Imi amintesc anii in care impodobeam bradul de Craciun preocupata de curatenia din casa, de cadourile pentru copii si facutul sarmalelor.Niciodata nu-mi ajungea timpul pentru toate si deveneam nervoasa si nemultumita.De fapt Iisus Hristos lipsea din planurile mele!
Si uite-ma acum, prea putin preocupata de acele lucruri care ma oboseau.Nu stiu ce voi face lumeste de Craciun.Duhovniceste nu vreau decat ca Dumnezeu sa-mi ajute sa merg la slujba,sa ma curat de pacate prin spovedanie si chiar daca nu sunt vrednica, sa ma impartasesc...
Restul sunt amanunte: vor veni copii, vom pranzi sau cina impreuna, ne vom darui cadouri luate cu iubire,daca Dumnezeu o sa vrea.
Nu mai impodobesc bradul de Craciun! L-am impodobit in seara asta la casuta, impreuna cu copii! Nerabdarea lor era atat de mare incat au vrut sa-l impodobeasca astazi, cu doua saptamani inainte de Craciun.
L-am luat cu mine pe Cristian, finutul meu.Mi-am dorit ca el sa cunoasca copii si sa le daruiasca nu numai cadouri, cat atentia lui.Si Cristian a fost impresionat de frumusetea si dragalasenia copiilor.Eu am pus steaua in varful bradului!
Unii dintre copii inca mai faceau lectii impreuna cu una din doamnele de serviciu.
Usor se leaga prieteniile la varsta aceasta.Larisa si Viorel erau deja ca niste liane legate de Cristian!
Unii mai manacau o prajitura, altii mai alegeau un globulet...Multe avantaje are o familie mare!
Inainte de final mi-s-au terminat bateriile la aparatul foto si nu am o imagine cu bradul deja impodobit.Dar, am sa revin!Avem multe lucruri de facut impreuna. Simt ca sunt doar la inceputul unui drum, nu am multe lucruri de daruit, copii imi daruiesc mie enorm.Fara ideea lor de a impodobi bradul in seara aceasta eu as fi fost distrusa gandind cum a fost seara de acum 6 ani, seara in care Grig a murit.As fi cautat aceleasi lucruri pe care le-am cautat in toate aceste seri de 9 spre 10 decembrie in ultimii 6 ani. In seara aceasta inca nu le caut! Privesc chipurile copiilor, zambetul Alexandrei si ma gandesc la lista pe care mi-au dat-o pentru mos Craciun, nici lucruri, nimicuri pe care si-le doresc...Si ma gandesc ca Dumnezeu asta vrea, nu plansul meu si nu perpetua mea intristare.E ca si cand imi spune"Nu plansul tau il vreau cat pocainta ta!"Si ma gandesc la Grig cat de bucuros ar fi fost sa-i cunoasca.
„În peşteră Te-ai sălăşluit, Hristoase Dumnezeule,ieslea Te-a primit, păstorii şi magii Ţi s-au închinat"
(Stihiră la stihoavnă).Sunt bucuroasa ca am fost la ei, ca Dumnezeu mi i-a aratat.
(Stihiră la stihoavnă).Sunt bucuroasa ca am fost la ei, ca Dumnezeu mi i-a aratat.
Intre acesti copii este Iisus Hristos, cel cunoscut magilor intre doua dobitoace, asa cum ne spusese Avacum,, Doamne, am înţeles lucrurile Tale şi m-am îngrozit: între două animale vei fi cunoscut"(Avacum 3, 2-3).Aici in modestie si in lipsa parintilor fiziologici, aici sta Imparatul Slavei, ocrotindu-i si crescandu-i mari si sanatosi.El le este Tata, El le este Ajutator si Sprijinitor,El face totul perfect, El le aduce daruri asa cum El insusi a primit daruri de la magi.
Am citit un Cuvânt la ziua naşterii Domnului nostru Iisus Hristos al Sf Ioan Gura de aur din care vreau sa transcriu finalul:"Aşadar lor, magilor să le urmăm noi.
Să ne depărtăm de păgânătate, pentru ca să vedem pe Hristos, precum şi ei s-au depărtat de patria lor cea păgânească, spre a-L vedea pe El.
Să părăsim lucrurile cele pământeşti, ca şi Magii, care, după ce au părăsit Persia, au văzut pe soarele dreptăţii.
Aşadar lasă toate şi aleargă la Betleem.
De eşti păstor si te vei duce acolo, vei vedea pruncul în colibă.
De eşti împărat, şi nu te duci acolo, şi porfira nu-ţi va folosi nimic.
De eşti înţelept, şi aceasta nu te poate împiedica, de a te duce acolo şi a te închina fiului lui Dumnezeu; căci aceasta foarte bine se potriveşte cu înţelepciunea, însă păzeşte-te, ca să nu zici ca Irod numai la arătare: „Şi eu voiesc să merg să mă închin lui", iar cu fapta să voiască a-l omorî.
Lui se asemănă toţi cei ce primesc Sfintele Taine cu nevrednicie, căci ei, zice Apostolul: „păcătuiesc în trupul şi în sângele Domnului" (I Cor. XI, 27). Ei au într-nşii un tiran, care se împotriveşte mesei lui Hristos, şi este mai cumplit, decât Irod, adică Mamona.
Iar noi, când avem aur, să-l jertfim lui Hristos.
Dacă acei varvari (străini) au adus lui daruri spre cinste, apoi cine esti tu daca niciodata nu ajuţi pe un nevoias?
Dacă aceia au făcut o cale atât de departata, spre a vedea pe nou-nascutul, apoi ce dezvinovăţire poţi tu aduce, tu, care niciodată nu poţi merge câţiva paşi, spre a cerceta pe un bolnav?
Aceia au dus aur, si tu nu dai nici măcar pâine.
Aceia s-au bucurat când au văzut steaua, iar tu vezi pe Insusi Hrostos în persoana saracului si a golului, şi nu te misti.
Care dintre noi, cei ce am primit de la Hristos mii de binefaceri, a făcut de voia sa un asemenea drum, ca acei varvari, sau mai drept, ca acei prea înţelepţi între cei înţelepţi? Ce zic eu, un drum aşa de mare?
Multora li se pare prea departe a pune câţiva paşi până la Biserică, spre a vedea pe Domnul în peştera cea duhovnicească; dar lor nu le lipseşte puterea de a merge, când este vorba despre afaceri lumeşti, sau despre teatru, despre parăzi si despre petreceri. Nu merită oare acesta pedeapsă şi dojană?''
Ce as mai putea sa scriu? Doar ca mi-e teama ca am pierdut multi, multi ani si nu voi avea timp sa indrept macar un pic din ceea ce nu am facut atatia zeci de ani si nici acum nu stau prea bine...Cine stie cate alte casute fara brazi sunt in lume, in cate case cu copii saraci nu intra nimeni ?
Si bucuria mea de sub bradut a fost insotita de tristete de cand ma stiu . Nu am putut sa ma bucur pentru mine decat atunci cand daruiam , daruiesc . Nu ai cum sa fi fericit fara impartasire . Craciunul este totul pentru mine , sunt blocata acolo. De Craciun era totul bine si nu pierdusem pe nimeni , eram toti , era pace , veselie ,era povestea . Dar eu eram trista la fel ca si dvs. la gandul caselor pustii, fara Craciun . Va multumesc ca nu sunt singura ! Doamne ajuta ! Rodica Vasile
RăspundețiȘtergereStii ca nu suntem singuri!Totdeauna langa noi sta cineva. Trebuie doar sa ne oprim si sa ascultam inima mare care bate alaturi de noi!Te imbratisez ,Rodica!
RăspundețiȘtergere