
Aşadar, voi să-l imitaţi pe sfânt în învăţătură. Învăţătorul laşcoală, profesorul la gimnaziu şi la liceu, fiecare în cercul său.Şi, mai mult decat toti, preotul! A venit vremea cand preoţii ar trebui să meargă din casă in casă, ca să înveţe despre Hristos; n-o face nimeni. Cu excepţia celor puţini, care sunt evlavioşi şi credincioşi, ceilalţi nu arată niciun interes. Din casă in casă
aleargă doar iehoviştii, în timp ce preotul este nepăsător şi nu-şi dă interesul să înveţe şi să catehizeze.
Astăzi, Sfântul Dimitrie ne aminteşte prin exemplul său de o datorie pe care am uitat-o. Să n-o mai neglijăm. Problema este serioasă, iar fenomenul reclamă urgentă...
Acestea am avut a le spune dragostei voastre... şi-L rog peDumnezeu, ca prin mijlocirile Sfântului Dimitrie, să fieîntotdeauna cu voi. Amin.
