Uitasem... Ore cu Filip

Da, uitasem cum e iubirea!

De atata timp in viata mea sunt mai ales oameni posaci, oameni care ma judeca mai mult decat ar trebui sa ma iubeasca, incat m-am obisnuit asa! Exista si o vorba ca te obisnuiesti cu raul!

Lupt insa cu inseninarea celor din jur , nu pentru ca m-am vazut afectata de asta ,ci pentru ca stiu cat de bine e sa fii mai vesel...

Si totusi aveam astazi sa aflu cat de afectata sunt ...

Ieri am plecat la Filip! Am luat cadourile ...un minim de bagaj si am plecat...Iar cinci ore , chiar sase... Pe drum, exact in timp ce eram in troleul care ma duce aproape de ei, am constat ca telefonul meu e blocat si nu pot suna pe nimeni ... Am gasit un Bucuresti inorat...apoi ainceput sa ploua... m-am dus intr-un Moll hotarata sa caut cadouri de sarbatori si am renuntat strivita de aglomeratie. Nu, chiar nu mai pot trai in agitatie, in lume...

Seara destul de tarziu am ajuns langa blocul lor , dar pentru ca  lor nu le functioneaza interfonul si pentru ca mie nu-mi functiona telefonul... am stat in frig si ploaie minute in sir, pana cand am vazut un tanar trecand pe alee...

-Poti sa ma ajuti si pe mine, te rog!

-Sigur, spuneti!

Am sunat de pe telefonul lui si am intrat in casa... Filip ma astepta in bratele  mamei lui, imbracat frumos, ca un baietel maricel...Imi era teama ca o sa planga cand o sa ma vada!Eram imbracata in negru, inghetata,ploaia ma udase...Dar el m-a primit numai zambet...isi muta capul cand intr-o parte cand in alta si ma studia razand...

I-am dat inima mea!

 Am petrecut cu Filip cateva ore... aseara...

 jucandu-ne in patut...

 in leganel...

 fascinat de bulinele d e pe capotul meu...Nu as putea sa mai merg la el fara buline si la fiul si nora mea fara snitele...

 I-am facut baita si masaj...

 si am impartit cu fiul meu joaca de seara...
Filip este un copil foarte senin,foarte atent la tot ce se intampla, curios, dar senin...
Dimineata la ora 6 Andreea mi l-a adus si am dormit impreuna ...
 Ploua torential...toata noaptea a plouat   si asta imi dadea un sentiment de urat cum niciodata nu am trait...dar cand l-am luat pe Filip in bratele mele, lipit de mine , cald si curat ...tot uratul a disparut!
A cautat cu manuta si a furat metania...

 si iar ne-am jucat...

Mai tarziu am mers in bucatarie  si mancam ceva... Andreea a venit cu el in brate si s-a asezat pe scaun in fata mea. Si el, de la inaltimea mea, m-a privit fix ! Si dintr-odata ochisorii lui s-au incalzit de iubire... a inceput sa dea din manute fericit si ma privea cu atata iubire incat am inceput sa plang!
Multumesc, Filip! Uitasem cum arata ochii cuiva care te iubeste! Poate si eu insami am uitat sa privesc asa !
Multumesc, Filip ca desi atat de mic, la numai patru luni imi dai lectii de iubire si mai ales... iti multumesc ca ma iubesti!

"Adevarat zic voua: De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor.Evanghelia dupa Matei cap 18 "