A fost sarbatoarea Nasterii Domnului

A fost! Si totusi sarbatoarea ramane pururea.Fara nasterea Domnului, fara Fecioara Maria, vas sfintita, cadelnita de aur, prescura dumnezeiasca si astazi sfintii ar fi in sanul lui Avraam, iar eu nu as putea spera la mantuire! 
Am adunat cadouri care sa spuna nu atat ca eu am mai multi bani decat altii(nici nu am), cat sa arate iubire pe care le-o port celor de langa mine. Am trait anul acesta, sfarsitul acesta de an, intr-o mare dezordine.Am luat lucrurile asa cum au fost si am imbratisat oamenii care s-au nimerit alaturi!  
Necazurile venite peste noi intr-o clipa, m-au ingenunchiat si mi-au aratat iar ca nu avem nimic fara Dumnezeu, ca El aprinde candela si El o stinge si nu avem decat siguranta clipei prezente.
Sapte Craciunuri fara Grig, desi el mi-a promis ca nu ma va parasi niciodata.Si totusi a facut-o!
Nu sta in puterea noastra sa facem nimic, doar sa ne rugam ca Dumnezeu sa trimita mila Lui asupra noastra ...

1.Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri,
nici cu urgia Ta sa ma certi.
2..Miluieste-ma, Doamne, ca sunt neputincios ;
vindeca-ma, Doamne, ca oasele mele s'au tulburat,
3.si sufletul mi s'a tulburat foarte;
dar Tu, Doamne, pana cand?
4.Intoarce-Te spre mine, Doamne, izbaveste-mi sufletul,
de dragul milei Tale mantuieste-ma.
5.Ca nu din moarte Te va pomeni cineva;
cine, in iad fiind, se va marturisi Tie?
6.Ostenit-am intru suspinul meu,
in fiece noapte scalda-voi patul meu,
in lacrimi asternutul mi-l voi uda.
7.Ochiul meu s'a tulburat de suparare,
in mijlocul dusmanilor mei m'am invechit.
...................................................................................................................................................................

Am petrecut aceste zile in familie.Am adunat din timp bucatele si sticlele de sucuri si apa...Am adunat cadourile pentru fiecare...

A venit Ruxandra si casa mea s-a luminat!

Au venit  pe 23 decembrie colindatorii...Finutii mei...Daria in costum popular hotarata sa ma colinde autentic! Si Cristi  si Andrei-Iacob cu ea.

Am dat cadourile...

 Si Grig privind departarile...Nu este bucurie in care el sa nu fie cu mine!Nu i-a cunoscut pe copii, dar ei il cunosc si cand eu nu voi mai fi, ei il vor purta in rugaciunea lor.Si acesta este iubirea!

Ziua urmatoare am fost la Schitul Closca! Un adevarat regal!Ceasurile Împărătești și Vecernia Praznicului, unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.Credeam si credeau si altii, ca distantele si clevetirile si ura unora ne vor departa de Parinte.Dar noi am ramas alaturi pentru ca si parintele, propavaduindu-L pe Hristos, ne-a fost si ne este un model de..."purtati-va sarcinile unii altora"Si nicaieri, pentru noi, nu este ca acolo unde slujeste Parintele.Ca este o catedrala, ca e o manastire in pustia Baraganului, ca este un schit in pustia Dobrogei, noi ne adunam langa parintele, asa  ca niste oite si traim bucuria de a sluji impreuna pentru Dumnezeu.Am stat mult! Am plecat pentru putin si ne-am intors seara purtand in suflete liniste si bucuria Nasterii lui Iisus Hristos.

Pentru mine, cand am plecat de acolo, seara am avut sentimentul ca deja am trait Craciunul si mi l-am amintit cu iubire pe Grig care imi cerea seara de ajun mancare de dulce , spunand ca undeva pe glob, sigur a fost Craciunul...

Apoi am mers la casuta in care sunt copii despre care v-am povestit...Chiar pe 24 decembrie, in ajunul Craciunului.Le-am dus cadouri dupa lista pe care am scris-o cu ei:ursuleti de plus, papusi, cercei, cordelute de prins parul, dulciuri...

Iar ei ne-au dat iubirea lor! Mult comparativ cu cat le-am dus noi! 

Am luat de acolo, de la ei, o fetita pe care o cheama Alexandra. Ea, Alexandra a fost copilul nostru de Craciun.A petrecut Craciunul in familia mea si a ramas cu noi cateva zile.

Dimineata , pentru sfanta liturghie si pentru darul cel ceresc, am mers la manastirea mea de suflet, la Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil.

Si dupa slujba...au venit copii mei si am debutat cu impartitul si primitul cadourilor.Tare mult ma iubesc copii mei!Uneori ma gandesc ca prea mult!Andrei e deja un barbat matur care ma suprinde cu transformarea lui.Poarta insa acelasi suflet mare si generos desi a fost atat de mult incercat!
-Mama! mi-a spus
-Da, puiul meu!
-Bugetul pentru cadoul pentru tine a fost de X bani. Ti-am luat astea din jumatate de suma! Si cealalta jumatate am facut o donatie unei femei care cersea. Am facut bine?
-Sigur, dragul meu! Ma bucur ca ai procedat asa, daca ea avea nevoie de ajutor!
-Ti-am spus eu ca se bucura si ca e bine asa? a zis spre sotia lui care inca privea nu tocmai convinsa ca e bine cum a procedat!
Am primit de la ei doua carti pe care eu insumi le-am daruit unei maici si unui preot! Dumnezeu mi le-a adus inapoi!
Iar de la Ruxandra... doua tablori deosebite:unul avand o fotografie foarte veche reprezentand o maica la manastirea Horezu , iar celalalt...un colaj cu vederi f f vechi reprezentand Manastirea Antim, Manastirea Cozia, Manastirea Moldovita si Barsana.Am plans! Nu merit, sigur nu merit!

 Iar mai apoi, Raluca si Mirel mi-au daruit printre alte cadouri f frumoase, un magnet cu care sa prind mai bine pozele lui Grig de pe frigider. Ce scrie pe el? "Unii oameni fac lumea mai buna doar pentru ca fac parte din ea!"

 Si Alexandra a primit foarte multe cadouri!Era atat de emotionata incat nici nu putea sa multumeasca. Doar zambea cuminte!

Zile pline prin multimea bucuriilor pe care ni-le facem unii altora.Este atat de mare bucuria de a-i privi, de a-i avea alaturi pe cei dragi, de a te privi rasfrant in ochii lor incat niciodata nu m-as satura de ei!
Ziua urmatoare, dupa sfanta liturghie am placat la Fetesti, ducand-o pe Alexandra in familia noastra largita. Deja isi pleca capul peste fete, dorindu-si sa simta si mai puternic ca face parte din familie.

Vacanta se apropia de sfarsit...inca o zi si alta zi... si apoi seara ne-am intors la casuta. Copii de acolo ne asteptau nerabdatori sa ne imbratiseze si sa ne povesteasca cum au petrecut si ei Craciunul: au fost la biserica, s-au impartasit, au fost la plimbare in oras, au vazut luminile, decoratiunile de Craciun si... asteapta Revelionul!

Viata lor ca si a  Alexandrei , ca si a mea, isi reia cursul firesc. A fost un inceput! Si eu sunt noua in astfel de experienete. Nu stiu cat am gresit!Nu stiu ce am facut bine! Stiu doar ca am incercat sa implinesc porunca lui Dumnezeu de a ne iubi unii pe altii, pentru ca in iubire sta mantuirea.

"Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. 

Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai." (Ioan 15:12-13)

Si mergand spre casa dupa ce am lasat-o pe Alexandra, am mers pe jos impreuna cu Ruxandra discutand cat de frumoasa este acesta sarbatoare  in care iti poti arata iubirea fara sa astepti nimic de la cei pe care ii iubesti, doar ca ei sa primeasca  sentimentele tale si darurile tale ...Lumini multe in cartierul in care se afla casuta copiilor...Peste tot a fost Craciunul si in casele implecabil impodobite si la copii acestia fara parinti. Iisus Hristos s-a nascut iarasi si se va naste iar in fiecare liturghie implinind prorocirile si facand posibila mantuirea noastra.In minte imi canta strana de la manastirea Sinaia si parintele Macarie de acolo.Catavasiile Nasterii lui Iisus Hristos. “Hristos se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă"

PS. Aparatul meu foto nu are trecuta corect data fotografiilor si nici ora.