Incercari noi

Am scris candva despre incercari.Chiar este o postare  purtand acest titlu, in luna noiembrie a anului trecut. Dar oricat de mult as citi si as scrie despre incercari, subiectul este atat de vast incat mereu raman vorbe nespuse.

Asa ca am sa scriu iar despre incercari.

Acum 5 ani, opt luni si 18 zile traiam o duminica pe care o consideram perfecta.

Eram  impreuna in casa noastra, fetita, inca adolescenta se invartea in jurul nostru, bausem cafeau de dimineata si am iesit din casa cautandu-i medicamente naturiste pentru o raceala care il sacaia, apoi am mers la serviciu pentru a termina niste lucrari urgente...Am schimbat o imbratisare si urari de sarbatorile care veneau cu cineva drag...de unde stiam ca si lucrarile de serviciu si urarile trebuiesc spuse, ca nu mai era timp pentru ele? 

Am mancat de pranz. Am dormit. Am facut clatite la ora vecerniei despre care nu stiam nimic.

Dumnezeu ma privea deja mult prea indurerat. Ingerul meu plangea langa mine, dar eu nu auzeam nimic.

Si in noaptea aceea, fara un semn inainte,Grig a murit in timp ce eu la picioarele lui nu puteam nici macar sa tip.

Marea incercare abia incepea.Fusese in viata noastra exact ceea ce Iisus povesteste in evanghelia dupa Luca , cap 12/ 16-21;

16. ... zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.

17. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele?

18. Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele;

19. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.

20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?

21. Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Exact asta traisem.Ajunsesem undeva pe o panta ascendenta, urcasem singuri, ajutati de inteligenta si ceea ce numeam sansa, urcasem, spuneam profesional si social. Intr-o lume zguduita economic si framantata politic, eram niste oameni al caror cuvant conta.Imi amintesc ca eu, desi cheltuitoare, uneori ma speriam de modul in care Grig cumpara fara sa mai priveasca pretul produselor. Ruxandra intreba:
-Mami, chiar ne permitem?
Si era in noi, ca in toti cei care cred ca reusesc in viata mandrie, multa mandrie. Un diavol zmoala, cu coada mare radea de noi. Asemenea fariseului spuneam ca noi suntem mai buni decat altii si ca bogatul din pilda, noaptea faceam planuri ...
Cu foarte putin timp inainte auzisem de un prieten , de varsta noastra care era bolnav de cancer si-l sfatuisem pe Grig sa cautam niste doctori cat mai mari sa ne consulte si sa ne monitorizeze sanatatea.Asemenea lui Lucifer, ne pregateam de cadere.   
Si intr-o clipa viata mea a fost lovita de un aisberg si sfaramata. Nu stiam ce trebuie sa fac mai departe. Exista riscul  sa consider ca sunt pe un drum drept si sa traiesc asa cum o facusem atatia ani. Aveam responsabilitatea cresterii a doi copii minunati,aveam responsabilitati sociale, eram, asa cum spun in batjocora , unul din stapanii lumii.Puteam sa raman lafel. Sa fac aceleasi fapte dinainte, sa merg la serviciu, la cimitir din cand in cand, sa port un doliu de cateva luni, sa fac pomeni cu 44 de pachete cu mar si biscuiti si sa-mi omor timpul citind literatura engleza sau americana.Un an de doliu si apoi sa plec eventual la Bucuresti pe un post in administratie, un post foarte bine platit.

Dar...tineam in brate pentru ultima data trupul unui om drag. Grig isi pierdea caldura cu fiecare minut.. Eu si Ruxandra, asezate in patul de spital il incalzeam fiecare tinandu-l in brate pe partea ei de pat. Asa o crescusem:in patul nostru,ca pe un cocon rasfatat. Acum coconul era Grig  si cumva, nu stiu de unde, am avut gandul ca ceva a fost gresit in viata noastra si Dumnezeu pentru asta ne trimite moartea lui.Stiam ca trebuie sa ma rog, dar nu stiam cuvintele pe care sa le spun...Zilele care au urmat, am rugat pe toata lumea sa se roage pentru sufletul lui...

Ma gandesc bine si realizez ca doar cateva ore sufletul lui a fost haituit de diavoli.In cateva ore aveam sa o cunosc pe maica stareta , Varvara si ea, cu maicutele, parintele Gavriil, aveau sa inceapa rugaciunea pentru Grig. Si tot ei, aceste persoane aveau sa ne invete si pe noi ce urmeaza sa facem.

Am primit invataturile lor cu mare deschidere, ca pe cuvantul lui Dumnezeu:

2. Şi a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca.

23. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

24. Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici jitniţă, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!

25. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?

26. Deci dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiţi de celelalte?

27. Priviţi la crini cum cresc: Nu torc, nici nu ţes. Şi zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.

28. Iar dacă iarba care este azi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor!

29. Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi.

30. Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea;

31. Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă.

32. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia.

33. Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică.

34. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră.

35. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse.

36. Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se întoarce de la nuntă, ca, venind, şi bătând, îndată să-i deschidă.

37. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla priveghind. Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va sluji.

38. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, şi le va găsi aşa, fericite sunt acelea.

39. Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.

40. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.(Luca , cap 12/22-40)

Moartea lui Grig a fost o jertfa, mi-a spus parintele Vasile, fara ea nu m-as fi intors asa de repede la Dumnezeu.Fara ea, mai corect nu l-as fi cunoscut pe Dumnezeu si necunoscandu-L as fi pierdut singurele lucruri importante din viata mea: Trupul si Sangele Lui. Desigur ma impartasam odata pe an si ma spovedeam, ordinea este cealalta, dar...nu stiam nimic din ceea ce se intampla cu mine. Cred ca acel lucru, sfanta impartasanie pe care duhovnicul meu de atunci mi-o da, m-au ajutat enorm sa primesc incercarea, dar harul sfant nu statea pe un loc insuficient curatat de patimi. 

Cand am ajuns la limita, cand am realizat ca sufletul lui este in iad si ca doar eu  pot face ceva sa-l scot de acolo, am lasat lumea, am lasat totul, inclusiv pe copii mei si m-am asezat in fata lui Dumnezeu.

-Judeca-ma, Doamne! Loveste-ma , dar iarta-ma! Da-ne iertarea Ta si primeste-ne.

Orice incercare are ca scop sa te apropie de Dumnezeu, sa ti-L aminteasca, pentru ca asa e, Il uitam pe Dumnezeu.

-Andrei e un copil tare bun! -zice mama 

-Da, Dumnezeu il ajuta!-spun eu

-Ei, da, dar si el e un copil bun!

-Nu, pe Andrei il ajuta Dumnezeu. Tot ce face, tot ce realizeaza, este de la Dumnezeu!

Andrei traieste implinind poruncile lui Dumnezeu, fara sa stie prea multe, fara sa petreaca timp in biserici si manastirii,sfantul duh, pentru rugaciunile preotilor , ale sotiei lui, ale mele, il conduce minunat  spre savarsirea unor fapte extraordinare. Incet, incet , Dumnezeu lucreaza si pentru el.

Suntem incercati. Sigur. Eu ma simt un om incercat de Dumnezeu oridecate ori ma departez de El. Traim intr-o societate in care omul secularizat isi construieste viata cu truda, adunand valori materiale poate pe masura stradaniei sale de a invata, de a munci, de a trudi zi-noapte. Este un lucru rau? Ma intreb a mia oara. Desigur, nu! Apostolul Pavel, spune" cine nu munceste acela nici sa nu manance"(Epistola a doua a catre Tesaloniceni,cap 3/10 . Este normal sa adunam, este normal sa muncim, pe masura talantilor pe care Dumnezeu ni i-a dat, sa producem ceea ce ne trebuie pentru traiul nostru si al celor de langa noi. Dar nu trebuie sa uitam sa multumim lui Dumnezeu pentru ceea ce adunam, nu trebuie sa uitam ca Dumnezeu ne da ceea ce avem, ca El este Creatorul si Daruitorul acestora...Nu trebuie sa uitam ca purtam in noi chipul lui Dumnezeu, ca suntem mici dumnezei si trebuie sa ne comportam pe masura acestui lucru maret. Sa daruim, nu sa agonisim cu lacomie.

Oamenii generosi au chipul frumos. Din ochii lor lipseste patima.Exista o seninatate si o pace pe care o ravnesc si eu.

Vreau sa fiu asemenea irisilor care cresc in cimitire fara ca cineva sa-i semene.Samanta florilor,purtata de vant, udata de ploaie, prinde radacini intr-un petic de pamant, la radacina unei cruci. Si crinul albastru, subtire, elegant si nobil bucura privirile noastre. Jinduim sa-l avem intr-o glastra cu apa, pe masa noastra.

 Iubesc ciulinii mov, plini de ghimpi subtiri care infloresc pe pamantul tarii noastre. Mi-i amintesc de copil cat de fascinata eram de ei pe dealurile satului Zanoaga unde am crescut primii ani de viata.Niciodata, dar niciodata, o florea nu mi-s-a parut mai frumoasa decat ciulinii pe care nimeni dintre oameni nu-i cultiva. Ei cresc asa, cu iubirea lui Dumnezeu, perfecti.

 Si pasarile care strabat intinderi mari de ape purtand in ciocuri mici hrana pentru pui... cine le da lor putere in fragilitate? Cine altcineva decat Creatorul lor?

Am observat in toate incercarile mele de dupa moartea lui Grig, ca daca m-am incredintat lui Dumnezeu si nu oamenilor, problemele s-au rezolvat mai bine decat as fi putut s-o fac eu.Dar pentru asta, a trebuit in orice incercare sa cobor in adancul durerii mele, sa-mi vad neputinta mea de a ma indeparta singura de pacat si atunci Dumnezeu a adus puterea si lumina si pacea.

Traiesc acum o noua incercare. Este cumplita si este dincolo de ceea ce gandeam ca se poate intampla. Mai mare decat moartea trupeasca a cuiva drag, pentru ca incercarea acesta deschide iadul pentru multi,  inclusiv pentru mine .Alaturi oamenii se precipita lumeste. Vin persoane care transmit:

-Lumea zice si Doina-Elena ce face?

Nu fac nimic din ceea ce as fi facut inainte. Intind insa rugaciunea mea pana la marginea pamantului, fac asemenea ninivitenilor, asemenea lui David, recunosc ca e si vina mea in toate, dar strig catre Domnul din toate puterile mele:

1. Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă.

2. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele!

3. Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.

4. Dar iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinul sufletului meu.

5. Întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei.

6. De bunăvoie voi jertfi ţie; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun,

7. Că din tot necazul m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit ochiul meu.(

Psalmul 53)

Si spun cu lacrimi, taindu-mi voia "Fie voia Ta, Doamne!"

Dincolo de lacrimi, undeva, in adancul mintii mele stiu ca Dumnezeu spune fiilor Lui ..."Nu va voi lasa orfani. Voi veni la voi.'' (Luca, cap 14/18)