Pregatiri de Craciun

Alerg de zile intregi dupa cadouri de Craciun.
Initial mi-am spus ca nu voi cumpara nimic nimanui! E prea multa tristete in mine ca sa pot sa ma adun! 
Ma simt uneori intr-o amorteala si sfarseala  care nu stiu daca nu vine de la cel urat, dar cert e ca Dumnezeu se uita lung spre mine ! Si imi trimite un timp al pacii, al ragazului spre rememorari. Numai ca eu, nu vreau sa rememorez nimic! Stiu vina pe care o port! Stiu, da, stiu si regret! Dar modul in care regret e un mod al prea putinei pocainte!Si asta ma intoarce in acelasi loc!
Da, am zis ca nu voi cumpara cadouri!Dar... copii mei asteapta cu bucurie micile mele cadouri, apoi in viata mea sunt oameni dragi pe care vreau sa-i bucur!Apoi, Dumnezeu a adus alaturi , o casuta plina de copii! Si tot asa...apoi...apoi...apoi...
Si, asa cum spuneam, alerg de zile intregi dupa cadouri.Am vrut sa fac o poza cu camera acesta sa vedeti cum arata, dar ar insemna ca unii din cititorii blogului sa vada deja cadourile pe care le vor primi si atunci renunt la poza. Sigur, inainte sa le daruiesc, voi face poze! E atat bucurie pentru ceea ce adun, incat parca un pic ies din amorteala!
Vor veni colindatori si voi primi in casa doua cete:finii mei cu copii, Daria, Iacob si Cristian.Cei mai mici si cei mai nerabdatori sa vada cadourile de la Mosul meu!
Apoi(iarasi apoi) am sa pregatesc mancarea pentru ziua Nasterii Domnului.Si ne vom aduna la pranz eu si copii mei si anul acesta doar Raluca,  finuta mea draga, prietena lor din copilarie si sotul ei... si vom povesti, eu le voi spune iar cum erau ei bebelusi, cum le impodobeam bradutul, cum le ascundeam cadourile si cat de dezinvolti erau la intalnirea cu Mosul, aceleasi lucruri pe care le fac an de an, aceleasi amintiri, fara sa schimb vreun cuvant pentru ca ei stiu deja totul si m-ar tachina ca ma bantuie neamtul acela Alzheimer.
Toate acestea vor fi, daca Dumnezeu o sa vrea! Nu vreau decat voia Lui in aceste lucruri, pentru ca, El stie daca sunt de folos.
Imi amintesc Ecclesiastul "Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!
Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?
Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!
Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi.
Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.
Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.
Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude.
Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.
Dacă este vreun lucru despre care să se spună: "Iată ceva nou!" aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră."
Ce este nou din tot ceea ce fac eu acum?Nu se vor mai face aceste lucruri si dupa ceea ce eu nu voi mai fi?Este ceva nou?De doua mii de ani   omenirea slaveste  Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos!
Si totusi de ce as vrea sa ma mangai strangandu-i langa mine pe cei dragi pentru a-le da cadouri? Oare de toate aceste lucruri stranse au ei nevoie? Sigur ca ele sunt folositoare, dar aproape fiecare dintre cei aflati pe lista mea, isi poate lua singur aceste lucruri! Iubirea pe care le-o port este liantul si cadoul pe care fiecare(inclusiv eu) ii asteapta si apoi, e acea legatura de sange  si de duh sfant pe care Dumnezeu a pus-o intre noi!
Si e peste toate acestea, mai mare decat toate, bucuria Nasterii Domnului pe care o cinstim adunandu-ne in biserica, unii mai putin, altii mai mult, fiecare dupa putere,si in case la mese pline de bucate,bucuria de a face daruri celor dragi, dupa modelul magilor, e fericirea de a apartine si a forma in diverse feluri si chipuri, Biserica lui Hristos.
 Cred ca oricat de greu este , trebuie sa incercam, sa implinim in toate indemnurile Apostolului Pavel "Bucurati-va pururea...Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi."(Epistola întâia către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel, cap 5).
Am plecat la acest drum obosita si apatica si inca nu mi-am revenit.Stiu, insa ca Dumnezeu care ma priveste cu mare atentie si infinita iubire, nu imi da mai mult decat pot duce si cumva, tot El ma va scoate la liman! Deci... iau bucurie din toate si multumesc pentru ele!