V-o amintiti pe mama mea general? Astazi plec iar la ea! M-am imbracat frumos, desi stiu ca ma voi sifona si voi transpira ... mi-am spalat parul acum dimineata si mi-l-am coafat.In mare, cred ca sunt azi, mai aspectoasa decat eram ieri. Sper ca mama general sa nu-mi reproseze ceva din prima clipa. Pentru ca vreau sa petrec in liniste cu ea clipele acestui sfarsit de saptamana si poate sfarsit de timp pe care ea nu-l stie ca e plin de probleme. Merg la mama sa o mint ca noi, copii ei, suntem bine, suntem sanatosi, unii sunt plecati in concedii...defapt noi ne luptam cu moartea, noi ne sfasiem sufletele in incercari. Dar le vom birui! Pentru ca mare este Dumnezeul meu, Dumnezeul parintilor nostrii!Si pana la urma , eu nu-mi doresc un bine doar aici pe acest pamant. Eu imi doresc un bine Dincolo si asta inseamna ca noi trei, eu si surorile mele, eu si copii mei, noi si mama mea general desavarsit, neinvins in niciun razboi, eu si neamul meu tot, eu si prietenii mei toti, eu si cersatorii mei toti, eu si salariatii mei toti, eu si cititorii mei toti, noi toti sa ne mantuim. ..
Si daca pentru asta trebuie sa ridic crucea si mai mult, am s-o fac! IOricum nu sunt singura! Atatia sfinti parinti ma pomenesc in rugaciunile lor si voi toti si...blandul meu inger, care acum cand scriu, isi sterge lacrimile si priveste in coltul ecranului meu!
Gata , plec spre sedinte, responsabilitati sociale si apoi spre mama. Tineti-mi pumnii sa nu ma prinda ca din iubire o mint!
Parintele Calinic
RăspundețiȘtergereEpiscop al Argeşului şi Muscelului
Acum, la începutul bătrâneţii mele, îmi pot desluşi ceea ce m-a fascinat din primăvara copilăriei! Cele două fiinţe unice pe pământ şi în Cer: Maica Domnului şi mama care m-a născut! Cele mai apropiate fiinţe fără de care n-aş fi fost şi n-aş fi primit ocrotirea sub sfântul Omofor.
De câte ori stăteam la masă şi mai întârziam în glume şi în zbenguieli, mama mi-o reteza scurt: mâncaţi mai repede că Maica Domnului stă în genunchi!
Îşi poate imagina oricine ce efect extraordinar au avut spusele mamei, pe un ton extrem de serios, care-mi face fiori şi acum când scriu aceste rânduri. N-am mai auzit niciodată pe nimeni spunând. Cum adică, să stea Maica Domnului în genunchi atât timp cât noi mâncăm? De unde a auzit mama acest lucru? N-am întrebat-o şi nici n-am aflat până acum. S-ar putea să se mai spună aceste cuvinte în spaţiul nostru binecuvântat de Dumnezeu!
De atunci făceam parte din cele două case: a Maicii Domnului şi a vrednicei mele mame şi ori de câte ori vorbesc şi-mi aduc aminte de mama, gândul îmi zboară la toate femeile de la începutul lumii până azi!
Ce minune a mai creat Dumnezeu! Femeia straşnică! A pus Dumnezeu atâta plinătate şi atâta forţă în sinea ei deşi pare şi chiar este atât de sensibilă şi chiar, se poate spune, extrem de fragilă. Auzeam uneori spunându-se de către unii bărbaţi că femeia nu trebuie atinsă nici cu un fulg, aşa trebuie să ne purtăm de delicat şi frumos. Când eram student la Sibiu, profesorul meu
Adrian, este atat de frumoasa postarea ta, incat vreau sa scriu despre ea.
ȘtergereDraga si neobosita mea Elena ,sunt sigura ca mama ta nu ar avea nimic sa-ti reproseze si chiar si atunci cand o facea te iubea din toata inima :)Sa te insoteasca mereu in drumurile tale ,Dumnezeu !
RăspundețiȘtergerePrea putini oameni se gandesc ca poate si mie uneori imi este greu. Ca traiesc la limita si dincolo de limita.M-au emotionat cuvintele tale...
Ștergere