Miercuri 13 ianuarie ora 3. M-am trezit la alarma telefonului. Cateva fractiuni de secunda nu mi-am amintit unde sunt si de ce trebuie sa ma trezesc, apoi am realizat ca sunt acasa,in dormitorul meu si al lui Grig si mi-am amintit ca la ora 4 este plecarea spre Banceni.
Asa mi-a daruit Dumnezeu sa-mi implinesc acest gand, sa ma reintorc in doar cateva zile ca si cand Banceniul este la distanta de 10 kilometri si nu 600 cat sunt cu adevarat.
Cu binecuvantarea IPS Teodosie , parintele Leontie mergea sa slujeasca la Banceni, iar eu eram intre pelerinii care mergeau cu parintele.
Pe hol bagajul cu cateva lucruri deja facut si merindele in alte genti mai mici.La 4 fara 10 minute, m-am inchinat Domnului, Maicii Domnului si sfintilor mei dragi si am coborat in parcarea de la blocul meu.
Drum lung si multa rugaciune... Sfantul Paisie Aghioritul
"– Gheronda, ce inseamna pentru Sfintia Voastra rugaciunea?
– Trimit semnal, cer ajutor. Cer continuu ajutor de la Hristos, de la Maica Domnului, de la Sfinti, pentru mine si pentru ceilalti. Daca nu voi cere, nu-mi vor da.
Oriunde te-ai afla, sa vorbesti deschis lui Hristos, Maicii Domnului, Ingerilor, Sfintilor. Sa le spui tot ceea ce vrei. Sa zici:
„Hristoase al meu, Maica Domnului, stii intentia mea. Ajuta-ma!”.
Pana la ora 10 eram deja la Manastirea Neamt... Tare mult am suferit in vara acesta ca nu am ajuns sa ma inchin sfantului Paisie de la Neamt si Sfantului Necunoscut, pentru ca legaturi mari sunt intre acesti sfinti si familia mea...Si uite-ma acum , prin lucrarea lui Dumnezeu aici, in acest loc unde nici ca visam sa ajung , inchinandu-ma sfintilor si Maicii Domnului...
Am vizitat apoi muzeul.
Coroana sfantului Stefan cel Mare
-Aceasta este? Nu este la Constantinopol, la muzeul Top kapi? -am intrebat curioasa parintele ghid
-Eeeeeeeeee! Mata ai un singur batic pentru biserica, sau mai multe?- mi-a raspuns retoric parintele ghid
-Are mai multe !-m-a "parat" Parintele Leontie
Si am tacut dorindu-mi sa-mi fi inghitit limba inainte sa vorbesc.
Evanhelia slavona, 1759, care cantareste 35 kg si care inca e scoasa odata pe an si tinuta de doi diaconi
Am iesit afara si in aerul rece la zilei am privit cu mandrie zidurile manastirii, acest Ierusalim al ortodoxiei romanesti si ca sa pot pleca mai departe, am intrebat daca as putea fi gazduita, sa revin candva...
-Sigur ca da, avem locuri de cazare , mi-a raspuns parintele ghid
Mi-am cumparat de la pangar icoana sfantului Paisie de la Neamt si am alergat intr-un suflet sa o ating de moastele sfantului . Aveam s-o tin ziua intreaga in brate in masina , pana la Banceni , iar acolo m-a vegheat pe noptiera si aproape m-am luptat sa o am...Dar am simtit ca sfantul asa vrea, la mine, eu femeia acesta care sunt azi, cu toate neputintele mele... Am plans mult acum doi ani cand sfantul era praznuit si voi plange pana la sfarsitul zilelor mele in ziua de 15 noiembrie, dar intotdeauna ii voi aduce cinstire in acesta zi...
De la Manastirea Neamt ne-am continuat drumul prin padure , o portiune cu masina si apoi pe jos spre schitul Pocrov
Am urcat greu, alunecam cumplit, dar acesta era pentru toti, asa ca nu ma puteam plange si apoi, cui puteam sa o fac si de ce...optiunea mea a fost sa urc si tot bucuria mea...
Schitul Pocrov apartine de Manastirea Neamt. Schitul Pocrov a fost zidit in anul 1714 de catre Sfantul Pahomie de la Gledin si ucenicii acestuia. Biserica este din lemn construita in plan treflat.
"Sfântul Episcop Pahomie şi Schitul Pocrov
Deşi Biserica noastră era dependentă canonic de Patriarhia Ecumenică şi tradiţia greacă, au existat personalităţi atrase de curentul isihast, ce sufla dinspre Rusia Ortodoxă. Un astfel de căutător a fost şi Episcopul Romanului, Pahomie, trăitor la sfârşitul secolului al XVII-lea. A fost de toate, de la simplu monah, până la stareţ al Mănăstirii Neamţ, apoi episcop al Romanului, dar nu şi-a găsit liniştea. Era mereu atras de dorul de Dumnezeu, astfel încât, atunci când a auzit despre Sfântul Dimitrie al Rostovului, a lăsat toate şi a fugit lângă marele rugător. După moartea Sfântului Dimitrie, Pahomie s-a întors în ţară şi a căutat, din nou, liniştea.
Nu i-a trebuit mult. Într-o poiană de o rară frumuseţe, sub poala muntelui „Chiriacu”, a ridicat în anul 1714 o biserică, împreună cu primii săi ucenici – Sofronie, Mardarie, Lazăr, Dosoftei şi Ioanichie. Nu putea să-i dea alt hram decât Acoperământul Maicii Domnului - Pocrov, în slavona Sfântului Dimitrie al Rostovului. Biserica a fost construită cu temelie de piatră, pereţi din bârne de brad şi cu respectarea planului obişnuit nemţean de treflă, cu trei turle, pridvor la apus şi clopotniţă separată.
Impresionează catapeteasma, care şi astăzi este aceeaşi, de pe vremea Sfântului Pahomie. Din lemn, ornamentată în stilul vremii, cu flori sculptate. Icoanele sunt zugrăvite în maniera bizantino-athonită, cu elemente de influenţă kieveană.
Oseminte de cuvios la schit
Hramul bisericii nu a fost dat întâmplător. Acest schit a devenit acoperământul celor iubitori de linişte şi de sfinţenie, pentru că Sfântul Pahomie a statornicit un stil de viaţă pustnicească, pe care îl dorea păzit în veci. Voia ca nimeni din afară să nu se amestece în „rânduiala” schitului. Dar, autonomia ctitoriei sale a fost mereu ameninţată.
În vremea stareţului Paisie (1779-1794), Schitul Pocrov a trecut cu totul sub ascultarea Mănăstirii Neamţ, păstrându-şi regimul sihăstresc sau pustnicesc. Aşezământul de la Pocrov era renumit, prin secolul al XIX-lea, pentru sihaştrii taumaturgi care primeau şi vindecau bolnavi veniţi din satele din împrejurimi. Între aceştia, se remarcă schimonahul Zosima, mare protopsalt, copist şi cronicar în versuri, care a salvat odoarele Mănăstirii Secu în timpul Eteriei, dar şi ieroschimonahul Pahomie, care avea harisma vindecării.
Recent, la Schitul Pocrov, în timpul unor lucrări de schimbare a pardoselii, s-a simţit un miros plăcut. Egumenul schitului, părintele Ambrozie Ghinescu şi ceilalţi călugări nu aveau nicio sursă de la care să emane iz de mir ori de tămâie. Prin urmare, au săpat şi au descoperit, în pronaosul bisericii, oseminte de cuvios."
Era vorba despre sfantul Pahomie!
sursa:http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/acoperamantul-maicii-domnului-sarbatoarea-istorica-schitului-pocrov
Am petrecut aici la schit un timp de odihna... ne-am imprietenit cu o familie din Bacau care vin mereu la schit, cu fetita lor, Ilinca
Am mai salutat odata acest loc si grabiti am plecat la vale spre masina si iarasi la drum...
"Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea lui Hristos și în valea Iordanului te-ai așezat spre nevoință. Pentru aceasta și cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre."-i-a cantat Parintele in biserica in care un tanar se ruga in genunchi la racla...Dumnezeu, pentru rugaciunile sfantului Ioan Iacob, sa-i randuiasca ce e de folos!
Am primit aici un pliculet cu o iconita si putina vata atinsa de sfant, de la monahul care miruia... el mi-a incalzit mainile tot drumul, el, pliculetul si cutiuta cu icoana sfantului Spiridon!
Atat de usor il poti face pe altul fericit! Cui foloseste vrajba?
Si apoi in rugaciune am continuat drumul... Am mancat cativa covrigei, cativa biscuiti si atat...doar un pic de apa...parca nimic nu putea sa intre in trupul meu ...
La ora 18 eram deja la Banceni!
Pentru doar cateva ore am mers la Casa pelerinului...sa ne cazam...
si doar un pic, o ora de somn pana la plecare la biserica pentru a participa la moliftele Sfantului Vasile Cel Mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu