Tacerea Dragostei

Traiesc un timp al tacerii .

E greu cand nu poti sa  ingenunchezi in fata Maicii Domnului si a sfintilor.

Ma asez in fata icoanelor mele...tot mai tacuta, tot mai inchisa in gandurile mele, tot mai grabita sa ajung acolo, inchisa precum Noe in corabia lui si strabat cu mintea un univers gol ..."Şi a închis Domnul Dumnezeu corabia peste Noe” (Geneză 7, 16)asa cum azi inchide viata mea intre pereti ridicati pana aproape de cer.

Primeşte-mă  Doamne,curateste-ma si mantuieste-ma,  pentru ca a Ta sunt!

Trecut-a  timpul  si obosit-am in lupte lumesti...Vreau sa nu Te mai impart cu nimeni, in tacerea mea sa fim doi... eu si Tu... dincolo de capatul lumii create de Tine perfect, minunat, pentru ca, dincolo de capatul acestei lumi, Te vreau, satula de iubiri risipite, de prietenii viclene, de legaturi de sange prea subtiat in valtoarea vietii.

Dincolo de lume, Te vreau Doamne,aceasta lume care m-a sfasiat pana si atunci cand eram cazuta la pamant ...

Dar daca nu ar fi fost asa, Te-as fi strigat?

Si in tacerea dragostei mele, Tu ma privesti rastignit, inca rastignit ...inca insangerat, ca sa inteleg ca ranile mele sunt doar flori de gheata pe geamul murdar al vietii mele...Si taci, inca taci, Doamne!

Dar in tacerea Ta incep sa dezlusesc Cuvantul...