Am impartit cu voi, cei care treceti pe aici din varii motive, aproape patru ani. Am fost impreuna in locuri foarte frumoase: Grecia, Ucraina, Romania noastra calda si tricolora... V-am impartasit din ceea ce am citit despre acele locuri.
V-am ajutat sa cunoasteti schitul Closca si faptul ca deja doua din doamnele pe care le-am cunoscut in pelerinajele mele,au zis ca vor trece acest loc in programele lor de pelerinaj, e un semn ca a rodit cuvantul pus cu iubire...
Am povestit pentru voi, nuntile copiilor mei si nasterea lui Filip.
L-ati vazut si il vedeti crescand ...
Am scris cand a murit mama...am plans si am scris cand a murit Ina... v-am povestit despre noptile mele de veghe si despre diminetile cu sfanta liturghie...
Ce motiv exterior mie as avea sa nu va povestesc si acum?
Doar ca imi este greu sa leg cuvintele ...
Am obosit... Acesta e adevarul!
A trecut ziua.A fost vecernia. Dar e atat oboseala in mine, incat am urmarit vecernia la TRINITAS...
O saptamana intreaga am strans cu truda lucrurile de impartit...farfurii si cani, castroane si castronele, linguri si furculite...si apoi ceea ce trebuia sa se transforme in mancarea pe care am impartit-o!
Am obosit pentru ca sunt singura si singura am facut acestea! Si in putinele situatii in care am rugat pe cineva sa ma ajute, am simtit ca...fiecare are propriile lui planuri, ceea ce este foarte corect, si nu faci decat sa i le incurci.
Am crezut in familia crestina. Si inca mai cred!
Parintele Alexie ma sfatuieste sa privesc lumea ca si cand eu sunt mama "lumii", dar aici ma incurc in lupta cu impulsul de a corecta ceea ce vad ca nu este tocmai conform cu Adevarul.
Dar lupt, nadajduiesc sa-mi amintesc, ca trebuie sa lupt.
Am impartit astazi dupa modelul mamei mele: vase din portelan alb ca spuma marii! Si le-am incarcat cu iubire si lacrima!
Pentru ca in astfel de zile ii tin in bratele mele pe toti si ii iubesc pana la durerea iubirii. Astazi nu-i mai cert ca nu mai sunt( din durere si dor uneori ii cert pe Grig, pe Ina si pe Tudor, ca m-au lasat singura, desi mi-au promis ca vom imbatrani impreuna)!
Astazi doar Il strig pe Dumnezeu si-i asez la mila Lui ...Si spun:
- Primeste, Doamne, jertfa acestor maini obosite si iarta-le lor greselile facute cu voie sau fara de voie si aseaza-i Doamne pe toti in Raiul Tau despre care ma inveti ca este nesfarsit...
Anul acesta am impartit pentru Ina, prietena mea... primul an cand ii impart de mosi de vara... Aseara tarziu am pus deoparte un vas alb, frumos, asa cum i-am daruit lui Filip si l-am umplut cu pricomigdale ...ii placeau pricomigdalele?Cred ca da, nu-mi amintesc! Mie imi plac! Si le-am daruit astazi prietenei noastre comune, Elenei... ca sa ii bucur inima ranita de lipsa prietenei noastre...
Am impartit unor oameni credinciosii si constienti de importanta rugaciunii lor pentru cei adormiti...
-S-o pomenesti pe soacra mea, Rada, i-am spus unei doamne in biserica. Si apoi am revenit zambind...Sa o pomenesti si pe mama, Constanta, ca nu i-ar conveni sa o pomenesti doar pe soacra mea!
Am impartit si celor care nu au nimic, decat ceea ce primesc de la altii...
Am bucurat si am primit direct in inima mea franta urarea"Dumnezeu sa-i ierte!"
I-am pomenit si la Closca aseara ...
Aseara parintele privind pomelnicul meu a zis cu incruntare:
-Unii au trecut tot cimitirul! Chiar mai multe cimitire!
Dar era o incruntare care nu m-a pacalit! Nu vroia decat sa ma faca sa zambesc printre lacrimi.Si langa mine, tinand coliva mea s-a adunat cea mai frumoasa familie crestina pe care o cunosc si au cantat cu credinta si speranta...
-Vesnica lor pomenire!
Da,trebuie sa trec pe pomelnic cimitire intregi... de la strabunicul meu Dumitru preotul,pana la parintii prietenelor mele si pana la Teodor, cumnatul Nicoletei, ultimul adormit de saptamana acesta!
Da, ar fi trebuit sa scriu voievozi neamului nostru si pe Mihai Eminescu pe care il iubesc...si pe George Enescu care mi-a inaripat tineretea si pe Ciprian Porumbescu si pe toti cei care cumva mi-au spus o vorba buna si nu mai sunt sa o spuna...si pe Marian pe care nu-l plange nimeni, si pe Mirela abandonata de parinti, bebelus fiiind si pe Abel cel dulce care nu a murit pana nu m-am dus sa-l mai vad odata...
Of, Doamne, plin e Raiul Tau, tine-mi si mie o ramura de copac de care sa ma prind langa ei... un fir de iarba sau un ciulin frumos de care sa ma agat...
Atat de mult m-a durut azi, incat dupa ce am dat toata coliva si colacul, am fost la cimitir la Grig si apoi am venit acasa!Inca mai trebuia s a impart , mai aveam hotarat sa impart si altor oameni dragi. Dar nu am mai putut!
Toata casa arata ca dupa bombardament. In fiecare camera aruncasem ceva in dezordine, in graba de a face atatea cate facusem. Am ordonat absenta totul si apoi m-am asezat in pat.
Moarta am fost pentru lume trei ore!
Si acum in prag de seara...ii adun iar in inima mea...mamica mea draga si dragul meu... si Ina mea si Tudor cel frumos si destept si fetita cea dulce ca un bobocel...si inca ii plang cu dor... si inca ii mai jelesc , nu pentru ca nu am speranta pentru ei, ci pentru ca tot mai batrana si singura ma simt, tot mai pustie, tot mai saraca fara ei... si eu stiu ca fara iubirea lor si eu pot fi fara iubire...
Dar e doar un gand! Un gand de la viclean! Pentru ca am sa ma scutur de el si am ... am sa... am sa... ce am sa fac? Am sa o sun pe sora mea sa-mi povesteasca cate a facut ea astazi pentru dragii nostrii si apoi mai pe seara, am sa vorbesc cu Marieta, tocmai la Praga sa-mi spuna ... cum au crescut prescurile ei pe care le-a dat la sfantul altar pentru ...adormitii, doar adormitii( nu mortii!!!) nostrii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu