Drum lung si totusi deloc obositor intre prieteni.
Pe la ora 3, dintr-un sat adormit, de langa Galati, am luat cu noi , spre aceiasi destinatie, o maica. Un inger am primit!
-As vrea sa va imbratisez pe toti, ne-a spus imbratisandu-ne deja cu privirea senina...
Rugaciunea si bucuria ei ne-a dus peste tot si ea ne-a deschis toate portile...
Dupa amiaza , pe la ora 15 am ajuns la Poceaev
"Şapte secole desparte prezentul de minunea care a avut loc în anul 1240, când, într-o lumină puternică, ce a învăluit dealul Poceaev, s-a arătat însăşi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Un păstor, care păştea oile în apropiere, dar şi rugătorii, ce ieşiseră din peşteri pentru a savura răcoarea serii, au căzut la pământ de frică, nefiind în stare să privească la Împărăteasa Cerească. Doar lacrimile li se prelingeau pe obraji în semn de mare râvnă. A fost o arătare minunată, ce a prevestit existenţa măreţei oaze mănăstireşti de pe dealul Poceaev, pentru a confirma triumful ortodoxiei ucrainene. Când vedenia a dispărut, păstorul şi călugării s-au ridicat şi au văzut că pe stâncă lumina talpa Maicii Domnului din care, în mod minunat, izvora apă. Şi astăzi, din acea urmă, situată la câţiva metri adâncime în locaşul principal al mănăstirii, izvorăşte apă tămăduitoare, ce adună mii de pelerini la locul sfânt. Rând pe rând ne apropiem de arca poleită cu aur, ce acoperă talpa. Deasupra privim un basorelief imens din bronz cu imaginea arătării Fecioarei Maria pe dealul Poceaev. Imediat după ce ne închinăm, un părinte oferă la toţi câte o cănuţă cu apă de la izvorul tămăduitor.
Mai întâi, pe acel loc s-a construit o biserică din lemn, iar cu timpul, monahii au ridicat un locaş în cinstea Adormirii Maicii Domnului. Sigur, cuvântul „mănăstire” nu putea fi atribuit acelui număr mic de călugări, care şi-au dedicat viaţa ascezei în peşterile de pe dealul Poceaev. Vor trece veacuri până când se va forma o adevărată obşte a mănăstirii, se vor ridica biserici, iar dangătul clopotelor va chema oamenii la rugăciune zilnic.
Bisericile mănăstireşti – citadele duhovniceşti
Vastitatea clădirilor complexului mănăstiresc Poceaev include şi cele şase biserici, adevărate podoabe ale Lavrei, toate având o istorie aparte şi un aspect arhitectonic de admirat. Catedrala Adormirii Maicii Domnului, bisericile în cinstea Marii Muceniţe Varvara şi a Sfinţilor Antonie şi Teodosie, biserica din peşteră, locaşul în cinstea laudei Maicii Domnului şi catedrala cu hramul Sfânta Treime găzduiesc rugăciunile neîncetate ale monahilor.
Ne-a impresionat, prin imensitatea sa, biserica Adormirii, construită în formă de cruce, care cucereşte înaltul cerului Poceaevului, încununându-l cu aurita ei cupolă. Situată pe cel mai înalt loc de pe deal, aceasta se ridică la 56 de metri deasupra nivelului solului, răspândind o frumuseţe care îndeamnă: „Veniţi şi vedeţi”, precum glăsuieşte Sfânta Evanghelie.
Biserica actuală este construită pe locul vechiului locaş, după proiectul arhitectului Gotfrid Gofman, între anii 1771 şi 1781, în stilul barocului târziu. Pictura a fost executată la începutul secolului XIX de către pictorul Lucas Dolinski, iar mai târziu, în anul 1874 (după un incediu), este restaurată de pictorii mănăstirii, împreună cu academicianul Vasiliev.
Interiorul masiv, separat de arcadele coloanelor, ne uimeşte prin tehnica picturii, jocul liniilor şi nivelelor, formelor geometrice, a luminii şi a umbrelor, prin bogăţia spaţiului înălţător la cer, creând o impresie de neuitat a frumuseţii şi splendorii. Dar cât de armonios sunt combinate icoanele murale şi imaginile, ce reflectă adevăruri istorice din viaţa mănăstirii! Cu litere de aur, ce au marcat la vremea lor ortodoxia, de la stânga la dreapta, este inscripţionat Simbolul Credinţei. Încheie priveliştea imaginilor murale icoana masivă de pe peretele altarului, ce reprezintă începutul istoriei Lavrei – arătarea Maicii Domnului în formă de stâlp de foc. Şi cât e de frumos când se aprind luminiţele şi începe slujba!
Dis-de-dimineaţă, dangătul clopotelor cheamă credincioşii la slujba închinată Maicii Domnului. Imnele divine interpretate cu măiestrie de cântăreţii mănăstirii elogiază viaţa deosebită a Fecioarei, care l-a născut pe Fiul Lui Dumnezeu, în timp ce, din altar, e coborâtă, pentru închinare şi alinarea sufletelor, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Oamenii îi şoptesc necazurile, durerile şi neputinţele. Ea este implorată să ajute şi să ierte. Primim cu toţii în dar nădejdea că totul va fi bine.
Ne îndreptăm paşii spre o altă biserică – adevărat locaş de renaştere a stilului rusesc vechi, ce ne conduce în vremurile de apoi ale Rusiei Kievene, în acele zile când Rusia era una sfântă, când toţi, începând de la palatele ţariste până la bordeiele ţăranilor, trăiau după rânduiala Bisericii Ortodoxe, respectând cu stricteţe testamentele Sfinţilor Părinţi. Atrag atenţia picturile ce împodobesc exteriorul bisericii executate în mozaic – Maica Domnului cu Pruncul şi Sfânta Maramă. Iar în interior predomină o atmosferă neobişnuită, creată de măreţia locaşului, de pictura bizantină, de iconostasul confecţionat după proiectul arhitectului Sciusev şi de candelabrul dăruit de ţarul Nicolae al II-lea, care se aprinde în timpul Sfintelor Liturghii. Semiîntunericul ce învăluie biserica îndeamnă oamenii la o convorbire tainică cu Dumnezeu.
Sub acoperământul Maicii Domnului
Despre icoana miraculoasă de la Poceaev auziserăm încă de demult. Şi faptul că aici se întâmplă minuni nu-i o poveste, ci o realitate. Aceasta o poate mărturisi chiar mulţimea credincioşilor, care sosesc la ea cu diverse probleme şi de cele mai multe ori primesc un răspuns.
În Rusia Kieveană icoana Maicii Domnului a fost adusă de mitropolitul grec Neofit în anul 1559. Acesta, călătorind prin regiunea Volânia, se opreşte pentru a poposi în casa cucernicei moşierese Ana Goiskaia. Ea l-a primit cu o deosebită ospitalitate pentru mai multe zile. În semn de mulţumire, mitropolitul i-a lăsat în dar o icoană cu imaginea Maicii Domnului. Mare i-a fost mirarea femeii când, într-o bună zi, icoana a început să iradieze o lumină puternică. Era făcătoare de minuni şi aceasta s-a adeverit mai târziu, când în anul 1597, pe moşia doamnei Goiskaia s-a întâmplat o minune. Fratele ei, Filip, care era orb din naştere, s-a vindecat. Acoperindu-şi cu mâinile faţa, s-a rugat din tot sufletul la icoană şi, ca rezultat al rugăciunilor, a început să zărească lumina palidă a lumânărilor arzânde. Bucuria ce-l cuprinsese l-a făcut pe tânăr să strige cu glas tare: „Eu văd, văd, oare e adevărat? Ce minune!”. După o asemenea minune, moşiereasa recunoscătoare hotărăşte să doneze icoana călugărilor ce vieţuiau pe dealul Poceaev şi, într-o procesiune cu mare cinste, o aduce la mănăstire. Astăzi, icoana situată într-un chivot în formă de stea se află în biserica Adormirii Maicii Domnului, deasupra uşilor împărăteşti. Iar succesiunea minunilor săvârşite la icoana miraculoasă este reprezentată în picturile murale, ce împodobesc interiorul catedralei. Tot atunci, Ana Goiskaia donează mănăstirii loturi de pământ, câmpii, păşuni. De asemenea, contribuie la edificarea bisericii mănăstirii Poceaev. În curând, mănăstirea prosperă, iar icoana făcătoare de minuni devine izvor de binecuvântări pentru pelerini."
sursa:http://www.ortodoxiatinerilor.ro/fotografii/manastiri/18023-lavra-poceaev-un-pilon-al-ortodoxiei-ucrainene.html
Cu maica Gabriela alaturi am facut aceste fotografii , cand restul grupului astepta cheile in holul hotelului.Clopotnita de la Poceaev a fost construita intre anii 1861 si 1869, dupa proiectul arhitectului Rastarganov. Are o inaltime de 65 de metri si poate fi vazuta de la mare distanta pe colina Poceaev, care la randul ei are 70 de metri inaltime.
Cata bucurie sa gasesti totul asa cum l-ai lasat cand cu ochii in lacrimi, ai plecat spunand:
-Sfinte Iov, ajuta-ma sa ma intorc!
-Acesta e al meu !
Am intrat in acea dupa amiaza iarasi in pestera. Cu emotii mai mari decat oricand si parca cu mai multa greutate.Genunchii mi s-au prins in fusta lunga si destul de greu am coborat!In pestera pentru prima data de cand cobor nu era niciun barbat cunoscut sa ma ajute, am fost deci...poate pentru prima data pe cont propriu si pana si sfantul Iov, un pic m-a lasat singura sa vad ca fara de El nu putem face nimic! Dar cata bucurie sa te odihnesti acolo!
Am iesit usor, parca intr-o clipa am alunecat pe piatra lustruita de atatea miliarde de stergeri...Si cu lacrimi amare si dulci am multumit sfantului Iov si Sfantului Amfilohie! Iarasi imi simteam coatele si genunchii zdreliti de pietre , dar lucru minunat simteam asa o caldura de iubire peste locurile acelea incat parca as fi intrat iar sa ma lovesc si mai mult si mai mult caldura sa ma acopere....
Seara , pana aproape de ora 21, am trait o vecernie minunata in biserica cea mare!
Pentru mine e sau poate a sasea cand vin la Poceaev.Stiu fiecare colt si aproape fiecare icoana. Si locul ma stie! M-am asezat in fata icoanei Maica Domnului Vindecatoarea ologilor... pe treptele baldachinului din fata epitafului ....intr-un coltisor si femeile care supravegheaza lumanarile acolo, m-au recunoscut cu inima ca fiind a lor si mi-au facut semn sa stau acolo...Si am stat si m-am rugat ...si am plans ... si am asteptat miruirea ca pe o nastere din nou... iar mitropolitul cand m-am miruit mi-a zambit larg , mi-a dat mana sa i-o sarut si m-a binecuvantat cu vorbe pline de iubire si zambet luminos...
Dimineata am fost la aceiasi biserica. Am ales sa fiu acolo, nu in biserica in care era sfanta liturghie, pentru a nu scapa nimic din coborarea sfintei icoane a Maicii Domnului.Am ingenunchiat si m-am rugat mult pentru toti cei pe care i-am cunoscut in acesta viata...atatea povesti, atatea lacrimi, atatea vorbe... si Maica Domnului ne asculta pe toti fara ca vorbele noastre sa se amestece...
Atat de dragi imi sunt aceste imagini si atat de apropiate sufletului meu incat cred ca acolo raman cand sunt aproape de capatul puterilor...
Si apoi spre manastirea sfantului Serafim de Sarov. 
Aici ne-am inchinat la crucea si lantul sfantului Nichita,Piatra Sfantului Serafim si am fost la biserica cea noua...plina de icoane si sfinte moaste
Impreuna... si cel mai mult dorindu-ne sa fim impreuna in acelasi duh de pace si rugaciune
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu