Sfarsit de an 2013

A fost un an greu.Rememoram zile trecute cate s-au intamplat!

 Anul acesta nu am scris decat foarte putin in jurnal, acum jurnalul meu este blogul si cititorii,multe zeci de mii de prieteni(si nu numai... am aflat ca doua persoane care ma dispretuiesc si ma urasc pe buna dreptate, imi citesc blogul:una nu stie sa umble la calculator, dar cealalta, femeie instruita, ii listeaza postarile mele si i-le da , asa ca sa stie ce fac!)stiu aproape tot ce traiesc.

Am pe blog cateva sute de postari, dar ele nu cuprind ca fapte, multimea incercarilor.
In februarie Alexe a fost diagnosticat cu ciroza hepatica.
In iunie, sora mea a fost diagnosticata  cu cancer.
In iulie Parintele a fost oprit de la slujire si prigonit.
Din august am inceput lupta alaturi de sora mea cu citostaticele...spital...suferinta, emotia analizelor...
In septembrie mama a cazut si si-a rupt mana din umar... 
In octombrie Parintele a plecat definitiv la distanta mare de noi si am pierdut slujbele zilnice ale sfintie sale, slujbe care ma ridicau totdeauna din caderi.
In noiembrie nepotica mea draga si atat de asteptata a murit in zilele nasterii ei...
In decembrie sora cea mare a fost la un milimetru de moarte...

Multe incercari! Nu le-am trecut bine! Am plans, am suferit ca un caine batut, am slabit si m-am ingrasat, am luptat cu alergia mea facuta tocmai pe stres, corpul tot mi-s-a umplut  iar de bube care nu trec la nimic, am pierdut rugaciunea! 

Dar, Dumnezeu nu m-a lasat asa, numai in lucruri greu de trait, cum ar fi facut asta Dumnezeu care ma iubeste atat de mult?
Uitati cate lucruri bune am trait:

La sfarsitul lui februarie, inceputul lui martie, nora mea a ramas insarcinata! Am trait bucuria de a afla asta dupa prima spovedanie a tatalui ei, Alexe!Si ne-am imbratisat si veselit cu totii! Si am multumit lui Dumnezeu pentru copilul care crestea, sambure sfant in trupul ei frumos si curat.Am trait impreuna cu ei emotia primei fotografii intrauterine, a primelor miscari sesizabile... am cumparat cele mai frumose lucrusoare pentu ea...Mare bucurie si mare alinare!Totul pana pe 15 noiembrie!

In aprilie, pe 30, tocmai de sfantul Iacob, fratele evanghelistului Ioan, s-a nascut un baietel care a primit numele Andrei-Iacob!Era inainte de Paste!Am trait bucuria Invierii cu familia intreaga, cu finii, cu Daria, cu Iacob micut in spital dar evoluand bine...
 In aprilie Ruxandra a inceput primul ei serviciu exact acolo unde isi dorea de ani de zile sa se angajeze!La primul interviu au acceptat-o cu bucurie si apreciere pentru modul in care s-a pregatit in toti acesti ani de scoala.

Am plecat in pelerinaje strabatand iar tara intrega, manastiri, icoane sfinte, preoti minunati...

Am fost in Ucraina in iarna!

Am fost in Grecia in vara!
Pe 22 septembrie l-am botezat pe Andrei Iacob!

M-am reintors in Ucraina in noiembrie!

Sfinti pe care ii cunosteam si sfinti pe care i-am cunoscut! Grecia si Ucraina:Sfantul Nectarie si capul meu plecat pe mormantul sfantului si pe racla,Sfantul Andrei in Patras si sentimentul ca pot vorbi, ca sfantul ma aude,Sfantul Spiridon si numele meu intreg Doina Elena, acolo, exact la racla , Sfantul Efrem cel nou,Parintele Porfirie si Parintele Paisie Aghioritul, Sfantul Patapie in varf de munte si Corintul in mii de luminite la picioarele sfantului si alti zeci de sfinti!Sfantul Teofil cel nebun pentru Hristos si Sfantul Iov primindu-ma in pestera sa, Sfanta Dositeea...O, da si sfantul Lavrentie al Cergovului, bland , frumos, plin de lacrimi si iubire...
Cum sa nu duci povara  bolii si a mortii, daca ei toti iti spun ca asa e voia lui Dumnezeu?
Pe 12 decembrie am insotit in familia unor tineri un copilas care este acum fiul lor! Dumnezeu l-a daruit lor exact atunci, in ziua sfantului Spiridon si a randuit ca eu sa fiu pentru acest copil "buni".Duminica l-au botezat si eu am fost martor al acestui mare eveniment si am pus in inima mea modul in care acest copil atingea icoanele imparatesti, fascinatia lui pentru sfantul altar si foamea de sfanta impartasanie!
De Craciun am strans langa mine multi oameni dragi si a fost minunat. Am avut-o inclusiv pe Alexandra, copilul nostru de Craciun!
Cata iubire am castigat! Si cate rugaciune pentru mine!Nu e lucru putin ceea ce primesc prin acest blog! V-am spus,scriu cu binecuvantarea unui episcop, a duhovnicului meu si a altor cativa preoti. Sunt convinsa ca binecuvantarile acestea au adus cititorii(eu multumesc si pentru doamnele curioase despre care scriam la inceput si ma rog pentru ele, Dumnezeu sa le aseze la inima iubirea si pacea , impacarea cu lumea si ele insele), dar si multimea temelor pe care le-am trait si scris. Am recitit cand si cand si am gasit postari in care referirile mele la Vechiul Testament, la Moise, la David, la Iona, Neemia si trairile noastre actuale... chiar m-au surprins si pe mine si m-au bucurat!
Am castigat prin blogul acesta prieteni extraordinari si multi.O iubesc pe Adelina si pe Simona.Pe Ella care m-a regasit exact prin blogul acesta.Pe Anonim!Pe Vasile!Pe cei care isi rup din timp si scriu cand si cand comentarii.Si chiar daca nu scrieti am vazut ca cititi si va multumesc pentru asta! Aseara citea cineva, un roman din Filipine! Sunt foarte , foarte multi din America,din Canada, multi cititori din Rusia  si multi, constanti din Italia, Spania, Franta, Germania...Israel(si tu Julia cat de mult ma bucuri cu vorbele tale!)...Am strabatut lumea cu blogul meu !
Am avut momente in care nu am scris. Imi era atat de greu si as fi scris plangand cuvinte care ar fi facut-o pe Andreea sa planga si mai mult si atunci am tacut! Vorba lui Nichita"Am luat cuvintele si le-am aruncat in mare..."Si le-au purtat pescarusii peste intinderile albastre ca speranta mea in rasarit!
Poate ati banuit! Am avut o cumplita cadere! Poate candva voi scrie despre ea ca sa va ajut si pe voi.Esenta e ca nu ma mai puteam ruga! Si era in mine pustiul lipsei de iubire... Si aseara am privit mult icoana sfantului Patapie trimisa de Maria, prietena mea din Lisabona si parintele Marius-Viorel de acolo, si am citit cateva pagini din Nevointa cunoasterii lui Dumnezeu, cartea Parintelui Sofronie...Ma batea gandul sa-l sun pe parintele Gavriil si sa-i spun, si pe parintele Alexie...nu am concretizat gandul de a-l suna intai pe parintele Gavriil, cand am auzit telefonul anuntand un mesaj si am citit" Vai crestinismului in care tinerii nu simt nevoia sa-si infiga dintii! Vai de ortodoxia din care lovita nu tasneste apa vie a iubirii lui Hristos! Vai de noi daca cei ce ne sfasie si cotrobaie cu maini disperate prin ranile noastre nu afla mana intinsa a lui Hristos...Vai mie daca nu iubesc!" Era un mesaj de la...Parintele Gavriil! Asa alina Dumnezeu!Si asa imi daruieste mie!
Am adormit fara teama de cosmaruri, avand alaturi si icoana sfantului Patapie si cartea parintelui Sofronie!
Si m-am trezit ca acum cateva luni, inainte de pustiu. Si desi afara e inorat si umed, in mine cantau toti cei care i-au cantat lui Dumnezeu!Si cineva canta si pentru mine"Milostive, miluieste-ma dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea/mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu curateste-ma..."
Si este in acest lucru marele dar pe care Dumnezeu mi-l da mie acum, la trecerea dintr-un an in altul!
Peste cateva ore voi pleca spre schitul la care slujeste Parintele. Maica stareta ma asteapta cu iubire si nerabdare! Numara orele pana cand voi ajunge! Si eu la fel!
Nu e nimic lumesc! Nu sarbatorim Revelionul. Eu nu mai cred in asta! S-au dus anii in care il presam pe Grig sa plecam la Paris sa fim pe Champs Elysees la trecerea dintre ani! Pentru mine e doar noaptea dinainte de ziua in care il praznuim pe sfantul Vasile cel Mare!
Fac doar bilantul pentru ca...asa am fost obisnuita, dar de la anul, voi face bilantul pe 31 august, pentru ca anul nou incepe pe 1 septembrie!Daca voi trai! Daca nu...voi face bilantul Dincolo, adunand ca acum si socotind ca lucrurile bune daruite au fost mult mai multe decat cele rele,pentru ca stiu ca Dumnezeu asa daruieste, in marea Sa iubire! Si acum, chiar daca inca mai plang pentru Grig si pentru fetita... mi-l amintesc cu iubire pe parintele Gavriil spunand"Luati bucurie din toate!" si iau bucurie, putin, atat cat pot, ca intre doua degete, din faptul ca ei au existat, au fost ai nostrii si ne-am bucurat de ei, le-am auzit bataile inimilor lor, dar luam bucurie si din lipsa lor stiind ca ei, acum sunt impreuna scuturand clopoteii cerurilor.Anul acesta, de Craciun Grig nu a mai fost singur, sigur a tinut de manuta o fetita!
Si acest lucru vi-l spun si voua:Luati bucurie din toate!Dumnezeu nu ne lasa , El ne iubeste mai mult decat putem noi sa iubim!Dar asa cum putem, haideti, in acest an civil care incepe, exact cum spune Parintele Gavriil, sa iubim mai mult pe altii decat pe noi insine, sa fim mai toleranti, mai ingaduitori cu altii , implinind porunca iubirii. La multi si binecuvantati ani, dragilor!Sarut mainile sfintitilor preoti care s-au rugat pentru mine! Dumnezeu sa-i rasplatesca pentru dragoste si truda.Si pe voi, ceilalti, va imbratisez cu iubire si va multumesc pentru gandurile voastre bune si pentru rugaciunile voastre...Domnul fie cu noi toti!

A fost sarbatoarea Nasterii Domnului

A fost! Si totusi sarbatoarea ramane pururea.Fara nasterea Domnului, fara Fecioara Maria, vas sfintita, cadelnita de aur, prescura dumnezeiasca si astazi sfintii ar fi in sanul lui Avraam, iar eu nu as putea spera la mantuire! 
Am adunat cadouri care sa spuna nu atat ca eu am mai multi bani decat altii(nici nu am), cat sa arate iubire pe care le-o port celor de langa mine. Am trait anul acesta, sfarsitul acesta de an, intr-o mare dezordine.Am luat lucrurile asa cum au fost si am imbratisat oamenii care s-au nimerit alaturi!  
Necazurile venite peste noi intr-o clipa, m-au ingenunchiat si mi-au aratat iar ca nu avem nimic fara Dumnezeu, ca El aprinde candela si El o stinge si nu avem decat siguranta clipei prezente.
Sapte Craciunuri fara Grig, desi el mi-a promis ca nu ma va parasi niciodata.Si totusi a facut-o!
Nu sta in puterea noastra sa facem nimic, doar sa ne rugam ca Dumnezeu sa trimita mila Lui asupra noastra ...

1.Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri,
nici cu urgia Ta sa ma certi.
2..Miluieste-ma, Doamne, ca sunt neputincios ;
vindeca-ma, Doamne, ca oasele mele s'au tulburat,
3.si sufletul mi s'a tulburat foarte;
dar Tu, Doamne, pana cand?
4.Intoarce-Te spre mine, Doamne, izbaveste-mi sufletul,
de dragul milei Tale mantuieste-ma.
5.Ca nu din moarte Te va pomeni cineva;
cine, in iad fiind, se va marturisi Tie?
6.Ostenit-am intru suspinul meu,
in fiece noapte scalda-voi patul meu,
in lacrimi asternutul mi-l voi uda.
7.Ochiul meu s'a tulburat de suparare,
in mijlocul dusmanilor mei m'am invechit.
...................................................................................................................................................................

Am petrecut aceste zile in familie.Am adunat din timp bucatele si sticlele de sucuri si apa...Am adunat cadourile pentru fiecare...

A venit Ruxandra si casa mea s-a luminat!

Au venit  pe 23 decembrie colindatorii...Finutii mei...Daria in costum popular hotarata sa ma colinde autentic! Si Cristi  si Andrei-Iacob cu ea.

Am dat cadourile...

 Si Grig privind departarile...Nu este bucurie in care el sa nu fie cu mine!Nu i-a cunoscut pe copii, dar ei il cunosc si cand eu nu voi mai fi, ei il vor purta in rugaciunea lor.Si acesta este iubirea!

Ziua urmatoare am fost la Schitul Closca! Un adevarat regal!Ceasurile Împărătești și Vecernia Praznicului, unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.Credeam si credeau si altii, ca distantele si clevetirile si ura unora ne vor departa de Parinte.Dar noi am ramas alaturi pentru ca si parintele, propavaduindu-L pe Hristos, ne-a fost si ne este un model de..."purtati-va sarcinile unii altora"Si nicaieri, pentru noi, nu este ca acolo unde slujeste Parintele.Ca este o catedrala, ca e o manastire in pustia Baraganului, ca este un schit in pustia Dobrogei, noi ne adunam langa parintele, asa  ca niste oite si traim bucuria de a sluji impreuna pentru Dumnezeu.Am stat mult! Am plecat pentru putin si ne-am intors seara purtand in suflete liniste si bucuria Nasterii lui Iisus Hristos.

Pentru mine, cand am plecat de acolo, seara am avut sentimentul ca deja am trait Craciunul si mi l-am amintit cu iubire pe Grig care imi cerea seara de ajun mancare de dulce , spunand ca undeva pe glob, sigur a fost Craciunul...

Apoi am mers la casuta in care sunt copii despre care v-am povestit...Chiar pe 24 decembrie, in ajunul Craciunului.Le-am dus cadouri dupa lista pe care am scris-o cu ei:ursuleti de plus, papusi, cercei, cordelute de prins parul, dulciuri...

Iar ei ne-au dat iubirea lor! Mult comparativ cu cat le-am dus noi! 

Am luat de acolo, de la ei, o fetita pe care o cheama Alexandra. Ea, Alexandra a fost copilul nostru de Craciun.A petrecut Craciunul in familia mea si a ramas cu noi cateva zile.

Dimineata , pentru sfanta liturghie si pentru darul cel ceresc, am mers la manastirea mea de suflet, la Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil.

Si dupa slujba...au venit copii mei si am debutat cu impartitul si primitul cadourilor.Tare mult ma iubesc copii mei!Uneori ma gandesc ca prea mult!Andrei e deja un barbat matur care ma suprinde cu transformarea lui.Poarta insa acelasi suflet mare si generos desi a fost atat de mult incercat!
-Mama! mi-a spus
-Da, puiul meu!
-Bugetul pentru cadoul pentru tine a fost de X bani. Ti-am luat astea din jumatate de suma! Si cealalta jumatate am facut o donatie unei femei care cersea. Am facut bine?
-Sigur, dragul meu! Ma bucur ca ai procedat asa, daca ea avea nevoie de ajutor!
-Ti-am spus eu ca se bucura si ca e bine asa? a zis spre sotia lui care inca privea nu tocmai convinsa ca e bine cum a procedat!
Am primit de la ei doua carti pe care eu insumi le-am daruit unei maici si unui preot! Dumnezeu mi le-a adus inapoi!
Iar de la Ruxandra... doua tablori deosebite:unul avand o fotografie foarte veche reprezentand o maica la manastirea Horezu , iar celalalt...un colaj cu vederi f f vechi reprezentand Manastirea Antim, Manastirea Cozia, Manastirea Moldovita si Barsana.Am plans! Nu merit, sigur nu merit!

 Iar mai apoi, Raluca si Mirel mi-au daruit printre alte cadouri f frumoase, un magnet cu care sa prind mai bine pozele lui Grig de pe frigider. Ce scrie pe el? "Unii oameni fac lumea mai buna doar pentru ca fac parte din ea!"

 Si Alexandra a primit foarte multe cadouri!Era atat de emotionata incat nici nu putea sa multumeasca. Doar zambea cuminte!

Zile pline prin multimea bucuriilor pe care ni-le facem unii altora.Este atat de mare bucuria de a-i privi, de a-i avea alaturi pe cei dragi, de a te privi rasfrant in ochii lor incat niciodata nu m-as satura de ei!
Ziua urmatoare, dupa sfanta liturghie am placat la Fetesti, ducand-o pe Alexandra in familia noastra largita. Deja isi pleca capul peste fete, dorindu-si sa simta si mai puternic ca face parte din familie.

Vacanta se apropia de sfarsit...inca o zi si alta zi... si apoi seara ne-am intors la casuta. Copii de acolo ne asteptau nerabdatori sa ne imbratiseze si sa ne povesteasca cum au petrecut si ei Craciunul: au fost la biserica, s-au impartasit, au fost la plimbare in oras, au vazut luminile, decoratiunile de Craciun si... asteapta Revelionul!

Viata lor ca si a  Alexandrei , ca si a mea, isi reia cursul firesc. A fost un inceput! Si eu sunt noua in astfel de experienete. Nu stiu cat am gresit!Nu stiu ce am facut bine! Stiu doar ca am incercat sa implinesc porunca lui Dumnezeu de a ne iubi unii pe altii, pentru ca in iubire sta mantuirea.

"Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. 

Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai." (Ioan 15:12-13)

Si mergand spre casa dupa ce am lasat-o pe Alexandra, am mers pe jos impreuna cu Ruxandra discutand cat de frumoasa este acesta sarbatoare  in care iti poti arata iubirea fara sa astepti nimic de la cei pe care ii iubesti, doar ca ei sa primeasca  sentimentele tale si darurile tale ...Lumini multe in cartierul in care se afla casuta copiilor...Peste tot a fost Craciunul si in casele implecabil impodobite si la copii acestia fara parinti. Iisus Hristos s-a nascut iarasi si se va naste iar in fiecare liturghie implinind prorocirile si facand posibila mantuirea noastra.In minte imi canta strana de la manastirea Sinaia si parintele Macarie de acolo.Catavasiile Nasterii lui Iisus Hristos. “Hristos se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă"

PS. Aparatul meu foto nu are trecuta corect data fotografiilor si nici ora.

Pregatiri de Craciun

Alerg de zile intregi dupa cadouri de Craciun.
Initial mi-am spus ca nu voi cumpara nimic nimanui! E prea multa tristete in mine ca sa pot sa ma adun! 
Ma simt uneori intr-o amorteala si sfarseala  care nu stiu daca nu vine de la cel urat, dar cert e ca Dumnezeu se uita lung spre mine ! Si imi trimite un timp al pacii, al ragazului spre rememorari. Numai ca eu, nu vreau sa rememorez nimic! Stiu vina pe care o port! Stiu, da, stiu si regret! Dar modul in care regret e un mod al prea putinei pocainte!Si asta ma intoarce in acelasi loc!
Da, am zis ca nu voi cumpara cadouri!Dar... copii mei asteapta cu bucurie micile mele cadouri, apoi in viata mea sunt oameni dragi pe care vreau sa-i bucur!Apoi, Dumnezeu a adus alaturi , o casuta plina de copii! Si tot asa...apoi...apoi...apoi...
Si, asa cum spuneam, alerg de zile intregi dupa cadouri.Am vrut sa fac o poza cu camera acesta sa vedeti cum arata, dar ar insemna ca unii din cititorii blogului sa vada deja cadourile pe care le vor primi si atunci renunt la poza. Sigur, inainte sa le daruiesc, voi face poze! E atat bucurie pentru ceea ce adun, incat parca un pic ies din amorteala!
Vor veni colindatori si voi primi in casa doua cete:finii mei cu copii, Daria, Iacob si Cristian.Cei mai mici si cei mai nerabdatori sa vada cadourile de la Mosul meu!
Apoi(iarasi apoi) am sa pregatesc mancarea pentru ziua Nasterii Domnului.Si ne vom aduna la pranz eu si copii mei si anul acesta doar Raluca,  finuta mea draga, prietena lor din copilarie si sotul ei... si vom povesti, eu le voi spune iar cum erau ei bebelusi, cum le impodobeam bradutul, cum le ascundeam cadourile si cat de dezinvolti erau la intalnirea cu Mosul, aceleasi lucruri pe care le fac an de an, aceleasi amintiri, fara sa schimb vreun cuvant pentru ca ei stiu deja totul si m-ar tachina ca ma bantuie neamtul acela Alzheimer.
Toate acestea vor fi, daca Dumnezeu o sa vrea! Nu vreau decat voia Lui in aceste lucruri, pentru ca, El stie daca sunt de folos.
Imi amintesc Ecclesiastul "Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!
Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?
Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!
Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi.
Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.
Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.
Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude.
Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.
Dacă este vreun lucru despre care să se spună: "Iată ceva nou!" aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră."
Ce este nou din tot ceea ce fac eu acum?Nu se vor mai face aceste lucruri si dupa ceea ce eu nu voi mai fi?Este ceva nou?De doua mii de ani   omenirea slaveste  Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos!
Si totusi de ce as vrea sa ma mangai strangandu-i langa mine pe cei dragi pentru a-le da cadouri? Oare de toate aceste lucruri stranse au ei nevoie? Sigur ca ele sunt folositoare, dar aproape fiecare dintre cei aflati pe lista mea, isi poate lua singur aceste lucruri! Iubirea pe care le-o port este liantul si cadoul pe care fiecare(inclusiv eu) ii asteapta si apoi, e acea legatura de sange  si de duh sfant pe care Dumnezeu a pus-o intre noi!
Si e peste toate acestea, mai mare decat toate, bucuria Nasterii Domnului pe care o cinstim adunandu-ne in biserica, unii mai putin, altii mai mult, fiecare dupa putere,si in case la mese pline de bucate,bucuria de a face daruri celor dragi, dupa modelul magilor, e fericirea de a apartine si a forma in diverse feluri si chipuri, Biserica lui Hristos.
 Cred ca oricat de greu este , trebuie sa incercam, sa implinim in toate indemnurile Apostolului Pavel "Bucurati-va pururea...Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi."(Epistola întâia către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel, cap 5).
Am plecat la acest drum obosita si apatica si inca nu mi-am revenit.Stiu, insa ca Dumnezeu care ma priveste cu mare atentie si infinita iubire, nu imi da mai mult decat pot duce si cumva, tot El ma va scoate la liman! Deci... iau bucurie din toate si multumesc pentru ele!

Bradul de Craciun-2013

Ador  brazii de Craciun.

Anul acesta, bradul din imaginea de mai sus,e favoritul meu! As vrea sa-l am in casa mea, sa mangai fiecare fundita, as vrea sa numar perlele care sunt sirag de dansuri, de iubire, de lacrimi, de impliniri si neimpliniri, as vrea sa sarut fiecare inimioara agatata sui ca adolescenta si ingerul din varf veghind peste toate luptele  dulci ale tineretii.

Este un brad al vietii!

Are atat iubire in el, atat frumusete incat, desi e bradul meu, gata impodobit ...il voi pune in pamant si-l voi ruga pe milostivul Dumnezeu sa-i dea lungime de zile  si astfel sa bucure cu coroana lui multimi de oameni care il vor vedea.Si poate voi reusi privindu-l, sa cant acel colind care imi da speranta in  permanenta  noastra  si inoirea vietii .

O, brad frumos, o brad frumos,

Cu cetina tot verde.
Tu esti copacul credincios,
Ce frunza nu si-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.

O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeata ta imi place.
Cand o revad sunt bucuros
Si vesel ea ma face.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeata ta imi place.

O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbata.
Ma mangai si ma faci voios
Si ma-ntaresti indata.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschïmbata.

Vecernie

Am petrecut ziua de ieri, 10 decembrie, ziua mortii lui Grig, in biserica.Nici ca se putea altfel!Unde puteam sa ma rog mai bine pentru Grig? Unde asculta Dumnezeu cel mai bine rugaciunile noastre? Am mers de noapte la Manastirea Sfintii Voievozi.A fost o zi intunecoasa, nici pomeneala ca soarele sa iasa prea curand! Si oricum ar fi fost , nimic nu ar fi schimbat inima mea.Din cand in cand o raza intra prin fereastra din dreptul stranei si lumina biserica.A fost o slujba lunga, parca se desfasura  cu incetinitorul , dar mie nu-mi pasa.Nicaieri nu ma astepta nimeni, tot ce vroiam era linistea bisericii si rugaciunea.

Am fost apoi la mormant la Grig si am constat ca acolo, pomisorul lui era inflorit!Si totusi era atat de inghetat totul, atat de frig! M-am zgribulit pe placa lui, am pus capul acolo unde e capul lui si am plans pentru toate acele lucruri pe care nu le-am trait impreuna si nici macar separat.Aveam sentimentul ca lacrimile mele merg pana pe fata lui, pe hainele lui, pe inima lui...

 

Stiu, stiu, el nu e acolo, el e pe o stea, ca micul print, iar eu privind spre stele ar trebui sa pot rade.Dar nu pot, chiar nu  pot sa fiu mereu  atat de puternica .

Seara am revenit la vecernie.Si am parcurs restul de zi in biserica care l-a primit pe Grig.

"Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc, Celui fara de moarte, a Sfantului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, vazand lumina cea de seara, laudam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu; vrednic esti in toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viata, pentru aceasta lumea Te slaveste.“

Maine, 12 decembrie, am sa ma intorc de dimineata acolo.Maine il praznuim pe sfantul Spiridon.Si...6 ani de la inmormantarea lui Grig.
Sunt zile cu mare incarcatura pentru mine, dar, daca Dumnezeu vrea, am sa supravietuiesc si anul acesta.Iar Sfantul Spiridon, sfantul meu cel mai drag, maine...sigur o sa-mi faca un dar.O sa va spun
maine despre ce dar este vorba...