24 mai 2017 Odovania Praznicului Invierii. Sfantul Necunoscut de la Neamt.
La ora 5 eram deja in baie si faceam dusul dinainte de operatie...Mi-o amintesc pe nasa spunand:
La ora 5 eram deja in baie si faceam dusul dinainte de operatie...Mi-o amintesc pe nasa spunand:
-Se zice ca sa mori pe perna ta...Uite mi-am adus perna in spital. Vreau sa mor aici!
Nu vreau sa mor undeva anume. Vreau doar sa ma mantuiesc.
Nu vreau sa mor undeva anume. Vreau doar sa ma mantuiesc.
Dar nu pot pleca nicaieri, tocmai pentru ca sunt un om slab,decat lundu-mi icoanele, cartile de rugaciune, metaniile...
In salon, dimineata a mai venit o persoana, Dana ,o femeie frumoasa care urma sa fie operata, tot la genunchi de o alta echipa de doctori, dupa mine.Am rugat-o sa stea in patul de langa mine, simtind-o ca fiind o persoana foarte calda, buna...
Dimineata inainte de operatie a fost o dimneata obisnuita! Mi-am facut aceleasi rugaciuni,ca in toate diminetile. O asistenta mi-a spus ca a auzit ca voi intra prima in sala in care opera doctorul meu, acesta erau dupa garda, asa ca nu putea zabovi mult, a venit, a vorbit un pic cu mine... anestezista a venit si ea repede, ziua desi era lunga, aveau o multime de facut, asa ca , intr-o clipita parca, in timp ce Ruxandra imi dadea mesaje ca este pe drum spre mine si Camelia din Cluj imi scria ca ma iubeste si o sa fie bine, iar eu citeam Faptele apostolilor " Saule, Saule de ce ma prigonesti?", asistenta m-a luat de mana si m-a dus...
Cred ca m-a dus cu liftul pana la etajul 1 sau 2...purtam cel mai nou si frumos si scump halat, papuci noi, camasa noua... si m-am trezit intr-o clipa ca toate imi sunt luate si puse intr-o punga ca acelea pentru galeata de gunoi, doar ca era galbena, pe ea cu markarul cineva scrise cu litere de tipar Dumitru... si eu purtand pe mine un halat verde din material gros si aspru si in picioare cipici din plastic, am intrat in sala de operatie.Din considerente pe care nu le inteleg,nu au permis nici macar lantisorul cu crucea Mantuitorului.Atata doar, pe ascuns, dimineata luasem o frimitura de anafura si cativa stropi de aghiasma.
Cred ca m-a dus cu liftul pana la etajul 1 sau 2...purtam cel mai nou si frumos si scump halat, papuci noi, camasa noua... si m-am trezit intr-o clipa ca toate imi sunt luate si puse intr-o punga ca acelea pentru galeata de gunoi, doar ca era galbena, pe ea cu markarul cineva scrise cu litere de tipar Dumitru... si eu purtand pe mine un halat verde din material gros si aspru si in picioare cipici din plastic, am intrat in sala de operatie.Din considerente pe care nu le inteleg,nu au permis nici macar lantisorul cu crucea Mantuitorului.Atata doar, pe ascuns, dimineata luasem o frimitura de anafura si cativa stropi de aghiasma.
Acestia suntem : NIMIC intr-o lume in care suntem doar calatori si TOTUL pentru lumea din care pacatele lui Adam si ale Eve ne-au alungat.
Cu fraza aceasta as putea sa termin!
Asa a fost si la Grig in noaptea in care a murit. Avea in buzunar o multime de bani, un bluzon de firma pe el... si a murit purtand o pijama ponosita din dotarea spitalului.
Sunt momente in care Dumnezeu poate nu pleaca de langa tine, dar sentimentul este de parasire totala, de singuratate .
Asta am trait. Asezata pe patul-masa pe care urma sa ma opereze am avut sentimentul parasirii.
O asistenta imi cauta vena la o mana si era nemultumita de "finetea" venelor mele, alta aseza in stativ perfuziile care aveau sa se goleasca in piciorul meu...halatul verde din spital era doar ca cearsaf aspru peste mine... si odata prinsa vena si umpluta cu medicamente, m-au ridicat in sezut, cerandu-mi sa ma relaxez in timp ce imi cautau in coloana un punct...
O asistenta imi cauta vena la o mana si era nemultumita de "finetea" venelor mele, alta aseza in stativ perfuziile care aveau sa se goleasca in piciorul meu...halatul verde din spital era doar ca cearsaf aspru peste mine... si odata prinsa vena si umpluta cu medicamente, m-au ridicat in sezut, cerandu-mi sa ma relaxez in timp ce imi cautau in coloana un punct...
Si atunci am plans!Tacut! Fara vorbe si fara tremur. Dar am plans.Am trait profund sentimentul singuratatii, al parasirii.Nimic si nimeni nu era cu mine. Nici ingerul meu. Nici Dumnezeu.
Parasirea mea de ingerul meu si de Dumnezeu era atat de dureroasa incat depasea momentul cand acul sfredelea coloana mea...
-Relaxati-va... lasati mainile in jos...relaxati-va...imi spunea asistenta pe pieptul careia scria "Andreea"
Si eu cu ochii in lacrimi,sfedelita in coloana, am simti picatura din durerea Celui Nevinovat, doar picatura...atunci cand a fost pironit...si rugaciunea mea slaba a pornit tot spre El..."Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!"
Spre cine puteam striga?
Nu eu am ales rahianestezia, acesta e procedura si sigur asa trebuie. Dar ... am simtit cum jumatate din mine moare... din coloana, din mijloc, din solduri,din intestine, din genunchi,durerea se ducea undeva, dar moarte era pentru trupul meu, o moarte din care nadajduiam ca va fi invierea trupeasca, dupa inlaturarea raului .
Ar fi trebuit sa dureze jumatate de ora, dar a durat o ora si jumatate. Doctorul mi-a aratat pe monitor tot ce era stricat in genunchiul meu, explicandu-mi ce urmeaza sa faca, ce poate repara si cum...
-Sa stiti ca fata, Ruxandra, este afara si reazema peretii!mi-a spus, aparent fara nicio legatura
Ca sa stiu ca nu-s singura!
Si in jumatatea de trup viu, inima mea s-a incalzit asa de mult incat ar fi putut poate sa invie pana si piciorul mort...desi imi parea rau de durerea ei, ma bucuram ca e acolo, ca e un copil bun, iubitor, sensibil...
-Domnul Doctor, sunteti, v-am spus, doctorul meu preferat, o sa va trimit toti prietenii si toate babele de la biserica!
-Stati linistita-a ras doctorul. Oricum imi trimite parintele Ciprian, toate babele din Bucuresti!
Si cuvantul acesta mi-a placut ... apoi mi-a povestit ca are doua fetite care au 1 an si 11 luni... nu intelegeam cum ... si doctorul stia ca mintea mea si ea e afectata si mi-a spus singur ca sunt gemene si nascute de Sfintii Apostoli Petru si Pavel...
Nu 29 iunie! Ziua sfintilor apostoli!
Si asta m-a cucerit defintiv si am inteles ca Dumnezeu imi adusese nu orice doctor care sa ma tamaduiasca ci ...un doctor de-al Lui... credincios,implinitor al evangheliei!
Am inteles ca Dumnezeu nu ma parasise niciun moment, nici ingerul meu nu fugise, ci statuse acolo asezand lucrurile cap la cap ca ele sa lucreze tamaduirea, atat cat e necesar, atat cat trebuie!
Si am vazut cum totul s-a sfarsit in sala, doctorul insusi l-a ajutat pe brancardier sa ma aseze pe alt pat...cu grija sa nu ma misc...punga galbena cu lucruri a poposit undeva unde erau picioarele pe care nu le simteam...Bogdan, brancardierul impingea patul...am iesit din acele incaperi, pe hol erau oameni si am vazut o fata frumoasa zambindu-mi:
-Eiii! Esti bine? Esti bine! a raspuns singura...
era fata mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu