Noaptea de sambata spre duminica am fost la sfanta liturghie la ora 3...Minunat. Minunat!
Si acum cand scriu imi amintesc sentimentul de pace si iubire din timpul slujbei si cum se auzea vocea calugarului spunand: Gospodi pomilui...
La ora 4.30 eram deja in camera si incercam sa adorm... greu am adormit si nu am auzit niciun zgomot cand doamnele din camara se pregateau pentru biserica.
Pe cap , pe frunte o mana calda si blanda m-a mangaiat si m-am trezit nestiind de ce sunt fericita... O mama ma trezea bland:
-Doamna Dumitru e ora 7.30.Noi plecam la biserica!
Cat timp e de cand mama mea nu m-a mai strigat si nicio mana blanda nu m-a atins ...
M-am dat repede jos din pat si in cateva minute eram deja pe drumul spre biserica....
Parintele Dumitru Staniloae: Definitia cea mai cuprinzatoare a Sfintei Liturghii este ca ea este continuarea principala a lucrarii lui Hristos in orice timp. Ea ni-L face prezent si ni-L comunica real pe Hristos, in starea permanenta de jertfa si de inviere, ca sa ne insusim si noi puterea de jertfa opusa egoismului si placerilor trecatoare, si sa intarim in sufletul nostru puterea viitoarei invieri pentru vesnica fericire a unirii iubitoare cu Hristos si cu semenii.
"Surorilor şi maicilor, vreau să înalţ un imn iubirii. Dar nu pot să înfăţişez în cuvânt bună-cuviinţa sa aleasă. Căci ea, cea mai frumoasă dintre virtuţi, ca o cunună a celor frumoase, se dobândeşte prin faptă şi experienţă. De aceea, această minunată iubire o ştiu exact cei ce s-au învrednicit să umble pe calea ei. Căci cei ce poartă iubirea în gură povestesc despre ea, dar cei care au agonisit-o în inimă o fac publică prin faptele cele mai bune; aceştia din urmă sunt cu mult mai buni decât cei dintâi. Dar chiar dacă excelenţa iubirii întrece cuvântul nostru, să-i înălţăm un scurt imn ca să-i înmulţim pe cei ce o îndrăgesc" (Cuviosul Teolipt al Filadelfiei, Cuvinte duhovniceşti, imne şi scrisori, trad. diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 267).
Intr-un singur duh... opt oameni... atatia eram noi cand s-a terminat sfanta liturghie...Am coborat agale si am mers la masa... Banceniu e pentru noi , nu numai Biserica , dar si casa si masa calda...
Părintele Mihail Jar (devenit episcopul Longhin de Bănceni) - supranumit „Tatăl celor 400 copii“
„Când alini durerea unui copil orfan, alini durerea lui Hristos“
Mihail Jar, eroul de lângă Cernăuţi
„Eram flămând, mi-era frig şi mă uitam spre cer întrebând de ce mi-a dat Dumnezeu aşa soartă. Stăteam şi două săptămâni fără hrană şi luam uneori coaja de pâine din borta şoarecului, o spălam şi o mâncam“, a povestit preotul român proclamat erou naţional al Ucrainei pentru faptele sale.
Rămas în copilărie singur şi fără sprijin, el a căutat un alean sufletesc pe care spune că-l simţea numai în biserică. La un moment dat a acceptat tovărăşia unor oameni care i-au întins mâna de ajutor: sectanţii. Părintele nu se fereşte să mărturisească acest lucru, deşi recunoaşte că îi este ruşine de acele timpuri. A fost chiar tentat să părăsească religia ortodoxă pentru a se boteza într-o sectă. Dar credinţa în Iisus a fost mai profundă.
Mihail Jar a intrat în preoţie, s-a căsătorit şi a început să slujească la Bănceni. Împreună cu soţia sa a adoptat doi copii, apoi alţi doi.
Preotul povesteşte minunea întâmplată la aducerea acasă a unui copilaş care nu vorbea, deşi era deja mărişor. Când a văzut icoana Maicii Domnului, a arătat cu degetul spre ea şi a rostit: „Mama“.
Părintele a rememorat momentul care l-a determinat să extindă familia într-un aşezământ social de pe lângă locaşul de cult. La înmormântarea unei femei tinere de doar 32 ani, cei 4 copii ai săi au rămas plângând la mormântul ei. În grija pentru îndeplinirea ritualurilor, neamurile femeii neglijaseră copiii rămaşi orfani, grăbindu-se să ducă la bun sfârşit cele trebuincioase.
Preotul nu s-a putut îndepărta şi i-a întrebat de ce nu merg acasă. „Pentru că fără mama noastră nu mai este casă“, a venit răspunsul copiilor. Impresionat de suferinţa lor, părintele Jar i-a întrebat dacă vor să vină cu el la biserică. Iar copiii l-au urmat.
Iar exemplele au continuat. O altă fetiţă a fost luată pe lângă mănăstire după o întâmplare teribilă. A căzut de pe o scară din podul casei şi a rămas agăţată de un cui, la înălţime, în pericol de moarte, chiar sub ochii mamei ei ţintuite la pat, care n-a avut putere să-i sară în ajutor.
Sacrificiul unui cuplu, împlinirea unei familii
Preotul şi soţia lui au renunţat la viaţa de cuplu pentru a deveni fiecare monahi. Au întemeiat lângă Cernăuţi, aproape de graniţa cu România, două mănăstiri, la Bănceni şi la Boian, unde cresc 400 copii.
Majoritatea sunt foarte bolnavi, cu infirmităţi, cu SIDA. Măicuţele au grija lor, fac lecţii cu ei, iar când cresc, aceşti copii rămân în sat la Molniţa, unde episcopul, cu ajutorul bucovinenilor de ambele părţi ale frontierei, le-a construit case pentru a le face un rost şi după împlinirea vârstei de 18 ani, când Statul îi lasă în stradă.
Unii dintre ei îşi urmează cursul lumesc al vieţii, îşi întemeiază familii şi muncesc. Alţii vor să rămână pentru totdeauna în slujba Bisericii.
Aşa s-a întâmplat cu un băieţel pe care medicii îl diagnosticaseră cu cancer în stadiu terminal. Cu el pe braţe, părintele s-a închis într-o chilie unde s-a rugat toată noaptea unei icoane a Maicii Domnului. Spre dimineaţă, respiraţia copilului a devenit mai uşoară. La controlul medical, tumorile dispăruseră. Ani mai târziu, băieţelul scăpat de la moarte şi-a anunţat părinţii spirituali că s-a hotărât să se călugărească.
Aceleaşi vindecări considerate miraculoase s-au produs şi în cazul a 7 copii bolnavi de SIDA, care după îngrijirea primită, au fost declaraţi perfect sănătoşi.
Dar cel mai cutremurător caz este al unei fetiţe de credincioşi pe care Dumnezeu i-a supus unei grele încercări. În timp ce părinţii luau parte la slujba de la mănăstire, fetiţa a ieşit să se joace în curte cu doi băieţi orfani de mamă. Bucuria s-a transformat în cruzime fără margini. Fetiţa a fost aruncată într-o fântână arteziană şi ţinută cu un băţ sub apă pînă s-a înecat. Declarată moartă de către medici, copila avea să învie după 5 ore.
„Fiţi smeriţi, nu judecaţi pe nimeni, nu căutaţi pricină în oameni. Nu poţi să ştii niciodată ce suferinţă ascunde cineva“.
sursa:http://www.doxologia.ro/video/documentare/manastirea-banceni-fortareata-strabuna
De aici am plecat spre Boian...Am intrat pe poarta manastirii alergand . Din fuga am facut cateva fotografii si am alergat in biserica...
Acasa e acolo unde e Mama ta ...
"Nu aș vrea să fiu înger ca să vorbesc despre Maica Domnului. Vreau să vorbesc ca om slab, să pot simți adevărat dragostea și mila Maicii Domnului.
Maica Domnului se simte, cred, mai bine printre oamenii necăjiți, slabi și prigoniți în rice fel, decât s-ar simți înconjurată de îngeri. Maica Domnului jertfește mereu, suferă emreu și cred că se luptă chiar și cu dreptatea divină apărând pe neputincioșii care o cer în ajutor. Iubește peste închipuire de mult și fără de alegere și pe cei ce sunt răi și chiar și pe cei nepăsători.
Niciun păcătos, oricât de mare ar fi, să nu se piardă, dacă Maica Domnului îl apără.
O, fericită încredere! O, scăpare sigură! Maica Lui Dumnezeu este Maica mea. Cu câtă siguranță așadar trebuie să nădăjduim, dacă mântuirea noastră atârnă de voința unui Frate atât de bun și a unei Mame atât de îndurătoare!
„O, ce fericire este a muri în mijlocul atâtor îngeri! ( se zice despre călugări). Ah, nu este timp de odihnă chiar acum când se apropie sfârșitul vieții mele!”
Maica Domnului ne iubește mult. Ea vede în noi prețul morții lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne dorește lucruri mai mari decât ne dorim noi înșine.
Ea se arată cu inima largă chiar și față de aceia care, fie din nepăsare sau din nerecunoștință, aleargă rar la dânsa. Dar cu cât mai generoasă nu va fi ea cu aceia care neîncetat îi cerșesc ajutorul? Aceia nu numai că sunt iubiți mult dar chiar sunt slujiți de dânsa.
Maica Domnului ne răpește inimile. Aș vrea să am toate inimile sfinților și ale îngerilor pentru a iubi pe Maica Domnului. Și oricât ar iubi-o cu toată puterea lor îngerii cerului și pământului, cu toată sfințenia lor, nu vor ajunge să o iubească cât îi iubește Ea.
Un păcătos a spus Maicii Domnului: „ Arată-te că-mi ești mamă”, iar ea îi răspunde: „Arată-te și tu că-mi ești fiu”. Prin păcatele noastre supărăm pe Maica Domnului care ne este mamă. Haide-ți să-i arătăm și noi că-i suntem fii!"
Arhimandrit Arsenie Papacioc- Despre Viața de familie și diverse probleme ale lumii contemporane.
La sfarsitul vecerniei am iesit afara cu maicile si parintele Lavrentie si am dat ocol intregii manastiri. Parintele purta aghiasma si pamatuful cu care a stropit...maica stareta racla cu moastele sfintei Maria Magdalena,iar noi, icoanele incredintate de maici.
Deci: sfanta liturghie la ora 3, acatistul Mantuitorului la ora 7.30. Sfanta liturghie la ora 8.45. Vecernie la ora 16 pana la ora 19... A urmat masa de seara iarasi cu bucuria de a fi impreuna si un somn scurt pentru ca... la ora 5 eram deja iar la sfanta liturghie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu