Seara, Elena, o fara din Timisoara ne vorbise despre dezlegarile care se fac de sfantul Vasile si se aratase mirata ca noi plecam.
Ea si grupul ei ramasese pentru tot intervalul pana dupa sfantul Vasile...si ne povestise intalnirea ei cu Preasfintitul , in urma cu doi ani.
"-Venisem special pentru asta, pentru dezlegari, dar trebuia sa iau binecuvantare de la vladica sa raman mai mult de trei zile si nu-l gaseam nicaieri, am venit la manastirea sfanta Xenia si am stat cateva ore, l-am cautat la Banceni, nici vladica si nici parintele staret nu erau de gasit,pentru ca erau plecati si atunci am zis" Doamne, tu stii ca eu i-am cautat atat timp si m-am trudit . Ramane sa mi-l aduci Tu pe vladica sa iau binecuvantare, ca eu altceva nu pot sa fac!"Si eram la cantina si vad ca se deschide usa si intra vijelios vladica si dau sa ma apropii
-Ce vreti de la mine? Ce ma tot cautati? a ridicat tonul
Si eu plangand i-am spus:
-Vladica, v-am cautat peste tot, vreau sa raman pentru dezlegarile de sfantul Vasile si va rog sa binecuvantati, patru preoti, doi calugari si doi preoti de mir m-au trimis aici.
Si vladica m-a privit... s-a intors si a mers la grupurile sanitare sa verifice curatenia si s-a intors apoi, m-a privit iar si a zis:
-Ramai ! Vino la ora 23 si sa stai in fata ca va fi lume multa!
Si a plecat la fel de repede cum aparuse si eu am avut asa un gand care imi spunea" Pentru tine am venit!"De atunci nu am lipsit niciodata...
Mi-am amintit despre femeia cananeanca si despre cum a incercat credinta ei, Iisus Hristos spunandu-i apoi„O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti”(Matei cap 25 cu 28)
Dar desi ne doream sa ramanem , responsabilitati sociale ne trageau in tara ... asa ca am strans totusi bagajul, am privit la casuta pe care o vedeam pe geam dorindu-ne sa fie a noastra si ...
Si am ajuns exact cand preasfintitul ajunsese in curte... Ne-a privit si ne-a recunoscut... i-a dat mana surorii M si a mangaiat-o ... apoi pe P ,apoi pe mine si zambindu-i a ras" Mai, baiete, tu le aduci!Bravo tie! Binecuvantat sa fii", a bagat mana in claia de par a lui Nicusor si l-a clatinat cu iubire parinteasca...
Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul,Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor...
si am iesit afara...unde ne-am intalnit iar cu Preasfintitul Longhin... ne-a binecuvantat imbratisandu-ne parinteste si ne-am trezit ca intr-un vis lipiti de pieptul sau, sarutandu-i engolpionul cu Maica Domnului cu Sfantul sau Acoperamant!
Si-am plans ... am plans pentru toti cei care nu sunt iubiti de nimeni, nici de episcopi, nici de preoti, nici de duhovnici, prea grabiti fiecare pentru rugaciunea sa, am plans si m-am ingrozit de pustiul in care traim, cararile cu iarba multa dintre noi... si de faptul ca toate aceste prorociri sunt despre sfarsitul lumii pe care nu suntem deloc pregatiti sa-l traim!
Si m-am gandit ca daca nu sunt pregatita sa schimb viata mea in bine, daca nu primesc totul pentru Hristos, voi pierde Dincolo infinit mai mult decat am primit in acesta viata... Si i-am multumit, Maicii Domnului care mi-a aratat iar si iar... ceva care sa ma ajute la mantuire...
Am continuat drumul in rugaciune.... cate o catisma ...cate un psalm preferat... cate un cuvant de folos din cartile avute cu noi, multe chemari ale sfintilor si ale lui Iisus Hristos, Cel care ne-a daruit Craciunul acesta, cel mai frumos din zeci de sarbatori...
Si cred ca niciodata nu m-am apropiat de casa cu mai multa liniste in inima mea decat acum.In urma ramasese Craciunul, trait a doua oara intreg,dar sarbatoarea ne urma cu magii, cu pastorii , cu Maica Sfanta si Blandul Iosif, pentru ca in insasi inimile noastre fiecare dintre cei opt pelerini Il primisera intreg , pe El, Pruncul Sfant.
Si aveam in inimile noastre particica din bucuria celor din iad cand s-a vestit Nasterea Lui...
Am retrait dupa ani de asteptari si lacrimi atat bucurie incat sentimentul pacatelor mele nu mai era atat de dureros stiind ca mai mare decat pacatele este Iubirea lui Dumnezeu...altfel de unde atat bucurie?
Si am intrat in casa mea noaptea tarziu, fara sa mai am sentimentul dureros ca nimeni nu ma asteapta... eu aduceam ceva mult mai de pret, decat tot ce am agonisit intr-o viata...
Si as vrea sa va strig, aici, in final cuvintele apostolului Filip "Vino si vezi!"
Acolo, pe colina aceia, acolo, la Banceni, acolo la manastirea Xenia, acolo la Boian,prin mila Lui Dumnezeu, pentru bunatatea acestui om si lacrima lui si slujirea dumnezeiasca a Preasfintitului Longhin,a preotilor si diaconilor, Craciunul, Nasterea dar si Golgota cu Invierea sunt reale pe Sfanta Masa dar si in inimile oamenilor!
"Vino si vezi!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu