Haideti sa va vorbesc despre Doina!

Sa nu va suparati pe mine pentru cum scriu.Scriu cu o tastatura la care sunt sarite literele.Mi-e greu sa scriu fara mause,bajbai dupa litere si semne de punctuatie,dar ma incapatanez sa scriu un pic. Am dormit in spital ,la Fundeni,Am dormit? Am stat acolo noapte lunga,noapte grea pentru cei aflati in afara timpului.Suferinta te duce in afara timpului.Esti tu,durerea si Dumnezeu daca Il recunosti.Daca nu-L recunosti,daca ramai doar cu durerea pe care o duci, e si esti mai rau.
Am vazut oameni aflati pe cruci.Am vazut cum e sa nu mai fi civilizat,dupa o viata de atentie pentru conveniente sociale si din durere sa urli fara sa te gandesti ca e ora 1 sau 3 sau 4 si alti bolnavi alaturi traiesc cu tine si durerea ta chiar dominandu-le propria durere. Este cumplit.Dar e acolo,langa cei bolnavi, atata iubire incat vezi si  spui ca si apostolul Pavel ''Dragostea nu se poarta cu necuviinta,nu cauta ale sale,nu se aprinde de manie,nu gandeste raul".
Doina este o femeie care are 62 de ani. Are neoplasm la pancreas. Si o multime de alte boli. E vaduva de 21 de ani. Acum 10 ani cand au disponibilizat-o la locul de munca a facut infract,si de atunci bolile toate au navalit pe ea .Acum e pensionata  si are o pensie de 500 de lei . Mai nou de doua saptamani  are  si un icter mecanic. E galbena,E neagra. E urata.Si e foarte singura. Are doau fete dar ...probleme peste tot.
-Viata mea nu se poate povesti! Fiica cea mica l-a parasit pe sotul ei pentru un alt tanar si eu acum locuiesc cu...primul sot al ei...Mama mea traieste si e mai sanatoasa decat mine.
Vad in ea sfintenia. Vad in ea chipul lui Hristos.
Azi noapte nu a dormit,a ingrijit ca si mine pe o alta femeie aflata in dureri. Nu s-a suparat niciun moment ca cineva plange alaturi si ii deranjeaza somnul. S-a ridicat si m-a ajutat. S-a dat jos din patul ei si i-a masat picioarele celei de alaturi.Din cand in cand isi amintea discutia cu doctorul ei care-i spusese:
-Sa vedem ce e inauntru. Taiem putin din pancreas. Taiem putin din stomac. Taiem putin din intestinul mare...
Putin de peste tot!
-Doamne, cum o fi?
Se intreaba :de ce Doamne!Nimeni pana la mine nu i-a spus sa primeasca fara sa intrebe. Acum ma asculta si ramane pe ganduri.
O preocupa metania de la mana mea. M-a rugat sa-i spun de ce o misc in mana. A fost fericita de un strop de anafura si de o picatura de aghiasma de la mine. Am uns-o cu ulei de la o multime de sfintii printre care sunt si  sfintii Luca si Nectarie. Si a fost ca si cand a sarutat moastele lor.
-Da,nimic nu e ca Dumnezeu! spune si ramane pe ganduri. Si fata ei urata primeste o lumina si o pace cum rar am vazut.
-Eu nu am sa va uit!-i-am spus
-De ce?
-Pentru ca purtati numele meu,Doina.
De fapt,e numele ei. Eu sunt Elena si am ca ocrotitori sfintii Imparati Constantin si mama lui Elena si pe sfanta Elena Behteeva. Am atipit o clipa si m-am trezit cu sentimentul ca au fost alaturi si cred ca nu m-au lasat singura,cred ca au fost cu mine,asa cum cred ca niciunul din cei aflati acolo nu este singur.
Pe hol, un domn in varsta, elegant si frumos,completa un formular ca renunta la necropsia sotie sale care a murit aseara la ora 22 ,la doar doua saloane mai departe de cel in care eram noi.Avea in urma 8 ani de suferinta si era in spital din 18 martie 2013. A murit aici. De fapt aici s-a terminat existenta ei pamanteasca si chinul,ea,Floarea,(am vazut numele pe formular)aseara s-a nascut pentru o alta viata. Dumnezeu sa-i primesca sufletul copil venind usor,dupa grea suferinta  spre Imparatia lui nesfarsita. Rugati-va  pentru ei toti cei aflati in necazuri si  multumiti pentru sanatatea voastra si pentru paturile in care in curand va veti odihni trupurile. Ganditi-va cati dintre semenii nostrii stau in curtile spitalelor, pe scari, pe scaune, sau in picioare, spectatori distrusi de neputinta de a face ceva,partasi la suferinta celor dragi lor.