Schitul Closca la praznuirea Sfintilor Trei Ierarhi/30 ianuarie 2016

A fost iarna... a fost un timp in care am fost foarte des plecata...Grecia, Ucraina si iar Ucraina si iar Ucraina...

Cand am fost in tara, a trebuit sa stau pe acasa sa ma odihnesc si sa ma adun...apoi a fost o boala lunga si sacaitoare din care am iesit greu. Asa ca mersul la Closca a fost taiat de pe lista lucrurilor pe care le puteam face... Si au trecut saptamani si au trecut luni... Am pastrat bineinteles legatura cu parintele Leontie , dar fara sa ajung decat foarte rar si uneori in afara slujbelor bisericii.

Numai ca astazi , in asa mare zi , in care praznuim trei sfinti , am mers la Closca. Cand am ajuns si parcam masina am auzit toaca... Prin zapada alergand am intrat in curte...Fratele Samson!!!

Prima intalnire de la calugarie!

 Biserica era plina de oameni...Greu mi-am gasit un loc in care sa stau. Atat de stinghera ma simteam ca as fi iesit afara , dar vocea  parintelui aduna oile pierdute ale lui Israel...Si am ramas 

Evanghelia de la Matei

(V, 14-19)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Voi sunteţi lumina lumii; nu poate să se ascundă cetatea din vârful muntelui; nici aprinde cineva făclie şi o pune sub obroc, ci în sfeşnic, şi ea le luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii; n'am venit să stric, ci să plinesc. Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă sau o cirtă din lege nu va trece până ce toate se vor împlini. Aşadar, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici şi astfel îi va învăţa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; dimpotrivă, cel ce le va face şi astfel va învăţa, acela mare se va chema în împărăţia cerurilor.“

 predica:

CEI TREI IERARHI – MODEL DE LUPTĂTORI

Biserica noastră Ortodoxă este ca o grădină. În ea se găsesc flori cu bună-mireasmă nemuritoare. Flori duhovniceşti sunt şi cei Trei Ierarhi, pe care îi sărbătorim astăzi – Sfinţii Vasile, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur.

Astăzi îi vom privi pe aceşti sfinţi ca luptători. Pentru că viaţa aceasta este o luptă şi un război. Cei Trei Ierarhi au fost modele de luptători.

Şi epoca lor a fost marcată de defecte, răutăţi, patimi, crime, scandaluri, rătăciri, erezii…, dar ei n-au fost atraşi. S-au împotrivit. S-au războit. În felul acesta au devenit modele ale luptătorilor taberei creştine.

Marele Vasilie s-a născut în Cezareea Capadociei. A fost foarte bine pregătit intelectual. Douăzeci de ani a studiat la Atena. Acolo l-a întâlnit pe prietenul său nepreţuit Grigorie, iar prietenia aceasta i-a ocrotit de stricăciunea cetăţii. În Atena erau adunaţi toţi copiii bogaţi; părinţii le trimiteau bani, iar ei îi cheltuiau. Acolo existau şi femei stricate. Dar cei doi prieteni au rămas ca nişte crini în mijlocul spinilor.

Din Atena, Vasilie s-a întors în Cezareea. Atunci domina arianismul. Împăratul l-a trimis pe Modest să-i constrângă pe episcopi să semneze. Toţi au semnat declaraţia că sunt arieni. A ajuns şi în Cezareea. – Ce vrei?, îl întreabă Marele Vasilie. – O semnătură. – Nu se poate. Împăratul meu îmi interzice să semnez aşa ceva. – Nu te temi de împărat? – Ce-o să-mi facă? – Îţi va confisca averea sau te va trimite în exil sau la moarte! Marele Vasilie a răspuns: – Şi altceva mai rău mai ai? Confiscarea averii? Nu am decât o rasă şi câteva cărţi. Exil? „Al Domnului e pământul şi plinirea lui” (Psalmul 23, 1); oriunde aş merge, exilat sunt. Moarte? Pentru mine moartea este o binefacere. Nu cedez… A auzit Modest şi s-a mirat.

Împotrivire în Atena ca student, împotrivire şi în Cezareea ca episcop în faţa lui Modest şi a împăratului.

Grigorie Teologul. Şi duhul împotrivirii acestuia îl vedem în Atena. Nu l-a influenţat mediul rău. Coleg l-a avut pe Iulian Paravatul, împăratul idolatru de mai târziu. Nu a fost amăgit de el. S-a războit împotriva ideilor lui Iulian.

Apoi, s-a dus în satul său, în Arianz, unde a devenit cleric şi apoi episcop. L-au chemat la Constantinopol când domina arianismul. Arienii ocupaseră toate bisericile în afară de una foarte mică – Sfânta Anastasia. Acolo, Sfântul Grigorie a rostit faimoasele lui Cuvinte teologice despre Sfânta Treime şi de acolo a primit numele de Teologul. La început nu-i dădeau importanţă, dar apoi a început să zguduie întreaga cetate prin predicile lui. Arienii turbau împotriva lui. Şi în ziua de Paşti au intrat cu ciomege şi pietre şi au început să lovească cu pietre pe cei din biserică. A fost rănit şi Grigorie. Aproape pe jumătate mort a scăpat din acea dramă pentru credinţa ortodoxă.

S-a luptat împotriva lui Iulian, s-a luptat împotriva arienilor, s-a luptat împotriva ereziilor timpului său.

Dar să venim la Ioan Gură de Aur.

Ioan Gură de Aur. Întreaga lui viaţă este o luptă. În scrierile şi în omiliile lui foloseşte cuvintele luptă, război, arme, nevoinţă, întrecere. Zice undeva:Vin din luptă! Şi când îl aude cineva crede că este în război. Da, în război duhovnicesc împotriva ereticilor, s–a luptat Gură de Aur. S-a luptat împotriva celebrărilor şi distracţiilor idolatre, a teatrelor, a hipodromurilor, a dansurilor desfrânate, a bogaţilor nemilostivi şi a luxului. S-a luptat împotriva lui Eutropiu. Cine era Eutropiu? Era favoritul împărătesei Eudoxia. Doar ce ajunsese prim-ministru, că şi începu jafurile. Nu ocolea nici căsuţa văduvei şi a orfanului. Striga la el Gură de Aur. Drumul pe care ai apucat este dezastruos!… El nu lua în seamă nimic. O sfântă legiuire de la Marele Constantin definea azilul bisericilor: adică celui care era urmărit, dar apuca să intre într-o biserică, nu se putea să-i mai faci vreun rău. Eutropiu avea duşmani şi îi urmărea, dar aceştia fugeau în biserică. S-a dus atunci la Ioan Gură de Aur şi îi zice: – Vei desfiinţa azilul bisericilor (pentru a avea dreptul să intre înăuntru şi ca un uliu să răpească găinile. – Asta nu se poate, răspunde Ioan. – Te voi exila. – Fă ce vrei; azilul nu se desfiinţează… Într-o zi deci, pe când Gură de Aur propovăduia, a auzit un mare zgomot de mulţime. La un moment dat cineva, transpirat şi ticăloşit, intră alergând în biserică şi îmbrăţişează coloanele. Cine era? Eutropie! Cel care voia să desfiinţeze azilul acum era urmărit, îl degradaseră din funcţie şi pentru a primi salvare a alergat la biserică. De afară strigau: Să ni-l predai, ne-a distrus!… Atunci s-a urcat Gură de Aur în amvon şi a rostit faimosul cuvânt către Eutropiu, cel în care zice: „Deşertăciunea deşertăciunilor… (Ecclesiastul 1, 2). Veniţi să vedeţi ce era în urmă cu o oră şi ce este acum…”. Nu li l-a predat.

S-a luptat cu Eutropiu, dar s-a luptat şi cu împărăteasa Eudoxia. Lumeşte se pare că a învins împărăteasa, dar înaintea lui Dumnezeu a învins Gură de Aur. Ce s-a întâmplat? Respectabilii domni o linguşeau pe împărăteasă pentru frumuseţea ei. I-au confecţionat o statuie, au aşezat-o în afara bisericii şi au hotărât o zi pentru ceremonie. Gură de Aur s-a răsculat. Când s-a aflat lucrul acesta la palat, s-a făcut mare tulburare şi a început marea luptă la care unelte au fost şi unii episcopi nevrednici. L-au exilat departe în Armenia. În sfârşit, chinuit, epuizat, îndurerat, prigonit, şi-a făcut semnul crucii şi a spus: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”. Astfel şi-a încredinţat sfântul său suflet, în ziua Înălţării Cinstitei Cruci. A căzut sus la datorie.

***

Nu ne-a adus Dumnezeu aici, pe pământ, ca să trăim câţiva ani şi să facem chefurile diavolului, ale trupului şi ale dorinţelor noastre. Ne-a adus pentru ca să facem voia Părintelui ceresc. În rugăciunea noastră zicem: „Facă-se voia Ta…” (Matei 6, 10); nu voia lui A, B, C, ci voia lui Dumnezeu. Normal, atunci când apare situaţia în care voia oamenilor este potrivnică voii lui Dumnezeu, noi să alegem fără discuţie voia lui Dumnezeu. Vreţi exemple?

Este taină nunta. Femeia trebuie să se supună bărbatului, dar până la un punct. Dacă bărbatul cere lucruri contrare voii evidente a lui Dumnezeu, atunci femeia ce va alege? Va prefera iubirea bărbatului? Atunci a încetat să fie creştină. Va prefera iubirea lui Dumnezeu? Atunci mii de cununi îi împletesc îngerii. Să spună bărbatului: te-am luat ca să te am tovarăş aici în această viaţă şi în cealaltă; nu te-am luat să mă duci în iad… Iarăşi, dacă bărbatul are femeie cu pretenţii cu totul anticreştine, nu trebuie să cedeze poftelor ei. Trebuie să se împotrivească.

Eşti copil? Ascultare faţă de părinţi. Dacă însă părinţii tăi îţi impun lucruri contrare legii lui Dumnezeu, atunci să nu-i asculţi. Eşti soldat? Ascultare faţă de general. A hulit însă înaintea ta cele dumnezeieşti? Să te împotriveşti. Eşti funcţionar? Ascultare faţă de şeful tău. Însă te vei împotrivi întâistătătorului tău, dacă va cere lucruri contrare legii lui Dumnezeu.

Închei cu un exemplu. Peştii morţi sunt luaţi de curent, dar cei vii merg contra curentului. Iubiţii mei, noi ce suntem? Creştini morţi sau vii? Dacă suntem morţi, ne va târî în abis curentul păcatului. Dacă însă suntem vii, atunci vom merge contra tuturor curentelor. Împotrivire la curentele epocii, iar cei Trei Ierarhi, modelele de luptători, să ne binecuvânteze în această luptă. Amin.

Au trecut multe ore de cand l-au ascultat pe parintele... deja e ziua de duminica...dar vorbele acestea au ramas in memoria multora , ca un indemn la indreptare ...dar si ca o speranta, pentru ca, atat timp cat tinem de Biserica si alergam cand auzim toaca, avem si ajutorul si  binecuvantarea acestor trei ierarhi pe care astazi i-am cinstit .Amin Amin. Amin.

Boala

"Nu pot sa uit si-mi pare rau ! Dar pot sa iert si-mi pare bine!" (Pr.Gh.Calciu-Dumitreasa).
Sunt vorbe la care m-am gandit adanc aceste zile de boala,cinci  zile de boala. Astazi este a sasea zi.

Am racit. Stiam ca trebuie sa se intample ceva . Stiam . Orice mare bucurie s-a lovit apoi de suferinta si traisem in acele ultime doua pelerinaje atata stare de bine, incat ma asteptam. Dar asteptarea mi-a fost depasita.

Ceva ce trebuie normal sa fie o raceala banala, sa treaca cu doua piramidoane, s-a transformat intr-o boala lunga , petrecuta in pat in semiincostienta...cu frisoare intre 34 de grade si 39.
Tocmai de la Praga , o doamna pe care  o cunosc de pe fb m-a intrebat cum ma simt si i-am spus... mi-a cerut numarul de telefon si l-am dat cu acea sinceritate pe care am avut-o ca si talant din pruncie...doar ca am rugat sa ma sune dupa o zi ca sa-mi revin si mai bine.
-''Am sa ma rog pentru tine!-mi-a spus" 
"Nici o rugăciune pe care o faci pentru fratele tău, pentru ruda ta, nu se pierde. Dumnezeu îl va ajuta atunci când se va afla într-o situaţie grea. Rugăciunea nu numai că ajută, dar poate să scoată chiar şi un suflet din iad. Atâta putere are rugăciunea." (Stareţul Efrem Katounakiotul)
Peste noapte m-am trezit de zece ori si am schimbat imbracamintea uda de sudoare...Dimineata eram mai obosita decat seara cand m-am culcat!Si am zacut iar...Dar incetul cu incetul un pic de putere am prins in trup si un pic de speranta ca ma voi duce la serviciu unde ma asteapta tomuri intregi de rezolvat!
Spre seara m-a sunat doamna de la Praga. Si aveam sa aflu ca este cititoare a blogului meu din 2012, deci de la inceputuri si ca mai tarziu m-a cunoscut pe facebook...Asa mi-a incalzit inima ca o sora adevarata, mai mica decat mine...Si m-am gandit ca minunat talant mi-a dat Dumnezeu, acesta al scrisului si mi l-a dat pentru ca Dumnezeu stie neputinta mea de a fi singura  si asa prin el , adun langa mine oameni cu care sa petrec toate pe care le traiesc...
Si uite, acum traiesc boala cu suferinta trupeasca adanca si-n neputinta acesta caut drumul spre Dumnezeu, tinand in mana mai mult de forma un sirag de metanii impletit de un tanar , student la Teologie, un alt prieten.... Si toate se leaga frumos intre ele, si boala si prietenia si rugaciunea unora pentru mine, in case, in biserici poate, in manastiri goale , dar mai ales , stiu sigur, simt, in paduri si locuri in care fluiera viscolul...
Si astazi m-am dat jos din pat sa merg la serviciu, dar intai am mers la biserica , sa vad arhanghelii de pe usii, sa aud heruvimicul , sa ma inchin Maicii Domnului, ocrotitoarea vietii mele! 
Pe facebook , lumea se arata incantata de vechea mea  fotografie de profil, asa eram acum cinci ani, acum sunt o alta femeie pe care ei ar trebui sa o cunoasca dupa alte fotografii de prin biserici, dar lumea vrea frumosul, lumea vrea lumina, lumea e satula de suparare...
Asa ca o sa ma scutur si eu cu fiecare clipa de povara si poate, cu ajutorul Maicii Domnului , maine o sa fie o zi mai aproape de normalul vietii mele... si daca va fi mai aproape de normalitate, inseamna ca nu voi mai avea timp de amintiri urate ci doar de iertare , chiar si pe fuga, printre teancuri de hartii, iertare cu iubire sa fie!
Pana la urma nu a decat o raceala, puternica , dar doar o raceala! Fereasca Dumnezeu de  suferinta pe care o indura la acesta ora altii!Maica Domnului sa-ne intareasca pe toti in durere!Si tot Maica Domnului  sa-i rasplateasca pe toti cei care nu ma uita!

Manastirea Banceni /moliftele Sfantului Vasile Cel Mare si slujba arhiereasca

La ora 23 am fost deja in biserica mare.

Doamne, era un polei ca abia puteai sa-ti misti picioarele din loc. Tanandu-ma de mana sorei A am reusit sa cobor povarnisul din fata hotelului si sa-l urc pe cel din fata bisericii...

Impreuna cu sora M si A am mers in fata langa gardutul care desparte soleea de multime si fiind printre primele am ramas acolo tot timpul. La ora 23 si jumatate  pe solee a iesit PS Longhin purtand mantia mov

PS Longhin a citit moliftele Sfantului Vasile Cel Mare si apoi multe rugaciuni

"Pentru a întelege mai bine modul pregatirii precum si persoana adresantului, trebuie sa ne aducem aminte de minunea pe care a savârsit-o Sfântul Vasile cel Mare cu tânarul care se vându-se diavolului prin zapis scris.

Astfel, o femeie tare îngrozita de faptul ca aflase modul în care fusese luata în casatorie de sotul ei datorita necazurilor pe care diavolul le savârsea periodic în casa lor – (tânarul vânzându-se diavolului prin zapis pentru a o putea lua )– a martusit aceasta neorocire Sfântului Vasile, care luându-l pe tânar l-a dus într-una din chiliile pe care le avea la dispozitie unde l-a învatat cum sa se roage. În toata aceasta perioada, tânarul tinea post, iar rugaciunea lui era neîntrerupta. Pentru a-i fi de folos, Sfântul Vasile cel Mare tinea post aspru si se ruga pentru acesta, cercetându-l din când în când pentru a observa folosul duhovnicesc. La una din aceste vizite, Sfântul Vasile l-a întrebat cum se simte, iar tânarul i-a marturisit ca mai bine având în vedere ca a vazut în somn cum Sfântul Vasile l-a învins în lupta pe vrajmasul diavol. Atunci Sfântul Vasile l-a luat de mâna si l-a dus în biserica. Era în timpul postului, iar poporul drept-credincios se afla si el în post venind la rugaciunea din biserica.

Asadar, Sfântul Vasile si-a ridicat mâinile în sus, la fel si poporul din biserica si toti se rugau pentru sufletul acestui tânar ca sa fie izbavit de vrajmasul diavol. În timpul rugaciunilor fierbinti catre Dumnezeu si a Molitfelor, diavolul din cauza suferintelor pricinuite de rugaciuni, i se arata Sfântului Vasile zicându-i ca face o nedreptate având în vedere ca tânarul se duse-se la el si nu diavolul la tânar, iar Sfântul Vasile i-a raspuns ca nu va lasa poporul mâinile în jos de la rugaciune pâna ce diavolul nu va înapoia zapisul prin care se vându-se tânarul. De aceea, s-a întâmplat aceasta minune ca în timpul rugaciunii, din turla bisericii a cazut în mijlocul poporului zapisul prin care se vându-se tânarul, iar diavolul a fugit rusinat de taria postului, a rugaciunilor fierbinti înaltate de Sfântul Vasile cel Mare, tânar si întreg poporul din biserica.

Întelegem, asadar ca numai demonizatilor se adreseaza aceste Molife; iar acestia trebuie ajutati si învatati cum sa se roage, dorind din toata inima vindecarea lor, aflându-se în post odata cu slujitorii. Dupa o atenta si îndelungata postire de câteva saptamâni unita cu rugaciunea, atât cel suferind cât si slujitorii cu credinciosii se vor duce în biserica si se vor ruga fierbinte lui Dumnezeu. Cu atât mai folositoare va fi rugaciunea cu cât cel suferind se va fi spovedit si va fi participat la taina Sfântului Maslu si la rugaciunile bisericii (Sfânta Liturghie,etc). Asadar, în urma urma tuturor acestora, se va savârsi slujba speciala a Sfântului Masul si Molitfele Sfântului Vasile cel Mare, iar acasa Slujba Sfestaniei unita cu rugaciuni pentru casa suparata de duhuri necurate. În urma tuturor acestor eforturi duhovnicesti , Bunul Dumnezeu cautând la inima tuturor va cerceta si vindeca pe cel suferind.

Acesta este modelul de urmat în cazurile îndracitilor, când atât slujitorii cât si penitentii doresc cu desavârsire iesirea de sub muncile diavolilor, a celor suferinzi. Deci, trebuie asumata o jertfa si o lucrare a tuturor, inclusiv a comunitatii crestinilor din acea parohie.

Un alt lucru de retinut este acela ca Sfântul Vasile cel Mare nu rostea des aceste rugaciuni ci numai, foarte rar, în conditii cu totul exceptionale. Altfel, folosind des si fara discernamânt aceste Molitfe, ne facem partasi unor ispitiri din partea acestor duhuri necurate în urma începerii unei lupte fara o pregatire necesara.

De aceea si hotarârea Sfântului Sinod cu privire la a nu se mai citi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare pe data de 1 ianuarie începând cu anul 2012, cu ocazia începutului anului civil, când se savârseste Liturighia Sfântului Vasile si se praznuieste marele sfânt ierarh. Având în vedere si faptul ca este o perioada de bucurie în afara postului si în care se servesc mâncaruri de dulce, neputându-se duce o pregatire adecvata acestei rânduieli."

sursa http://www.biserica-sfantulvasile.ro/despre-molitfele-sfantului-vasile.php

A urmat o ora si 40 de minute de rugaciuni in limba romana dar si in limba rusa. Biserica era plina de oameni, striviti unul in altul. Foarte multi aveau cu ei copilasi... Cred ca abia incepuse sa citeasca  si a inceput tipatul in biserica:

-Ce ai cu mine? Pleaca! Du-te! Eu sunt mai puternic decat tine!De ce ma gonesti? Nu vreau sa plec!

Biserica se cutremura de rugaciunea Parintelui Episcop , dar si de tipatul "lor"

Am prins-o de mana pe A , tanara care ne insotea. Nu mai vazuse niciodata si chiar si pentru mine era prea mult... prea inspaimantator.

Am avut sentimentul puternic de mila pentru preasfintitul pe care il simteam bolnav , unul din baieti statea alaturi cu un prosop sa-si stearga fata de pe care curgea apa... dar si de ei, de bietii oameni  imi era atat de mila ca am inceput sa plang... si am plans  pana am obosit...

Si ei tipau! La usa iadului am fost privind ingrozita focul care ne va arde!

Preasfintitul ridica crucea si tonul vocii, certandu-i fara crutare. Din cand in cand privea multimea, undeva mai in spate unde se auzeau urletele... Si dupa o ora si 40 de minute , a luat crucea si aghiasma si a coborat in multime , exact unde erau probleme... si a pus crucea pe ele(erau femei care vorbeau si romaneste dar si ruseste)si le-a stropit abundent cu aghiasma... Nu am vazut pe chipul lui nici scarba pentru pacat nici judecata! Doar iubirea- jertfa!

Era ora 2,30 cand s-a terminat totul!14 ianuarie- Sfantul Vasile Cel Mare . Parintele Sava  razand catre noi ne-a stropit cu aghiasma si noi bucurosi ne-am asezat iarasi la coada la aghiasma:
-Mai, v-am dat cat pentru un an! ne-a zis razand .
Dar era atat iubiRe tamaduitoare in bunelul de la Banceni incat cu greu ne-am oprit din al urma...

Obositi dar cu sufletele mai usurate am plecat spre camera ...Nicusor a ramas sa-l astepte pe parinte care era in altar pentru ca participase la  slujba impreuna cu ceilalti preoti, iar noi, incet- incet, tinandu-ne de maini am ajuns la hotel... Pe toate holurile erau saltele puse unele langa altele  pentru multime de pelerini.Asa de multa lume nu am vazut niciodata intr-un hotel...multimi de pelerini veniti aici ca pentru ultima speranta!

Am adormit multumindu-i lui Dumnezeu ca eu, fara niciun merit aveam un pat cald , cu lenjerie curata , in timp ce altii, la doi pasi de mine, dormeau pe saltele. Dar cred ca si aceia tot lui Dumnezeu ii multumeau!

M-am trezit brusc fara niciun avertisment sonor, la ora 7.30. Sora M se imbracase si deja iesea pe usa. Am sarit repede din pat si m-am pregatit de slujba...

Afara  luciul poleilui atinsese apogeul! Am coborat un pas de pe scarile acoperite cu covor de iarna si am stiut ca nici nu pot sa ma intorc, dar nici sa merg mai departe.

-Doamne, aici voi ramane!

Si am inceput sa plang! 

Din lateral a aparut o mana, era o fata ca un inger si ea m-a dus pana la poarta... ca in copilarie se dadea pe ghiata si ma tragea dupa ea, cu veselie!

Am dat slava lui Dumnezeu pentru ea!

A fost slujba arhiereasca cu participarea Preafericitului Onufrie Mitropolit al Kievului și al Întregii Ucraine,Arhiepiscopul Meletie de Hotin chiriarh al Episcopiei Cernăuților și Bucovinei si episcopul de Pecerskaia si presfintitul Longhin.

In acest sobor a slujit si parintele Leontie...

Imbracarea pentru slujba a Preafericitului Onufrie

Crezul cantat de toata biserica

Predica...despre Sfantul Vasile cel Mare

Am petrecut restul de zi la pangar cu parintele Spiridon, la trapeza si doar putin in camera, pentru ca Nicusor a venit si ne-a spus:
-Parintele spune sa mergem la sfanta Xenia!Si apoi o sa va dea tort!
Si am coborat in parcare. Soarele zilei topise putin poleiul, oricum se mai pusese si ceva nisip , asa ca ceva mai usor am putut sa ajungem la masina...

Manastirea Sfanta Xenia, dorul nostru...

Bradul meu!Vecernie...in liniste...

Am plecat cand ni s-a spus. Nimeni nu are o alta opinie cand plecam la drum cu Parintele pentru ca sfintia sa stie cel mai bine ce ne trebuie, ce ne este de folos... Dar m-am intors din usa si am mai privit odata, cu drag, tragand in piept, aer incarcat de tamaie...

Am mers la pangar...am mers in cimitir ca sora A sa vada si ea mormintele ...

si am venit la trapeza si am mancat

Deja era gol...pelerinii plecasera spre casele lor, pe holuri saltelele ramasesera goale...

Si cand credeam sa deja ne culcam , am primit apelul pentru tort...tortul primit de parinte de la presfintitul Longhin

Si asta a incheiat o zi cat un an...
Dimineata la ora 7 am plecat spre casa, dar drumul duce mereu la Maica Domnului la Boian...

Dar asta e taina mea si chiar nu pot sa v-o povestesc prea mult... Pot doar sa va spun ca am avut o intalnire de taina : Maica Domnului si inima mea...Si Maica Domnului mi-a raspuns asa cum stie ea mai bine...ca o Maica buna si milostiva...

Eram langa ea si ii spuneam despre ale mele... jeluindu-ma si rusinandu-ma de toate ... si imi curgeau si nasul si ochii ...  si m-am indepartat un pic, un metru s-o mai privesc odata si atunci o maica a intins o mana si mi-a dat o prescura frumoasa , mica, intr-un servetel alb

-Bogdaproste, maica!-am spus, am luat-o si am infasurat-o intr-un alt servetel si am pus-o in geanta...

Eram deja pe drum si uitasem de prescura... Cei din fata mea, doua cupluri frumoase isi imparteau mancarea cu iubire si atentie...si am gandit :Grig e mort si   mie nimeni niciodata nimeni nu-mi va mai intinde decat din obligatie sau indiferenta o bucatica de ceva ...si mi s-au umezit ochii amintindu-mi cat m-a iubit si rasfatat si parca si un pic de foame mi s-a facut... din fata venea miros de banane coapte ...si mi-am amintit ca am in poseta doua bucatele mici de anafura ... am deschis geanta si atunci am vazut  alaturi de plicul cu  anafura si prescura!

Maica Domnului mi-a pus-o in mana! Stiu asta! Simt asta!

Am strigat-o pe sora M sa-i dau o bucatica, dar deja mancase... A mea era sa fie toata!

Si am mancat-o incet , firimitura cu firimitura, ca pe ceea ce era : darul Maicii Domnului pentru un copil flamand de iubire, flamand de iertare!

Restul pana la Closca, la slujba de maslu a fost rugaciune si tacere... Abia cu cativa kilometri inainte sa ajungem, parintele a zis:

-E dezlegare la putina vorba si aer!