Boala

"Nu pot sa uit si-mi pare rau ! Dar pot sa iert si-mi pare bine!" (Pr.Gh.Calciu-Dumitreasa).
Sunt vorbe la care m-am gandit adanc aceste zile de boala,cinci  zile de boala. Astazi este a sasea zi.

Am racit. Stiam ca trebuie sa se intample ceva . Stiam . Orice mare bucurie s-a lovit apoi de suferinta si traisem in acele ultime doua pelerinaje atata stare de bine, incat ma asteptam. Dar asteptarea mi-a fost depasita.

Ceva ce trebuie normal sa fie o raceala banala, sa treaca cu doua piramidoane, s-a transformat intr-o boala lunga , petrecuta in pat in semiincostienta...cu frisoare intre 34 de grade si 39.
Tocmai de la Praga , o doamna pe care  o cunosc de pe fb m-a intrebat cum ma simt si i-am spus... mi-a cerut numarul de telefon si l-am dat cu acea sinceritate pe care am avut-o ca si talant din pruncie...doar ca am rugat sa ma sune dupa o zi ca sa-mi revin si mai bine.
-''Am sa ma rog pentru tine!-mi-a spus" 
"Nici o rugăciune pe care o faci pentru fratele tău, pentru ruda ta, nu se pierde. Dumnezeu îl va ajuta atunci când se va afla într-o situaţie grea. Rugăciunea nu numai că ajută, dar poate să scoată chiar şi un suflet din iad. Atâta putere are rugăciunea." (Stareţul Efrem Katounakiotul)
Peste noapte m-am trezit de zece ori si am schimbat imbracamintea uda de sudoare...Dimineata eram mai obosita decat seara cand m-am culcat!Si am zacut iar...Dar incetul cu incetul un pic de putere am prins in trup si un pic de speranta ca ma voi duce la serviciu unde ma asteapta tomuri intregi de rezolvat!
Spre seara m-a sunat doamna de la Praga. Si aveam sa aflu ca este cititoare a blogului meu din 2012, deci de la inceputuri si ca mai tarziu m-a cunoscut pe facebook...Asa mi-a incalzit inima ca o sora adevarata, mai mica decat mine...Si m-am gandit ca minunat talant mi-a dat Dumnezeu, acesta al scrisului si mi l-a dat pentru ca Dumnezeu stie neputinta mea de a fi singura  si asa prin el , adun langa mine oameni cu care sa petrec toate pe care le traiesc...
Si uite, acum traiesc boala cu suferinta trupeasca adanca si-n neputinta acesta caut drumul spre Dumnezeu, tinand in mana mai mult de forma un sirag de metanii impletit de un tanar , student la Teologie, un alt prieten.... Si toate se leaga frumos intre ele, si boala si prietenia si rugaciunea unora pentru mine, in case, in biserici poate, in manastiri goale , dar mai ales , stiu sigur, simt, in paduri si locuri in care fluiera viscolul...
Si astazi m-am dat jos din pat sa merg la serviciu, dar intai am mers la biserica , sa vad arhanghelii de pe usii, sa aud heruvimicul , sa ma inchin Maicii Domnului, ocrotitoarea vietii mele! 
Pe facebook , lumea se arata incantata de vechea mea  fotografie de profil, asa eram acum cinci ani, acum sunt o alta femeie pe care ei ar trebui sa o cunoasca dupa alte fotografii de prin biserici, dar lumea vrea frumosul, lumea vrea lumina, lumea e satula de suparare...
Asa ca o sa ma scutur si eu cu fiecare clipa de povara si poate, cu ajutorul Maicii Domnului , maine o sa fie o zi mai aproape de normalul vietii mele... si daca va fi mai aproape de normalitate, inseamna ca nu voi mai avea timp de amintiri urate ci doar de iertare , chiar si pe fuga, printre teancuri de hartii, iertare cu iubire sa fie!
Pana la urma nu a decat o raceala, puternica , dar doar o raceala! Fereasca Dumnezeu de  suferinta pe care o indura la acesta ora altii!Maica Domnului sa-ne intareasca pe toti in durere!Si tot Maica Domnului  sa-i rasplateasca pe toti cei care nu ma uita!