Spre casa

In cateva minute,plec spre casa mea.Las in urma Bucurestiul si manastirea Antim. La ora aceasta acolo o sa inceapa cateheza. Imi doresc atat de mult sa fiu acolo,dar lumea,responsabilitatile sociale ma trag spre casa mea, spre serviciul meu. E ca si cand am plecat acum cateva luni. Aproape mi-e greu sa plec.Nu aproape, ci sigur mi-e greu sa plec. Nicaieri nu simt ca este locul meu, iar gandul ca de maine voi sta iar la birou ingropata in acte  ma ingrozeste. Atata doar,imping din fata mea rutina si sentimentul inutilitatii si ma gandesc la icoanele sfintilor Serghei si Vah, a arhanghelului Mihail si a sfintei Parascheva care au pazit locul in care,cu voia lui Dumnezeu voi intra maine.

Acasa la mine? Cand am sa ajung ...am sa va scriu. Pana atunci,haideti sa facem rugaciunea de calatorie:

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce esti calea, adevarul si viata, si ai calatorit impreuna cu sluga Ta Iosif, precum si cu cei doi ucenici care au mers la Emaus, insuti, Stapane, calatoreste si cu mine robul Tau, binecuvantandu-mi drumul. Trimite-mi si mie inger pazitor ca lui Tobie, ca sa-mi fie povatuitor si pazitor si sa ma fereasca nevatamat de toata reaua intamplare. Si, astfel, cu pace, sanatate si buna sporire sa ma intorc intru ale mele si toata viata mea sa proslavesc preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.