Fusese ajunul Bobotezei!Participasem impreuna cu finii si alti prieteni la manastirea Sfintii Voievozi.Frumos, totul dupa tipic, dar fara sfintirea apei...ceasurile imparatesti, sfanta liturghie,vecernia, dar fara sfintirea apei!
Afara ningea frumos , ca in basme si era si un pic ger, dar parca nimic nu umplea ziua, daca nu se sfinteau apele, asa cum stiam ca facea Parintele... Si parca in necazul acestor lucruri,noaptea , la ora 24 am plecat spre Banceni.
Drum lung, drum de noapte. Asezata pe a doua bancheta langa M si P am parcurs sute de kilometri uneori dormind , alteori rugandu-ma...
Spre ziua eram deja la Humor. Am coborat si am facut poze bradului din centru orasului , cel mai frumos brad din Romania!
In curtea mesele erau asezate pentru slujba de sfintire a Aghiazmei Mari...
Am intrat in biserica si ne-am asezat in asteptarea sfintei liturghii, cat mai aproape de usa.. Si a fost un vis frumos!Maica stareta s-a asezat in genunchi si a citit acatistul sfantului Ioan Botezatorul...
S-au citit ceasurile si apoi a fost sfanta liturghie! Parintele slujeste cu glas incet , atent la fiecare cuvant .. si maica stareta Parascheva si maicile canta ca niste ingeri.In cateva clipe biserica s-a umplut de oameni , multi dintre ei imbracati in costume populare, de sarbatoare .
Biserica era impodobita frumos , cu globulete si fir de beteala pentru ca, precum magii, maicile au pus langa Mantuitor daruri din prea plinul iubirii lor...
Dupa sfanta liturghie am iesit in curte, pentru sfintirea apei...Curtea manastirii era plina de credinciosi, foarte multi imbracati in costume nationale.In mod minunat nu era foarte frig...Oamenii adusesera vase impodobite cu busuioc si tricolor. Nicaieri, dar nicaieri nu am vazut atat de frumos impletita credinta ortodoxa cu nationalismul curat!
"Glasul Domnului peste ape strigă, grăind: veniţi de luaţi toţi Duhul înţelepciunii, Duhul înţelegerii, Duhul temerii de Dumnezeu, al lui Hristos, Cel ce S‑a arătat."
Astăzi firea apelor se sfinţeşte şi se desparte Iordanul şi îşi opreşte curgerea apelor sale, văzând pe Stăpânul botezându‑Se.
Ca un om ai venit la râu, Hristoase Împărate, şi Te sârguieşti a lua botez de rob, Bunule, din mâinile Înaintemergătorului, pentru păcatele noastre, Iubitorule de oameni.
Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme?
Stih: Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?
Din Sfânta Evanghelie de la Marcu, citire:
(I, 9‑11)
(letrină două rânduri) În vremea aceea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi S‑a botezat în Iordan, de către Ioan. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându‑Se peste El. Şi glas s‑a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.
Adica: Kirie elaison, adica...Doamne miluieste!
Si m-am simtit ca in Amintiri din copilarie , cand Ioan Creanga povesteste:"Și, când veneau cele două ajunuri, câte treizeci-patruzeci de băieți fugeau înaintea popii, de rupeam omătul de la o casă la alta, și la Crăciun nechezam ca mânzii, iar la Bobotează strigam chiraleisa de clocotea satul."
am dat ocol bisericii, parintele stropea cu aghiasma, diaconul cadea...barbatii purtau steagurile cu voinicie si mandrie , iar noi strigam puternic"chiroleisa"
M-am imbratisat cu oamenii din curtea bisericii. Ei au simtit bucuria noastra si au acceptat sa ne fotografiem...
grabiti am iesit din biserica pentru ca afara inca se sfintea apa la fantana, inca se mai mergea sa se stropeasca chiliile...
Maicuta Stareta ne-a invitat la masa, a venit si a facut rugaciunea si ne-a indemnat sa mancam cat ele inca au treaba... Am facut ascultare si am mancat , vorbind doar un pic pentru ca in manastire , la masa nu se vorbeste decat in final, putin , doar cateva vorbe... tacere si rugaciune...
Maicutele ne-au primit foarte frumos si ne-au daruit din livada lor mere si socata facuta de maici... Am plecat cu bratele pline iar de la pangar, maica ne-a daruit metanii si pliante cu manastirea. Si ne-a vorbit despre smerenie si ascultare, despre modestia si buna asezare a noastra cu Dumnezeu inainte de toate...
Ne-am despartit in poarta manastirii de maica stareta si de maica G. Am tinut-o in brate incercand sa o incalzesc,e atat de fragila, dar desi am vrut sa o incalzesc, caldura venea de la ea, de la inima ei tot mai curatita de patimi...
Si ne-am despartit, acea despartire doar lumeasca pentru ca atat timp cat ne intalnim in rugaciune, nu ne despartim nicio clipa...
Multumim pentru tot !
RăspundețiȘtergere