Seara de ajun de Sfantul Nicolae

Il iubesc pe sfantul Nicolae inca de pe vremea cand el se numea Mos Nicolae. Chiar am vrut sa-i pun fiului meu acest nume, convinsa ca e o sarbatoare atat de frumoasa pentru toti, incat e bine sa sarbatoareasca cu toti prietenii.

Am trait ani in care sfantul Nicolae nu aducea nuieluse ci banane si portocale si carti si bani...

-Sa nu-ti mai iei singura din buzunarul meu! ma admonesta Grig incruntat stiind ca e inutil, mereu recidivam la a-l cauta prin buzunare si a-i lua din bani!Adoram acest lucru!Puteam sa am mai mult decat avea el si totusi, asa cateva sute sau un milion, nu stricau niciodata, imediat gaseam un lucru pe care sa-l cumpar. Si ma amuzam extraordinar!

Si uite-ma acum, alt om, tanjind dupa vecernie cu litie in cinstea sfantului!Intre viata de atunci si cea de acum e un secol , iar Mos Nicolae e numai sfantul Nicolae, cel pe care parintele Arsenie Boca il descrie atat de frumos:

Inima lui era o mare in care se revarsau toate lacrimile pamantului. Ravna pentru adevar

"Iar marea minune – şi din ce în ce mai rară între oameni – e tocmai această lumină a inimii, care nu are hotar mormântul".

Sfântul Ierarh Nicolae e unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinismului. Nu e (atât de

popular) nici Sf. Ioan Gură de Aur, a cărui Liturghie se săvârşeşte mereu. De ce?

Ne-ar putea-o spune cele două calităţi ale marelui ierarh: dragostea de Iisus, dragostea de Adevăr. Deci « mila şi adevărul », pe care le-a trăit ca ierarh, l-au făcut mare înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a făcut mare înaintea oamenilor.

Edictul lui Constantin cel Mare l-a găsit pe Sfântul Nicolae în temniţă. Prin edictul lui Constantin de recunoaştere a creştinismului ca religie de stat, la anul 313, Sf. Nicolae împreună cu toţi creştinii de prin temniţele imperiului roman sunt puşi în libertate.

La 325, printre cei 318 Sfinţi Părinţi ai primului Sinod ecumenic de la Niceea era şi ierarhul Nicolae. Soborul s-a convocat pentru a stăvili marea erezie a arianismului, care tăgăduia divinitatea lui Iisus. Atunci s-a cunoscut râvna sa pentru adevăr, care a trecut măsura. Căci Sfântul Nicolae l-a pălmuit pe ereticul Arie pentru hulirea lui că Iisus n-ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci numai o făptură a lui Dumnezeu. Hulire vrednică de bătaie, căci Arie săpa la temeliile creştinismului, în care stătea sau cădea creştinismul, cu dumnezeirea sau nedumnezeirea Înaintemergătorului său. Deci Sfinţii Părinţi amărându-se pentru palma Sfântului Nicolae, i-au luat omoforul arhieriei. La porunca Maicii Domnului i l-au dat înapoi. De atunci este zugrăvită Maica Domnului şi Domnul Hristos cu omoforul pe icoana Sfântului Nicolae.

Iată deci pasiunea pentru adevăr cum n-au mai avut-o ceilalţi Sfinţi Părinţi!

Tot aici se pot socoti şi intervenţiile energice ale sfântului, când în două rânduri erau condamnaţi la moarte nişte nevinovaţi şi i-a scăpat.

Aşa, odată, într-o mare secetă, a aprovizionat cu grâu cetatea sa, scăpând-o de foamete.

A scăpat de mizerie şi păcat trei fete sărace, înzestrându-le pe ascuns ca să se poată căsători.

Inima lui de părinte al creştinilor a ars ca o făclie. Poate că şi aici stă o taină a sfinţeniei lui : capacitatea lui de suferinţă, suferinţa pe care o aduna de la toţi, [ceea ce] îi făcea iubirea mai strălucitoare, şi care apoi mai multă suferinţă atrăgea, sporind focul iubirii sale de oameni.

Suferinţa şi iubirea cresc în progresie.

Iată o taină a luminătorilor lumii. Aceeaşi explicaţie o au şi minunile ce le-a făcut Dumnezeu ca răsplată a oamenilor pentru dragostea lor de marele ierarh. Căci Dumnezeu e făcătorul de minuni întru sfinţii Săi. Iar marea minune – şi din ce în ce mai rară între oameni – e tocmai această lumină a inimii, care nu are hotar mormântul.

Aşa se face că Dumnezeu o laudă cu faptele mai presus de fire în numele iubiţilor Săi: iubitori de oameni."

Am fost la vecernie cu litie in cinstea sfantului Nicolae.Minunata, chiar minunata vecernie la manastirea Sfintii Voievozi, iar apoi, cand oamenii se intorceau acasa cu sacosele pline de cumparaturi,am implinit promisunea pe care le-o facusem copiilor care traiesc de ani buni, fara parintii lor biologici, in grija institutiilor statului, intr-o casuta. Sunt 12 copiii cu varste intre 4 si 17 ani, fetite mai mult decat baieti.

Oare ce il face pe un parinte sa-si abandoneze copilul?

 Si ce-l determina pe altul sa-si doreasca cu disperare sa infieze, sa ia in viata lui pentru totdeauna un copil?

Cum se poate sa fim atat de diferiti?

O priveam pe doamna Carmen care era de serviciu in seara aceasta si care suplinea 12 mame, desi si ea are acasa copiii si nepotii ei.Nu conta ca era seara de ajun de Sfantul Nicolae! Ca o mama adevarata ii supraveghease pe copiii cand si-au pus incaltamintea curata pe hol.Imaginati-va !Si ei mititeii si-au asezat incaltamintea pe hol in asteptarea sfantului Nicolae!Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost sa nu fi ajuns nici macar eu!

Am stat de vorba cu ei! Am aflat cum ii cheama, ce varste au, ce scoli frecventeaza, mi-au povestit ca sunt apropiati de biserica care se afla langa ei, pentru ca acum cativa ani, unul din copii care locuia in casa cu ei, a murit si atunci, doamnele care ii ingrijesc au randuit inmormantarea si apoi parastasele si asa l-au cunoscut pe parinte. Acum se spovedesc si se impartasesc...

-De Paste,trecem pe sub masa! mi-au spus bucurosi.

Copii normali, copii pe care ii iubeste sfantul Nicolae, iubitorul de oameni! Si cum sa nu-i iubim si noi? Privirile lor senine, increzatoare in noi, desi au fost abandonati tocmai de cei care le datorau protectia , sunt o dovada ca bunatatea tine de inima ta si nu de necazul pe care il traiesti.Nu judeca pe nimeni. Iau viata asa cum e! Sunt trei perechi de frati in acesta casa.Se sprijina unii pe altii , se agata de cei care ii viziteaza din cand in cand, cei mici spun tuturor"Mama" 'Tata" si sunt gata sa iubeasca pe toata lumea.Si imi e atat de mila de ei, incat as plange! Pentru ca mi-e teama sa nu fie raniti si de alti oameni.Mi-e teama ca unii vor specula acesta labilitate emotionala pe care o au si poate ca nimeni nu va fi alaturi sa-i sprijine si sa le spuna sa fie atenti.

Nu pot acoperi lumea! Nu pot nici de copiii mei sa am grije.Nu le-am cumparat nimic copiilor mei de sfantul Nicolae.Dar in acest moment, pe hol  sunt doua pachete identice cu ceea ce le-am dus copiilor.Prin randuiala lui Dumnezeu, am avut mai multe pachete, am mai impartit si la altii si atata au ramas:doua care sunt pe holul meu acolo unde inainte  copii mei isi asezau ghetutele.Ii asteapta pentru ca sambata dimineata vor veni acasa pentru parastasul tatalui lor.

Cat suntem de bogati avand acesti copiii! Ce mare binecuvantare este un copil! Si cat de mult iubeste Dumnezeu copiii!

Lasati copiii sa vina la mine si nu-i opriti, caci imparatia lui Dumnezeu este a unor ca acestia.

Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.(Luca :18/16-17) Daca nu vom fi asemenea acestor copilasi,sinceri, fara pretentii, cu bucurie si recunostiinta, lepadati de "eu pot" ''eu fac", "eu sunt", depinzand cu totul de Tatal,  nu vom vedea Imparatia lui Dumnezeu. Fie ca Dumnezeu, pentru rugaciunile sfantului Nicolae, sa ne puna o inima noua , de copiii buni, ascultatori, ca sa putem cunoaste Imparatia Lui! PS Multumesc Adinei Luca pentru cuvintele frumoase pe care mi-le-a scris si darul facut mie:icoana sfantului Nicolae realizata de parintele Arsenie Boca la biserica Sfantul Nicolae din Draganescu si randurile scrise de parinte despre sfantul Nicolae.