Sfarsit de an 2013

A fost un an greu.Rememoram zile trecute cate s-au intamplat!

 Anul acesta nu am scris decat foarte putin in jurnal, acum jurnalul meu este blogul si cititorii,multe zeci de mii de prieteni(si nu numai... am aflat ca doua persoane care ma dispretuiesc si ma urasc pe buna dreptate, imi citesc blogul:una nu stie sa umble la calculator, dar cealalta, femeie instruita, ii listeaza postarile mele si i-le da , asa ca sa stie ce fac!)stiu aproape tot ce traiesc.

Am pe blog cateva sute de postari, dar ele nu cuprind ca fapte, multimea incercarilor.
In februarie Alexe a fost diagnosticat cu ciroza hepatica.
In iunie, sora mea a fost diagnosticata  cu cancer.
In iulie Parintele a fost oprit de la slujire si prigonit.
Din august am inceput lupta alaturi de sora mea cu citostaticele...spital...suferinta, emotia analizelor...
In septembrie mama a cazut si si-a rupt mana din umar... 
In octombrie Parintele a plecat definitiv la distanta mare de noi si am pierdut slujbele zilnice ale sfintie sale, slujbe care ma ridicau totdeauna din caderi.
In noiembrie nepotica mea draga si atat de asteptata a murit in zilele nasterii ei...
In decembrie sora cea mare a fost la un milimetru de moarte...

Multe incercari! Nu le-am trecut bine! Am plans, am suferit ca un caine batut, am slabit si m-am ingrasat, am luptat cu alergia mea facuta tocmai pe stres, corpul tot mi-s-a umplut  iar de bube care nu trec la nimic, am pierdut rugaciunea! 

Dar, Dumnezeu nu m-a lasat asa, numai in lucruri greu de trait, cum ar fi facut asta Dumnezeu care ma iubeste atat de mult?
Uitati cate lucruri bune am trait:

La sfarsitul lui februarie, inceputul lui martie, nora mea a ramas insarcinata! Am trait bucuria de a afla asta dupa prima spovedanie a tatalui ei, Alexe!Si ne-am imbratisat si veselit cu totii! Si am multumit lui Dumnezeu pentru copilul care crestea, sambure sfant in trupul ei frumos si curat.Am trait impreuna cu ei emotia primei fotografii intrauterine, a primelor miscari sesizabile... am cumparat cele mai frumose lucrusoare pentu ea...Mare bucurie si mare alinare!Totul pana pe 15 noiembrie!

In aprilie, pe 30, tocmai de sfantul Iacob, fratele evanghelistului Ioan, s-a nascut un baietel care a primit numele Andrei-Iacob!Era inainte de Paste!Am trait bucuria Invierii cu familia intreaga, cu finii, cu Daria, cu Iacob micut in spital dar evoluand bine...
 In aprilie Ruxandra a inceput primul ei serviciu exact acolo unde isi dorea de ani de zile sa se angajeze!La primul interviu au acceptat-o cu bucurie si apreciere pentru modul in care s-a pregatit in toti acesti ani de scoala.

Am plecat in pelerinaje strabatand iar tara intrega, manastiri, icoane sfinte, preoti minunati...

Am fost in Ucraina in iarna!

Am fost in Grecia in vara!
Pe 22 septembrie l-am botezat pe Andrei Iacob!

M-am reintors in Ucraina in noiembrie!

Sfinti pe care ii cunosteam si sfinti pe care i-am cunoscut! Grecia si Ucraina:Sfantul Nectarie si capul meu plecat pe mormantul sfantului si pe racla,Sfantul Andrei in Patras si sentimentul ca pot vorbi, ca sfantul ma aude,Sfantul Spiridon si numele meu intreg Doina Elena, acolo, exact la racla , Sfantul Efrem cel nou,Parintele Porfirie si Parintele Paisie Aghioritul, Sfantul Patapie in varf de munte si Corintul in mii de luminite la picioarele sfantului si alti zeci de sfinti!Sfantul Teofil cel nebun pentru Hristos si Sfantul Iov primindu-ma in pestera sa, Sfanta Dositeea...O, da si sfantul Lavrentie al Cergovului, bland , frumos, plin de lacrimi si iubire...
Cum sa nu duci povara  bolii si a mortii, daca ei toti iti spun ca asa e voia lui Dumnezeu?
Pe 12 decembrie am insotit in familia unor tineri un copilas care este acum fiul lor! Dumnezeu l-a daruit lor exact atunci, in ziua sfantului Spiridon si a randuit ca eu sa fiu pentru acest copil "buni".Duminica l-au botezat si eu am fost martor al acestui mare eveniment si am pus in inima mea modul in care acest copil atingea icoanele imparatesti, fascinatia lui pentru sfantul altar si foamea de sfanta impartasanie!
De Craciun am strans langa mine multi oameni dragi si a fost minunat. Am avut-o inclusiv pe Alexandra, copilul nostru de Craciun!
Cata iubire am castigat! Si cate rugaciune pentru mine!Nu e lucru putin ceea ce primesc prin acest blog! V-am spus,scriu cu binecuvantarea unui episcop, a duhovnicului meu si a altor cativa preoti. Sunt convinsa ca binecuvantarile acestea au adus cititorii(eu multumesc si pentru doamnele curioase despre care scriam la inceput si ma rog pentru ele, Dumnezeu sa le aseze la inima iubirea si pacea , impacarea cu lumea si ele insele), dar si multimea temelor pe care le-am trait si scris. Am recitit cand si cand si am gasit postari in care referirile mele la Vechiul Testament, la Moise, la David, la Iona, Neemia si trairile noastre actuale... chiar m-au surprins si pe mine si m-au bucurat!
Am castigat prin blogul acesta prieteni extraordinari si multi.O iubesc pe Adelina si pe Simona.Pe Ella care m-a regasit exact prin blogul acesta.Pe Anonim!Pe Vasile!Pe cei care isi rup din timp si scriu cand si cand comentarii.Si chiar daca nu scrieti am vazut ca cititi si va multumesc pentru asta! Aseara citea cineva, un roman din Filipine! Sunt foarte , foarte multi din America,din Canada, multi cititori din Rusia  si multi, constanti din Italia, Spania, Franta, Germania...Israel(si tu Julia cat de mult ma bucuri cu vorbele tale!)...Am strabatut lumea cu blogul meu !
Am avut momente in care nu am scris. Imi era atat de greu si as fi scris plangand cuvinte care ar fi facut-o pe Andreea sa planga si mai mult si atunci am tacut! Vorba lui Nichita"Am luat cuvintele si le-am aruncat in mare..."Si le-au purtat pescarusii peste intinderile albastre ca speranta mea in rasarit!
Poate ati banuit! Am avut o cumplita cadere! Poate candva voi scrie despre ea ca sa va ajut si pe voi.Esenta e ca nu ma mai puteam ruga! Si era in mine pustiul lipsei de iubire... Si aseara am privit mult icoana sfantului Patapie trimisa de Maria, prietena mea din Lisabona si parintele Marius-Viorel de acolo, si am citit cateva pagini din Nevointa cunoasterii lui Dumnezeu, cartea Parintelui Sofronie...Ma batea gandul sa-l sun pe parintele Gavriil si sa-i spun, si pe parintele Alexie...nu am concretizat gandul de a-l suna intai pe parintele Gavriil, cand am auzit telefonul anuntand un mesaj si am citit" Vai crestinismului in care tinerii nu simt nevoia sa-si infiga dintii! Vai de ortodoxia din care lovita nu tasneste apa vie a iubirii lui Hristos! Vai de noi daca cei ce ne sfasie si cotrobaie cu maini disperate prin ranile noastre nu afla mana intinsa a lui Hristos...Vai mie daca nu iubesc!" Era un mesaj de la...Parintele Gavriil! Asa alina Dumnezeu!Si asa imi daruieste mie!
Am adormit fara teama de cosmaruri, avand alaturi si icoana sfantului Patapie si cartea parintelui Sofronie!
Si m-am trezit ca acum cateva luni, inainte de pustiu. Si desi afara e inorat si umed, in mine cantau toti cei care i-au cantat lui Dumnezeu!Si cineva canta si pentru mine"Milostive, miluieste-ma dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea/mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu curateste-ma..."
Si este in acest lucru marele dar pe care Dumnezeu mi-l da mie acum, la trecerea dintr-un an in altul!
Peste cateva ore voi pleca spre schitul la care slujeste Parintele. Maica stareta ma asteapta cu iubire si nerabdare! Numara orele pana cand voi ajunge! Si eu la fel!
Nu e nimic lumesc! Nu sarbatorim Revelionul. Eu nu mai cred in asta! S-au dus anii in care il presam pe Grig sa plecam la Paris sa fim pe Champs Elysees la trecerea dintre ani! Pentru mine e doar noaptea dinainte de ziua in care il praznuim pe sfantul Vasile cel Mare!
Fac doar bilantul pentru ca...asa am fost obisnuita, dar de la anul, voi face bilantul pe 31 august, pentru ca anul nou incepe pe 1 septembrie!Daca voi trai! Daca nu...voi face bilantul Dincolo, adunand ca acum si socotind ca lucrurile bune daruite au fost mult mai multe decat cele rele,pentru ca stiu ca Dumnezeu asa daruieste, in marea Sa iubire! Si acum, chiar daca inca mai plang pentru Grig si pentru fetita... mi-l amintesc cu iubire pe parintele Gavriil spunand"Luati bucurie din toate!" si iau bucurie, putin, atat cat pot, ca intre doua degete, din faptul ca ei au existat, au fost ai nostrii si ne-am bucurat de ei, le-am auzit bataile inimilor lor, dar luam bucurie si din lipsa lor stiind ca ei, acum sunt impreuna scuturand clopoteii cerurilor.Anul acesta, de Craciun Grig nu a mai fost singur, sigur a tinut de manuta o fetita!
Si acest lucru vi-l spun si voua:Luati bucurie din toate!Dumnezeu nu ne lasa , El ne iubeste mai mult decat putem noi sa iubim!Dar asa cum putem, haideti, in acest an civil care incepe, exact cum spune Parintele Gavriil, sa iubim mai mult pe altii decat pe noi insine, sa fim mai toleranti, mai ingaduitori cu altii , implinind porunca iubirii. La multi si binecuvantati ani, dragilor!Sarut mainile sfintitilor preoti care s-au rugat pentru mine! Dumnezeu sa-i rasplatesca pentru dragoste si truda.Si pe voi, ceilalti, va imbratisez cu iubire si va multumesc pentru gandurile voastre bune si pentru rugaciunile voastre...Domnul fie cu noi toti!