In cuiburile de la Giurgeni berzele priveau in departare... hotarate sa-si protejeze puisorii, care au deja cateva saptamani de viata, de toate primejdiile ...
era utrenia... Pentru prima data de la Pasti spunem rugaciunea atat de frumoasa "Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Carele pretutindenea esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata , vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata spurcaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre“.
Si cantam „Binecuvantat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepti pe pescari ai aratat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie.”
Astazi am avut bucuria de a-i avea cu noi pe patru dintre cei sase baieti de-ai doamnei pe care eu o iubesc mult. Ei, copii acestia au infrumusetat slujba ! Cu seriozitatea si curatenia lor... ei, cu exemplul lor fata d e care imi plec capul si inima!
"Lumina este Tatal, Lumina este Cuvantul, Lumina este Sfantul Duh, Carele a fost trimis Apostolilor in limbi de foc; si printr-insul toata lumea se lumineaza a cinsti pe Sfanta Treime
Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul dreptăţii.
Stih: Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău. Toată suflarea sa laude pe Domnul! …
Evanghelia a 9-a a Învierii.
19. Si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua!20. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul.
21. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
22. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant;
23. Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.
24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus.
25. Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.
26. Si dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: Pace voua!
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios ci credincios.
28. A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu!
29. Iisus I-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!
30. Deci si alte multe minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta.
31. Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui.
 |
În zilele acelea, când a sosit ziua Cincizecimii, Apostolii erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau, zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? Şi cum auzim noi fiecare limba noastră în care ne-am născut? Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu.
Apostolul -Fapte cap 2/1-11
În ziua cea de pe urmă - ziua cea mare a praznicului – a şezut Iisus între ei şi a grăit cu glas mare, zicând: cui îi este sete, să vină la Mine şi să bea. Celui ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis despre Duhul pe Care aveau să-l primească cei ce cred într-Însul. Pentru că până atunci Duhul nu fusese dat, căci Iisus încă nu se preamărise.
Deci mulţimi din popor, auzind cuvintele acestea, ziceau: cu adevărat Acesta este Proorocul. Alţii ziceau: Acesta este Hristos. Iar alţii ziceau: oare, din Galileea va să vină Hristos? N-a zis, oare, Scriptura că Hristos are să vină din neamul lui David şi din oraşul Betleem, de unde a fost David? Şi astfel s-a făcut dezbinare în popor pentru El; iar unii dintr-înşii voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâina pe Dânsul.
Deci servitorii templului au venit la căpeteniile preoţilor şi la farisei. Aceştia i-au întrebat: de ce nu L-aţi adus? Dar servitorii au răspuns: niciodată nu a grăit vreun om, ca Omul Acesta. Atunci fariseii le-au zis: nu cumva şi voi aţi fost amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar gloata aceasta, care nu ştie legea, este blestemată! Atunci Nicodim, cel care venise noaptea la Iisus şi care era unul dintre ei, le-a zis: oare legea noastră osândeşte pe om fără să-l asculte mai întâi şi fără să ştie ce a făcut? Dar ei au răspuns şi i-au zis: nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că prooroc din Galileea nu s-a ridicat. Şi s-a dus fiecare la casa sa.
Deci iarăşi le-a vorbit lor Iisus, zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel care-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vieţii.
Evanghelia dupa Ioan cap 7
Predica parintelui a fost despre cuvinte testamentare ale lui Iisus Hristos , cuvinte aflate cu precadere in Evanghelia dupa Ioan cap 14, 15,16 si 17, indemnandu-ne sa citim in fiecare zi, dupa indemnul sfantului Nicodim Aghioritu macar un verset din acestea.
Vecernia plecarii genunchilor...«Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, cel ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le pe Spiritul cel Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ţie».
Ingenuncherea in zi de duminica sau de mare sarbatoare a fost interzisa de Parintii Bisericii tocmai pentru ca bucuria praznicului sa fie deplina. De Rusalii, chiar daca este Praznic Imparatesc, slujitorii si credinciosii ingenuncheaza pentru ca atat de mare este darul Duhului Sfant, incat plecarea genunchilor arata starea de smerenie si de rugaciune staruitoare necesara pentru a fi vrednici de Pogorarea Sfantului Duh.
Aceste rugaciuni, de o bogatie teologica extraordinara, sunt atribuite de unii liturgisti Sfantului Sofronie Patriarhul Ierusalimului.
Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc, Celui fara de moarte, a Sfantului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, vazand lumina cea de seara, laudam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu; vrednic esti in toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viata, pentru aceasta lumea Te slaveste.
Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului; si-mi voi aduce aminte de minunile Tale dintru inceput.
Cine este Dumnezeu mare, ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni.
Si am zis: acum am inceput sa inteleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preainalt.
Prima Rugăciune a plecării genunchilor este îndreptată către Domnul Cel „preacurat, neîntinat, fără de început, nevăzut, necuprins, de nepătruns cu mintea, neschimbat, neîntrecut, nemăsurat și fără de răutate”, către „Părintele Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, pe Care Îl rugăm, având drept singur reazem „milostivirea” Sa, să ne primească pe noi, cei ce cădem înaintea Sa cu genunchii plecați, strigând „Greșit-am!” Si incheiem cu rugaciunea „Dă iertare celor ce nădăjduiesc întru Tine… Curățește-ne cu lucrarea Sfântului Tău Duh”.
A doua Rugăciune este îndreptată către Domnul nostru Iisus Hristos, „raza Tatălui”, „chipul neschimbat și nemutat al ființei și al firii Lui”, „izvorul înțelepciunii și al harului”, cerându-I ca El, „Cel ce dă rugăciunea celui ce se roagă”, să ne deschidă buzele noastre întinate și să ne învețe „cum se cuvine și pentru ce se cade să ne rugăm” – o recunoaștere realistă a faptului că fără de El, „prin Care sunt toate” (Evr. 2,10), nu putem nici măcar să-L chemăm, nici nu știm să-I cerem cele care ne sunt de folos.
„Dă gândurilor mele duhul înțepciunii Tale, dăruiește nepriceperii mele duhul înțelegerii; adumbrește faptele mele cu duhul temerii de Tine, duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele și cu duh stăpânitor întărește alunecarea cugetului meu. Ca în toate zilele, fiind îndreptat, cu Duhul Tău cel bun spre ceea ce este de folos, să mă învrednicesc a împlini poruncile Tale și pururea să-mi aduc aminte de venirea Ta”.
Urmează a treia Rugăciune, adresată și aceasta, la rândul ei, Celei de a Doua Persoane a Treimii Celei mai presus de ființă, care este „izvorul cel pururea izvorâtor de viață și de lumină, Putere ziditoare, împreună-veșnică cu Tatăl, Cel ce ai plinit cu prisosință toată rânduiala cea pentru mântuirea oamenilor”, Iisus Hristos, Care a rupt legăturile cele nedezlegate ale morții și a sfărâmat încuietorile iadului, zdrobind mulțimea duhurilor celor viclene, și S-a adus pe Sine pentru noi „jertfă nevinovată”, jertfă neîntinată, jertfă preacurată, iar cu înțeleaptă meșteșugire l-a vânat pe „șarpele cel din adânc, începătorul răutății” și l-a legat pentru totdeauna, și l-a făcut neputincios și slab, lăsându-l să aștepte „focul cel nestins” (Mc. 9, 45) și „întunericul cel mai din afară” (Mt. 25, 30). Rugăciunea este înălțată Fiului care este „Înțelepciunea Tatălui, Cea cu nume mare”, „Lumină veșnică din Lumina veșnică, Soare al Dreptății” și cuprinde această cerere plină de umilință: „Auzi-ne pe noi care ne rugăm Ție: Odihnește suflete robilor tăi, ale părinților și fraților noștri, care au adormit mai-nainte, și ale celorlalte rudenii după trup, și ale tuturor celor de o credință cu noi, pentru care și facem acum pomenire”.
Acesteia i se adaugă și o a doua Rugăciune pentru cei adormiți,rugaciunea a sasea, înălțată Celui Care este „Începătorul învierii noastre și Judecătorul nemitarnic și iubitor de oameni al celor făcute în viață, Stăpân și Domn al răsplătirii”, prin care cerem: „Odihnește pe toți părinții fiecăruia, pe maici, pe frați și pe surori, pe fii, pe cei dintr-o rudenie și dintr-o seminție, și toate sufletele care au adormit mai înainte întru nădejdea învierii și vieții de veci; și așază sufletele și numele lor în cartea vieții, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac și ale lui Iacov, în latura celor vii, în împărăția cerurilor, în raiul desfătării. Și ridică și trupurile noastre în ziua în care ai hotărât, după făgăduințele Tale”. Căci cu adevărat „nu este moarte pentru robii” lui Dumnezeu, când ies din trup și vin la Tine, Domnul. Părăsesc cele pline de întristare și vin „la cele mai bune și mai vesele”, la Tine Care ești odihna și bucuria!
Se cere iarăși iertarea păcatelor tuturor, vii și adormiți, de la Cel singur fără de păcat: „Dezleagă, lasă și ne iartă nouă și acelora, căderile în păcate, cele cu voie și cele fără de voie, cele cu știință și cele fără știință, cele arătate și cele ascunse, cele cu lucrul și cele cu gândul, cele cu cuvântul și cele din toate umbletele și mișcările noastre” și se încheie: „Și celor care s-au mutat de aici, dăruiește-le izbăvire și iertare; iar pe noi, care suntem aici, ne binecuvintează, sfârșit bun și pașnic dăruindu-ne nouă”
RUGĂCIUNEA A ŞASEA
Dumnezeule cel Mare şi veşnic, Cel sfânt şi iubitor de oameni, Care ne-ai învrednicit pe noi să stăm şi în acest ceas înaintea slavei Tale celei neapropiate, spre cântarea şi lauda minunilor Tale, îndură-Te de noi, nevrednicii robii Tăi, şi ne dă nouă har, ca să-Ţi aducem Ţie, cu inimă înfrântă şi smerită, slăvirea cea întreit sfântă şi mulţumită pentru darurile Tale cele mari, pe care le-ai făcut şi le faci totdeauna nouă.
Adu-Ţi aminte, Doamne, de neputinţa noastră şi nu ne pierde pe noi pentru fărădelegile noastre, ci fă milă mare cu noi smeriţii, ca, scăpând de întunericul păcatului, să umblăm în lumina dreptăţii şi, înarmându-ne cu armele luminii, să vieţuim nebântuiţi de toată meşteşugirea vicleanului, şi cu îndrăzneală să Te preaslăvim pentru toate, pe Tine, Unul, Dumnezeul cel Adevărat şi Iubitor de oameni, căci într-adevăr şi cu dreptate este o mare taină a Ta, Stăpâne şi Făcătorul tuturor, risipirea cea vremelnică a făpturilor Tale, şi după aceea alcătuirea din nou şi odihna cea de veci. Ţie Îţi mulţumim pentru toate; pentru intrarea noastră în lumea aceasta şi pentru ieşirea din ea, care, după făgăduinţa Ta cea nemincinoasă, ne arvuneşte nouă de mai înainte nădejdea învierii şi a vieţii celei nestricăcioase, pe care fă ca să o dobândim, la a doua venire a Ta, ce va să fie. Că Tu eşti şi începătorul învierii noastre şi Judecătorul nemitarnic şi iubitor de oameni pentru cele făcute în viaţă, Stăpân şi Domn al răsplătirii; Care Te-ai făcut asemenea nouă, părtaş trupului şi sângelui, prin smerirea cea mai adâncă, şi ai avut inimă plină de milostivire pentru pătimirile noastre cele fără de osândă, prin aceea că Însuţi le-ai cercat de bunăvoie, Însuţi fiind cercat prin cele pătimite, Te-ai făcut ajutător de bunăvoie nouă, celor supuşi la încercări; pentru care ne-ai şi adus pe noi la a Ta nepătimire.
Primeşte deci, Stăpâne, cererile şi rugăciunile noastre şi odihneşte pe toţi părinţii fiecăruia, pe maici, pe fraţi, pe surori, pe fii, pe cei dintr-o rudenie şi dintr-o seminţie, şi toate sufletele care au adormit mai înainte în nădejdea învierii şi a vieţii de veci; şi aşează sufletele şi numele lor în cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacov, în latura celor vii, în împărăţia cerurilor, în raiul desfătării, ducându-i pe toţi, prin îngerii Tăi cei luminaţi, în sfintele Tale locaşuri, ridicând împreună şi trupurile noastre, în ziua în care ai hotărât, după făgăduinţele Tale cele sfinte şi adevărate. Căci nu este, Doamne, moarte, pentru robii Tăi, când ieşim din trup şi venim la Tine, Dumnezeule, ci mutare de la cele mai pline de întristare la cele mai bune şi mai vesele, şi odihnă şi bucurie. Iar de am şi greşit Ţie ceva, fii milostiv şi nouă şi acelora, pentru că înaintea Ta nimeni nu este curat de întinăciune, chiar de ar fi viaţa lui doar o singură zi. Că numai Tu singur Te-ai arătat pe pământ fără de păcat, Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care toţi nădăjduim să dobândim milă şi iertare de păcate. Pentru aceasta, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, dezleagă, lasă şi ne iartă nouă şi acelora, căderile în păcate, cele cu voie şi cele fără de voie, cele cu ştiinţă şi cele fără de ştiinţă, cele arătate şi cele ascunse, cele cu lucrul şi cele cu gândul, cele cu cuvântul şi cele din toate umbletele şi mişcările noastre. Şi celor care s-au mutat de aici mai înainte, dăruieşte-le izbăvire şi iertare; iar pe noi, care suntem aici, ne binecuvintează, dăruindu-ne sfârşit bun şi paşnic şi nouă şi la tot poporul Tău şi, revărsând asupra noastră îndurările milei şi ale iubirii de oameni, la venirea Ta cea înfricoşătoare şi de temut fă-ne vrednici de împărăţia Ta.
Doamne, Doamne, Care ne-ai izbavit pe noi de toata sageata ce zboara ziua, izbaveste-ne pe noi si de tot lucrul ce umbla in intuneric. Primeste ca o jertfa de seara ridicarea mainilor noastre. Invredniceste-ne sa trecem si vremea noptii fara de prihana, neispititi de rele; si ne izbaveste pe noi de toata tulburarea si ingrozirea ce ne vine de la diavol. Daruieste sufletelor noastre umilinta si cugetele noastre grija de intrebarea ce ni se va face la Judecata cea infricosatoare si dreapta. Patrunde cu frica Ta trupurile noastre si omoara pacatul din madularele noastre cele pamantesti; ca si in linistea somnului sa ne luminam prin cugetarea la judecatile Tale. Departeaza de la noi toata nalucirea necuviincioasa si pofta cea vatamatoare. Si ne scoala pe noi, la vremea rugaciunii, intariti in credinta si sporind in poruncile Tale...
Dumnezeule cel Mare si Preainalt, Care singur ai nemurire si locuiesti in lumina cea neapropiata; Cel ce ai facut toata faptura cu intelepciune; Cel ce ai despartit lumina de intuneric si ai pus soarele spre stapanirea zilei, iar luna si stelele spre stapanirea noptii; Cel ce ne-ai invrednicit pe noi, pacatosii, ca si in ziua de astazi sa intampinam fata Ta intru marturisire si sa-Ti aducem slujba de seara; Insuti, Iubitorule de oameni, Doamne, indrepteaza rugaciunea noastra ca tamaia inaintea Ta si o primeste ca pe o mireasma cu bun miros. Si ne da noua aceasta seara de acum si noaptea care vine, cu pace. Inarmeaza-ne cu armele luminii. Izbaveste-ne pe noi de frica de noapte, si de tot lucrul ce se petrece in intuneric; si ne daruieste noua somnul, pe care ni l-ai dat spre odihna, pentru neputinta noastra, ferit de toata nalucirea diavoleasca. Asa. Stapane al tuturor, Datatorule de bunatati, da-ne ca si in asternuturile noastre, umilindu-ne, sa pomenim si noaptea numele Tau cel preasfant; si cu gandirea la poruncile Tale fiind luminati, sa ne sculam cu bucurie sufleteasca, spre slavirea bunatatii Tale, aducand milostivirii Tale cereri si rugaciuni pentru pacatele noastre si ale intreg poporului Tau, pe care, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, cu mila il cerceteaza.
Cel ce din sanurile Tatalui S-a desertat pe Sine si din cer pe pamant S-a pogorat si a luat toata firea noastra cea omeneasca si a indumnezeit-o, iar dupa aceea iarasi S-a suit la ceruri si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatalui, si a trimis, peste Sfintii Sai Ucenici si Apostoli, pe Duhul cel dumnezeiesc si Sfant, Cel de o fiinta si de o putere, intocmai slavit si impreuna-vesnic; si printr-Insul i-a luminat pe ei si prin ei pe toata lumea; Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei si celei cu totul fara de prihana Sfintei Sale Maici, ale Sfintilor, slavitilor si intru tot laudatilor, de Dumnezeu propovaduitorilor si purtatorilor de Duh Apostoli, si ale tuturor Sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi, ca un bun si de oameni iubitor.sursa http://acvila30.ro/plecand-genunchii-predica-la-cincizecime-a-ips-iosif-mitropolit-de-proikonnisos_1_1/
Duhul Sfant se pogoara si petrece cu noi pentru a plini imparatia cerurilor.
Ce trebuie insa sa facem noi pentru a vana, pentru a converti lumea? Doar sa fim adevarati pescari, adevarati pastori, aluat curat, crestini cu viata. Atunci vazand oamenii faptele noastre cele bune vor preamari pe Tatal cel din ceruri (Matei 5,16). Iisus sa ne acorde mangaiere, cand duhurile noastre sunt in necazuri
"Grabnica si statornica mangaiere da robilor Tai, Iisuse, cand se intristeaza duhurile noastre. Nu Te desparti de sufletele noastre intru necazuri; nu Te departa de cugetele noastre intru primejdii, ci pururea ne intampina pe noi. Apropie-Te de noi, apropie-Te! Cela ce esti pretutindenea; precum si cu Apostolii Tai ai fost pururea, asa si cu noi cei ce dorim Te uneste Indurate, ca uniti fiind cu Tine, sa laudam si sa slavim pe Duhul Tau cel Prea Sfant“.Utrenia Rusaliilor
sursa
sursa
http://www.crestinortodox.ro/slujbe-randuieli/vecernia-plecarii-genunchilor-125094.html
A fost o zi grea , dar dau slava lui Dumnezeu pentru mi-a daruit-o!
Astazi... am mai inaltat spre Dumnezeu o rugaciune cu lacrimi si cu plecare a genunchilor inimii mele , cum spune Parintele, pentru dragii mei!
Astazi cerurile au fost deschise, astazi am simtit iar sarutul lui pe obrazul meu si imbratisarea lui dulce potolind toate dorurile... a sotului meu drag, a iubitei mele mame , a prietenei mele Ina si a lui Tudor... prietenul meu cel mai bun , dar si a tuturor celor multi pe care ii port cu mine, bagajul meu de iubire si suferinta.
Astazi, Dumnezeu bun si milostiv a deschis cerul Lui sfant si mai mult decat atat a deschis cerul inimii mele pe care singura l-am ferecat...si vag, inca vag,inca ca o sopata Cineva mi-a spus...
"Iată, Eu stau la uşă şi bat..." Dar hotararea de a raspunde imi ramane mie, tocmai ca expresie a iubirii Lui nemarginite...
Si am plecat plangand in inima mea si inca mai plang , inca mai sufar pentru ca acesta e crucea mea , cea a vaduviei devreme, in plin de iubire ...
Dar urmeaza o noapte si maine , chiar si numai pentru altii, maine , de fapt in curand ...e alta zi ... e Sfanta Treime...
Noapte binecuvantata, dragilor si sarut dreapta, Parinte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu