Dar am pandit si soarele sa-i spun:
-Buna dimineata, Soare!Cata bucurie imi faci cu rasaritul tau!
"sanzienele noastre"
Evanghelia utreniei si iesirea cu sfanta evanghelie...
Ceremonia asezarii Evangheliei pe analog, duminica, inchipuieste pe Mantuitorul inviat, spre a fi sarutat de credinciosi.
Exemplul evlaviei il da in primul rand preotul, care, dupa ce a asezat Sfanta Carte pe analog, face doua inchinaciuni, o saruta, iar dupa a treia inchinaciune se inapoiaza in altar tot prin usile imparatesti, pe care le inchide.
Duminica, in timpul cantarii trisaghionului ("Sfinte Dumnezeule...") de la finele doxologiei mari, preotul iese prin sfintele usi in naos, de unde ridica Sfanta Evanghelie de pe analog, venind apoi cu ea in dreptul sfintelor usi si intorcandu-se spre credinciosi, o inalta in semnul crucii ; intrand dupa aceea in altar, o asaza pe Sfanta Masa.
Inceperea liturghiei
"APĂRĂTOARE DOAMNĂ, PENTRU BIRUINŢĂ MULŢUMIRI ADUCEM NOI ROBII TĂI. CA UNA CE AI STĂPÂNIRE NEBIRUITĂ, SLOBOZEŞTE-NE DIN TOATE NEVOILE, CA SĂ-ŢI CÂNTĂM ŢIE: BUCURĂ-TE, MIREASĂ, PURUREA FECIOARĂ!”
Fraţilor, proorocii, prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi, iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi, ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.
De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.Ap Evrei 11, 33-40, 12/1`-2
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: pentru cel care va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.
Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cine nu-şi va lua crucea sa şi nu va veni după Mine, acela nu este vrednic de Mine.
Atunci, răspunzând, Petru a zis către Dânsul: iată noi am lăsat toate şi am urmat Ţie; oare, ce vom avea noi? Iar Iisus a zis către ei: adevărat vă spun vouă că voi, cei care M-aţi urmat pe Mine, la naşterea din nou a lumii, când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau feciori, sau ţarini pentru numele Meu, însutit va lua înapoi şi viaţa veşnică va moşteni. Dar mulţi din cei dintâi vor fi pe urmă, şi din cei de pe urmă vor fi întâi.
Ev dupa Matei cap 10/32-33:37-38;19, 27-30
Si a urmat pentru mine una din cele mai dureroase predici ale Parintelui.
"Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine."
Fericiti cei care au urechi sa asculte cuvintele lui Hristos!
Sunt ascultatori care sunt ca buretele , absorb toate cuviuntele Domnului si altii sunt ca lemnul!
O, cuvintele lui Hristos sunt ca apa cristalina , aur curat...fericiti cei care in acest veac al inselarii au urechi sa auda.
Un singur cuvant spune Domnul, pe care daca nu l-am simtit si nu l-am trait am pierdut ...
Doar copilasii nevinovati il pot rosti"Iubire"
Dezradacinati din inimile voastre ura, iubeste-ti aproapele. Dupa Dumnezeu, abia dupa Dumnezeu ...iubeste-ti parintii, pe mama si tatal, pe fiul tau, pe fiica ta...
Avem o generatie a violentei. Mainile care isi lovesc parintii sunt maini blestemate.
"Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. 6. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. "Evanghelia dupa MATEI Cap 10... vai de acele soacre care prin gelozia lor isi despart copiii.
Vai de acel barbat care isi loveste sotia, este nedemn! Vai de sotia care isi jigneste sotul, nu este vrednica sa fie sotie.Sa multumim lui Dumnezeu pentru copilasi si sa cerem sa-i si mantuim!
Sa spunem : Iti multumesc ca ai aprins acest luminator ! Sa nu cartim ca arde soarele! Nu te plange, nu carti... spuneti" Pentru ca nu am transpirat in metanii pentru pacatele mele, este arsita!''
.......................................................................................................................................................
Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că Acesta este însuşi Preacurat Trupul Tău şi Acesta este însuşi Scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă. Şi mă învredniceşte, fără osândă, să mă împărtăşesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi, Taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, în împărăţia Ta.
Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului.
E mare deosebire dintre dramatismul acelor vremuri cand crestinii tocmai se redefineau dupa crucificare si erau prigoniti si timpurile de azi, lancede si confuze... Ati lasa pe mama si tatal tau si chiar sotul/soata si copiii entru a-l urma pe Iisus... Mare adevar, dar... toate la timpul lor! Nu se cere "saracului sa renunte la tron domnesc" si nici "orfanului sa isi lase parintii"... ci fiecare la timpul sau. Iar ceea ce avem de facut "individual" la timpuri "individuale" e ceea ce ni se da de rezolvat in incercarile cotidiene... :-)
RăspundețiȘtergere