Blog Crestin Ortodox: Ganduri de vacanta- Insula Eghina 25/ 26 mai 2016

"Ziua trecand, multumesc Tie, Doamne; seara, rogu-ma, cu noaptea, fara de pacat daruieste-o mie, Mantuitorule, si ma mantuieste."
Spre seara am ajuns la un hotel. Am lasat bagajele nedeschise si am iesit sa ma plimb putin in oraselul in care am fost cazati. In centrul orasului fantana arteziana adormise...

strazile erau curate desi sute de turisti misunau in toate partile...

Am cumparat mici suveniruri pentru cei dragi si am revenit la hotel si pana noaptea tarziu am vorbit cu colega mea de camera, Mihaela.

Dimineata...mic dejun frugal si ...la vapor spre Eghina

"Acum sunt pe vapor, in drum spre Sfantul Nectarie.E ca si cand merg la cineva care ma stie, ma cunoaste , ma cheama si ma iubeste. Cred ca asa sunt sfintii si cei care Il urmeaza pe Hristos.Am sa-l rog sa puna in inimile noastre iubire si sa ne tamaduiasca de neputintele sufletesti, de tot ce ne desparte si pe unii de altii , dar mai ales de Hristos. Va port cu mine, macar atat sa fac."

"Multumesc!"

"Sms-urile in Grecia , in UE sunt ieftine, dar va rog sa nu -mi scrieti mereu. Eu va scriu ca nu pot altfel, e suficient ca cititi"

Si am ajuns in Eghina ... asa cum o stiam...

Insula Aigina e amplasată în mijlocul golfului Saronic si e cea mai cunoscută din zonă. Dacă Salamina e o suburbie a Atenei, Aigina e un soi de Snagov, destinație de weekend pentru atenieni, dintre care unii au și case de vacanță aici. Insula e populară printre artiști, mulți alegînd să locuiască și să lucreze aici. Multă vreme a fost și foarte populară printre englezi și scandinavi, fiind ușor accesibilă (cea mai apropiată insulă de aeroportul principal al Greciei), dar popularitatea i-a scăzut pe măsură ce alte insule și-au construit aeroporturi .

Aigina este o insulă de origine vulcanică (de fapt nu toată, ci mare parte din suprafața ei), făcînd parte din lanțul vulcanic egean, un „semicerc de foc” al Egeei, șir de vulcani stinși sau activi, care se întinde între Aigina și Kos și cuprinde și mai celebrele Milos și Santorini. Insula are 13000 locuitori, din care 7000 trăiesc în capitală (care se numește, bineînțeles, Aigina) și aproximativ forma unui triunghi echilateral, cu vîrful spre sud și laturi de 12 km. Înălțimea maximă este atinsă de Muntele Oros (adică Muntele Munte – probabil pur și simplu nu are un nume în grecește, localnicii în spun Oros – Muntele, și atît), în Vîrful Profitis Ilias: 532 m. De aici se vede întreg golful Saronic

De-a lungul istoriei a fost o mare putere navală, primul oraș-stat din Europa care a bătut monedă proprie, rivală a Atenei, a aparținut Bizanțului, Veneției, otomanilor și pentru un scurt moment (2 ani) a fost prima capitală a Greciei independente, condusă de Ioannis Kapodistrias. Moment în care populația a ajuns la 100.000 locuitori. Apoi capitala ar fi fost mutată la Nafplio, după care la Atena. Episodul însă este neclar, pentru că alte surse (se pare cele mai multe, ca și varianta oficială) zic că Nafplio a fost prima și singura capitală înainte de Atena. În tot cazul, insulele din zonă au jucat un rol important în evenimentele ce au dus la crearea și consolidarea Greciei de după 1821, flotele lor participînd la luptele cu turcii, iar după independență aici fiind epicentrul procesului de formare a statului grec modern, inclusiv în urma unei serii de confruntări (ca revolta Ydrei și bătălia de la Poros) inerente începutului, contestări, asasinate etc. Am vrut s apunctez , cu ajutorul informatiilor pe care acum le gasim usor pe internet aspectele esențiale, ca să cunoastem si importanța sa cultural-istorică.

Pentru noi,principala atractie este Manastirea in care a trait si slujit Sfantul Nectarie.

am trecut aproape in fuga pe langa florile minunate

si inaintea tuturor am intrat unde stiam ca este racla Sfantului Nectarie...

Sfantul Nectarie, unul dintre cei mai noi sfinţi canonizaţi de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut în anul 1846, în Selivria Traciei, din Părinţi săraci, dar foarte evlavioşi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie este trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Aici sufletul său începe să-L descopere pe Hristos în inima sa prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.

La vârsta de douăzeci de ani, tânărul Anastasie se stabileşte în insula Hios, povăţuit de Duhul Sfânt, unde predă religia la o şcoală de copii. Apoi, fiind chemat de Hristos, intră în nevoinţa monahală în vestita chinovie, numită "Noua Mănăstire", primind tunderea monahicească la şapte noiembrie 1876, sub numele de Lazăr. Mai târziu, la tunderea în marele şi îngerescul chip al schimniciei, avea să primească numele de Nectarie, pe care l-a purtat toată viaţa.

După ce termină studiile teologice la Atena, în anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot şi apoi mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia superioară. Mai mulţi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar al Patriarhiei, predicator la biserica Sfântul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor şi povăţuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă răbdare, smerenie şi blândeţe. De aceea era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi.

Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria şi iubirea de sine a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu altă armă tot aşa de periculoasă, adică cu invidia şi gelozia din partea celorlalţi ierarhi şi slujitori ai Bisericii de Alexandria, vorbindu-l de rău către patriarh, cum că doreşte să-i ia locul. Aceasta a tulburat pe toţi şi a făcut să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla.

Cerându-şi iertare de la toţi, a dat slavă lui Dumnezeu căci şi cu dânsul s-a împlinit cuvântul Mântuitorului, Care zice: Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea (Matei 5,11). Apoi s-a retras la Atena, în anul 1891, sărac, defăimat de ai săi şi nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunele Maicii Domnului.

Aici a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice pentru preoţi, până în anul 1894, reuşind să formeze duhovniceşte mulţi tineri iubitori de Hristos, pe care îi hrănea cu cuvintele Sfintei Evanghelii şi cu scrierile Sfinţilor Părinţi. Apoi făcea slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.

În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast şi un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creştea duhovniceşte pe cei din jurul său şi avea întotdeauna pace şi bucurie în Hristos, nebăgând în seamă defăimarea şi osândirea celor din jurul său.

Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioşi şi ucenici, o frumoasă mănăstire de călugăriţe în insula Eghina din apropiere, rânduind aici viaţă desăvârşită de obşte, după tradiţia Sfinţilor Părinţi. Apoi se retrage definitiv în această mănăstire şi duce o viaţă înaltă de smerenie şi slujire, de dăruire totală şi rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii şi pentru toţi care veneau şi îi cereau binecuvântare, rugăciune şi cuvânt de folos sufletesc.

Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mănăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales după primul război mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mănăstirea sa să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.

Într-o vară, fiind mare secetă în insula Eghina, cu rugăciunile Sfântului Nectarie a venit ploaie din belşug şi au rodit ţarinile, încât toţi s-au îndestulat de hrană. De aceea, toţi - mireni şi călugări, săraci şi bogaţi -, cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe păstor şi un vas ales al Duhului Sfânt şi urmau întru toate cuvântul lui. Astfel, el era totul pentru toţi, căci putea toate prin Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit şi blând şi nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mănăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toţi se foloseau de tăcerea şi smerenia lui.

Pe lângă multele sale ocupaţii duhovniceşti, Sfântul Nectarie a scris şi a redactat mai multe scrieri teologice de morală şi de istorie a Bisericii, întărind tradiţia Sfinţilor Părinţi în patria sa, împotriva influienţelor occidentale care asaltau ţările ortodoxe.

Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite, căutând să-l biruiască. Astfel, numeroşi slujitori şi ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, făcându-i multe ispite. Dar Dumnezeu îl izbăvea din toate necazurile.

Trăind ca un înger în trup, şi iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui. Din această cauză, diavolul, nerăbdînd nevoinţa lui, până la sfârşitul vieţii sale a ridicat împotriva Sfântului multe calomnii şi vorbe rele din partea multor clerici şi ierarhi greci, care, din cauza invidiei, îl cleveteau şi îl acuzau, atât pe el, cât şi mănăstirea lui. Dar fericitul Nectarie le răbda pe toate, în numele lui Hristos, Care locuia în inima sa.

Simţindu-şi sfârşitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. Dar el răbda cu tărie toată boala şi ispita, aşteptând cu bucurie ceasul ieşirii sale din această viaţă.

După aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, la opt noiembrie, 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieţi, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata sfinţilor lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduiala în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinţă la ajutorul lui.

Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. La trei septembrie 1953, sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire şi binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prăznuire la nouă noiembrie, devenind astfel cel mai venerat sfânt din această binecuvântată ţară ortodoxă. Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din mănăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia.

Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
SURSA

http://www.doxologia.ro/sfantul-ierarh-nectarie-taumaturgul-de-la-eghina

Taine... taine

Spre Manastirea unde se afla moastele sfintei Ecaterina si icoana facatoare de minuni a Sfantului Spiridon.

iar seara am iesit pe plaja cu grupul de doamne din Constanta si am mancat calamari fara de care Grecia, nu ar fi fost Grecia...

Dimineata am plecat la manastirea unde a slujit sfantul Nectarie si unde se afla mormantul sfantului si sfantul sau cap...

Cata emotie sa fii aici! Cate lacrimi, cata rugaciune, cata speranta...

Sfinte Nectarie, Sfinte Nectarie...

si florile sunt altfel aici...

si caldura dimineatii...

acasa la sfant...

salonasul...

Cum arata icoana lui Iisus la care sfantul se ruga?

Patul sfantului... mic, mic...

Icoana Maicii Domnului la care sfantul a compus atatea imne...

Fecioara Maica Maria

Stapana Imparateasa
Pe tine te fericim

Curata fiica din Adam
Parfum de floare aleasa
Pe tine te fericim

B
Aleasa fiica de imparat
Fecioara nenuntita
Pe tine te fericim

Smerenia te-a ridicat
Si te-a facut slavita
Pe tine te fericim

C
Mai sus de ceruri te-ai suit
Prin nasterea straina
Pe tine te fericim

Pe heruvimi ai covarsit
In cinste si lumina
Pe tine te fericim

A
Si serafimii in zborul lor
La slava ta cu dor privesc
Pe tine te fericim

Arhanghelii si ceata lor
De frumusetea ta doresc
Pe tine te fericim

B
Cantarea heruvimilor
Spre tine se indreapta
Pe tine te fericim

Iar ceata serafimilor
In ode se desfata
Pe tine te fericim

C
Arhanghelii neincetat
Cu toate ostile ceresti
Pe tine te fericim

In dorul lor nesaturat
Din lauda nu se opresc
Pe tine te fericim

A
Esti bucuria cetelor
De ingeri laudata
Pe tine te fericim

Esti pacea si sfintitul dor
A sfintilor curata
Pe tine te fericim

B
Esti mangaierea tuturor

Ce tie se inchina
Pe tine te fericim

Esti Maica ortodocsilor
Si-a lor nadejde buna
Pe tine te fericim

C
A randuielilor ceresti
Stapana mult cantata
Pe tine te fericim

Esti si a celor pamantesti
Scapare intemeiata
Pe tine te fericim

A
Din aurorile ceresti
Faclie luminata
Pe tine te fericim

Si noua ne impartasesti
Lumina cea curata
Pe tine te fericim

B
Potir sfintit ce daruiesti
Izvor de nemurire
Pe tine te fericim
http://Versuri.ro/w/edmmkh

Adapa-ne pe noi cei rai
Cu vesnica-ti iubire
Pe tine te fericim

C
Si ne hraneste neincetat
Cu painea de viata
Pe tine te fericim

Ce dintru tine s-a luat
Fecioara prea curata
Pe tine te fericim

A
O, Maica fara de pacat
Balsam de mangaiere
Pe tine te fericim

Ne fi celor ce-am apucat
cararea spre Inviere
Pe tine te fericim

B
Fecioara Maica te avem
Liman de mantuire
Pe tine te fericim

Si bucurie si indemn
Si cale de suire
Pe tine te fericim

C
Bucura-te roza de mai
Si floarea curatiei
Pe tine te fericim

Bucura-te sfintite Rai
Salasul fecioriei
Pe tine te fericim

A
Mireasa sfanta al tau dor
Ne umple de iubire
Pe tine te fericim

Si ni se face tuturor
Urcus spre Imparatie
Pe tine te fericim

B
Fecioara, acoperamant
A lumii intregi Stapana
Pe tine te fericim

Pazeste al nostru sfant pamant
Si vatra si gradina
Pe tine te fericim

C
Si cu caldura te rugam
Stapana prea sfintita
Pe tine te fericim

Pazeste-ne, te imploram,
De-a celui rau ispita
Pe tine te fericim

A
Ne apara si te pazim
Si turn de aparare
Pe tine te fericim

Si calauza celora
Ce-n tine-si-au scapare
Pe tine te fericim

B
Si Imparatia lui Hristos
Ne-o da ca mostenire
Pe tine te fericim

Ca sa-ti aducem ca prinos
A noastra multumire
Pe tine te fericim

C
Si sa-ti cantam neincetat
Cantarea ta-n vecie
Pe tine te fericim

Cuvine-se cu adevarat
Sa te slavim Marie
Pe tine te fericim

dulapul cu lucrurile sfantului

mormantul Sfantului Nectarie si locul meu de rugaciune...

Aghiasma...

AGHIASMATARUL

si am intrat iar la sfant pentru ca niciodata nu este destul.... si am citit iar pomelnicele mele si oricum si daca nu le citesc, va stiu pe toti, de la un capat la altul al lumii...in Romania sau Anglia, la Praga , la schitul Closca, la Buftea sau Slobozia,la Bacau sau la Stramba sau Sucevita, la Podul Bulgarului sau Plataresti... ai mei sunteti toti, pentru ca asa simt uneori ca Maica Domnului nu intamplator v-a adus in viata mea , ca fie ca ma iubiti sau ma urati, fie ca imi vorbiti sau nu, e treaba mea sa va duc si sa va asez la inima sfintilor...

si am coborat iar la mare...

si iar cu feriboot-ul ... cu Mihaela...

cu pescarusii

cu Carmen... cand ne-am prezentat am constat ca numele noastre ne erau cunoscute, al lui Carmen era legat de Agentia Sfantul Spiridon , iar al meu de niste...amintiri tarzii!Si am iubit-o din prima clipa . dinainte sa imi vorbeasca...linistea ei, eleganta, modul tacut si discret de a se apropia de sfinti fiind modele de cum trebuie sa fie o femeie credincioasa!

spre Atena

cu rele...

cu bune...

cu bune

Schimbarea garzii la Parlament...

si porumbeii

Si iar un sms ..."Am fost la sfantul Nectarie, oaspeti iubiti si acum pe vapor leganati bland de Marea Egee, uluiti de atat albastru, lasam in urma sfantul, lasam pescarusii si facem un tur de Atena, apoi ...Sfantul Efrem cu 'sfinte Efrem, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi" dar recunosc ca mi-e jena, mereu cersator, simt mai mult ca trebuie sa spun"Sfinte Efrem , multumeste-I lui Dumnezeu pentru cat ne daruieste. Dar inca cer, inca imi amintesc lucruri pe care le doresc, le consider necesare pe drumul acesta: rabdare, indurare, toleranta, iubire , blandete"
''Tipariti in suflet frumosul" a venit inapoi raspunsul unui Parinte pustnic in muntii Apuseni...
"Va insotesc cu gandul!Maine ca fi frumos la sfantul Ioan Rusu" a fost raspunsul unei maici

si am continuat drumul spre Sfantul Efrem cel Nou

Cu sfantul Efrem cel Nou eu am o poveste aparte si o legatura care nu poate fi inca povestita aici... prin lucrarea sfantului va aparea probabil in cartea cu minunile sfantului , daca sfantul va ingadui...

Dar stiu ca am plans cu sughituri...Il priveam pe sfant , trandafirasii delicati pusi pe racla mare...atat de mare...

si am vorbit putin cu Carmen asezate in strane langa sfant si i-am dat spre rugaciune si ei cativa dintre cei pentru ca il rog pe sfant sa mijloceasca...

si am iesit in curtea care acum este un pic si a noastra...la pangar...la ulei...la aghiasma...multi, foarte multi oameni de toate varstele.

" V-am dus la sfantul Efrem. Lacrimi si bucurie. Era seara, sfarsit de acatist citit de maici, multimi de pelerini, femei in varsta dar si barbati si tineri cautandu-L pe Dumnezeu intre sfintii lui ....si inima mea batand incet ca o litanie"Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de a pururi fericite"

Raspunsuri:

1.(un Parinte)"Multumesc pentru taximetrie"

"Parinte, am sa va stresez mereu.Nu veti scapa decat daca mergeti cu mine."

"...raman cu stresul...m-am obisnuit!"

2.( maicuta A)''la sfantul Efrem nu am ajuns, dar va multumesc pentru ca m-ati dus si pe mine un pic"

"Cred ca va stie deja si va asteapta. Poate mergem impreuna, m-as bucura mult!"

"Daca si cand va randui Domnul. Drumurile nu-s punctul meu forte. Nici pana astazi nu mi-am revenit dupa multimea de km din Ucraina. Dupa cum spunea pr Cleopa, ingerul scrie osteneala ce o faci pt casa lui Dumnezeu."

Si am ajuns la un hotel modest, foarte modest, dar relativ aproape de Procopie.Am aruncat bagajul si am coborat la mare...

"Si acum taxi a ajuns la marea Egee. Si iata-ma bucurandu-ma de un asfintit de soare minunat.

Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii.Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa..A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a ???."

A cata zi era? Nimic nu sunt. Nimic nu stiu si totusi asa neinsemnat , cat de mult ma iubeste. Maine cu ajutorul lui Dumnezeu ar trebui sa ajung la liturghie la sfantul Ioan Rusu"

Raspunsul unui Parinte pustnic" Un asfintit frumos si spectaculos tocmai isi face numarul si aici dupa o ploaie buna. Adaugand plastichia pasarelelor...."

"Aici e un clipocit,tot plastichie ... doar sa inteleg ce spune e greu..."

si am intrat in mare cu picioarele...si era calda si primitoare...un veac este decand ziceam ca nu pot trai fara mare ... si uite traiesc fara ea, doar traversand-o spre sfinti... Si-mi amintesc Rimini si ultima seara cu asfintitul ei de poveste si noi pe o plaja pustie...si oceanul mi-l amintesc ... si pe tine,

Grig privindu-ma bucuros ca ma bucur...

Si ma vad iar...singura pe o plaja cu doar cativa oameni...primind sms de la mii de km...

" E minunat. Acum am terminat munca. Si pe aici a plouat. Miroase a iarba si a cer curat. Si eu sunt indragostita.Domnul Iisus Cel scump este cu noi!"

..."Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine."

Si am vazut si noi ca este bine... si de atunci cantam asa...

Ziua trecand, slavescu-Te pe Tine, Stapane; seara, rogu-ma, cu noaptea, fara de sminteala daruieste-o mie, Mantuitorule, si ma mantuieste.

Si acum si pururea si-n vecii vecilor.Amin

Ziua trecand, cu cantare Te slavesc pe tine, Sfinte; seara, rogu-ma, cu noaptea, fara de banuiala daruieste-o mie, Mantuitorule, si ma mantuieste.