Sfantul Alexie!
În anul 1840, într-o familie din Kiev se năștea al nouălea copil. Părinții l-au numit Vladimir. Acesta urma să devină Sfântul Cuvios Alexie. Băiatul n-a vorbit nimic până la 12 ani când, la slujba Sfintei Învieri, mitropolitul de atunci, Filaret Amfiteatru, trecut și el în rândul sfinților, i-a spus: „Vladimir, Hristos a Înviat!”. A treia oară, copilul a răspuns: „Adevărat c-a Înviat!”
Anii au trecut, iar tânărul Vladimir, mânat de dorul după Dumnezeu, s-a îndreptat spre Lavra Pecerska, dorind să intre în rândul monahilor. La momentul călugăriei, starețul a vrut să-l numească Nicolae, dar în acea clipă a uitat numele pe care voia să i-l pună și un glas interior i-a spus: „Alexie”. Acesta i-a rămas numele de monah.
Cuviosul Alexei a fost un om cu har și un mare duhovnic. Spovedea monahii și oamenii care îl căutau, atât la Lavra Pecerska, cât și la Mănăstirea Goloseev, înființată de Sfântul Mitropolit Petru Movilă, în secolul al XVII-lea.
Cuviosul Alexie a trecut la Domnul în anul 1917. Imediat după moartea sa, minunile izvorau la sfântul său mormânt și multă lume venea să ceară ajutor și vindecare. În 1993, când s-a redeschis Mănăstirea Goloseev, sfintele moaște ale cuviosului au fost deshumate și puse în biserică spre închinare, iar pe 4 octombrie în același an i s-a făcut canonizarea.
O părticică din moaștele Sfântului Cuvios Alexie de la Goloseev se păstrează și în racla cu sfinte moaște așezate spre închinare în biserica mare a Mănăstirii Frumoasa din Iași.
sursa http://www.doxologia.ro/biblioteca/vietile-sfintilor/sfantul-alexie-de-la-goloseev-aflat-spre-inchinare-la-frumoasa
Si cuvioasa Alipia ne stie la Goloseev! Sper ca Dumnezeu sa randuiasca sa ma inchin intr-o zi moastelor ei asezate intr-o racla!
"Pe malul drept al Niprului, pe doua coline inverzite, se intinde marea Lavra Pecerska, loc de pelerinaj vestit in intreaga lume. Lavra Pecerska sau Lavra Pesterilor este inscrisa ca ansamblu pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Pe o suprafata de 28 de hectare se afla peste 100 de edificii, biserici de suprafata si subterane, doua pesteri cu moaste de sfinti, clopotnite, fortificatii, grote cu lungimea de peste 1000 de metri, muzee, chilii ale calugarilor, ateliere de pictura si de croitorie pentru vesminte preotesti, Academia de Teologie, un Seminar teologic si multe altele, toate acestea intr-o armonie arhitectonica dominata de albul zidurilor, de cupolele aurite si impregnata de sunetele celeste ale clopotelor si de vocile fantastice ale corurilor."
sursa http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/lavra-pecerska-kiev-67476.html
luminati de candelele aprinse la sfintii si de lumari am intrat in pesteri si am parcurs multi kilometrii ...“Ne aflam in Pestera Sfantului Antonie adica in Pesterile de Sus sau Pesterile din Apropiere. Asta e prima pestera pe care au inceput s-o sape aici in secolul al XI-lea iar mai tarziu au fost sapate si Pesterile de Jos ale egumenului Teodosie. Aici in stanga este Cuviosul Atanasie Zavoratul. Cei zavorati isi duceau viata inchisi intr-un loc foarte stramt, intr-o chilie mica si li se dadea mancarea printr-o ferestruica. In partea dreapta este Sfantul Isachie Zavoratul. In aceasta pestera sunt foarte multi sfinti care s-au nevoit prin zavorare. In Pestera Sfantului Antonie sunt cam 70 de Sfinte Moaste iar celelalte 50 sunt cu Sfantul Teodosie in Pesterile de Jos. In total 120 de moaste intregi in racle. La sarbatoarea fiecarui Sfant de aici iese buna mireasma din moastele Sfantului respectiv. Multi Sfinti au ramas zavorati in perete, nu-i vedem, sunt doar icoanele lor in dreptul ferestruicilor astupate. Si in aceste locuri la icoane se simte mireasma sau izvoraste mir la ziua sfintilor. Urmatoarele moaste sunt ale Cuviosului Spiridon care cocea prescuri. Uitati-va aici la mana Cuviosului Spiridon, parca-i viu! Veti observa aici la multi Sfinti ca mana este descoperita. Am ajuns si la chilia Cuviosului Varlaam Hotinski, egumenul. În timpul vietii lui manastirea s-a dezvoltat mult, moastele se afla in partea dreapta si aceasta mica biserica este in cinstea lui. Ne inchinam acum la Sfantul Damian Tamaduitorul care facea minuni tamaduind cu cuvantul, avea o smerenie deosebita. Am ajuns la Cuviosul Prohor cel care manca loboda in loc de paine. In vreme de foamete el facea painisoare din loboda, usca loboda si o facea faina, apoi facea painisoarele care erau dulci si bune la gust fiind binecuvantate. Se spune ca a mai incercat cineva sa faca la fel dar painisoarele au iesit amare, asa ca vedeti ce insemna binecuvantarea unui Sfant. In partea stanga este Cuviosul Ioan Postitorul. Credinciosii se roaga la Cuviosul pentru a avea putere de a posti. Am ajuns si la chilia Sfantului Antonie, intemeietorul Lavrei Pecerska. Aici in chilie daca ne rugam, rugaciunea ajunge direct la Prestolul lui Dumnezeu, rugaciunea este ascultata foarte repede.”sursa http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/lavra-pecerska-kiev-67476.html
Ne oprim la Manastirea Vedenskaia.
Aici aveam sa ne inchinam la icoana maicii Domnului de la Vedenskaia
("Chemare la smerenie")
In vara anului 1993, inchinandu-se in fata icoanelor din biserica manastirii "Vedenskaia" (Intrarea MaiciiDomnului in Biserica) din Kiev, egumenul Damian a observat ca una dintre ele, care o infatisa pe MaicaDomnului cu pruncul Iisus, se cam intunecase. I s-a parut ciudat, caci nu trecuse decat un an de cand fusese
redata in buna stare manastirii, de schimonahia Teodora, care o pastrase ca pe o comoara, in toti anii cat biserica fusese inchisa. Deosebit de frumoasa, asezata intr-un chivot specialfacut pentru ea, icoana fusese pusa la loc de cinste, in stanga iconostasului. In urma observatiei facute de monahul Damian, s-a luat hotararea ca icoana sa fie restaurata. Indepartand in acest scop sticla chivotului, nu mica a fost mirarea celor prezenti, cand au observat ca,
de fapt, icoana era la fel precum o stiau, tonalitatea culorilor fiind neschimbata, doar sticla ce-o acoperea nu mai e ra aceeasi. Pe luciul ei aparuse o dublura a Maicii Domnului din icoana, o imagine usor argintie, precum cea a negativului unui film. Un fenomen nemaiintalnit. Cum a fost posibil? S-a cerut parerea oamenilor de stiinta. Cu binecuvantarea mitropolitului, cercetatorii s-au lansat in descifrarea misterului. Pornind de la ideea ca ar fi un fals, au analizat icoana, au examinat imaginea de pe sticla, au luat mostre de vopsea de pe cea dintaisi particule din substanta depusa pe cea din urma si le-au studiat la microscop. Nici vorba de urma vreunei pensule! Imaginea aparuta in mod inexplicabil pe interiorulsticlei chivotului este nefacuta de mana omeneasca, a fost prima concluzie. N-a trecut mult timp si egumenul Damian ii invita din nou la manastire pe cercetatori. Pe noua sticla ce acoperea icoana, de data aceasta pusa la o distanta mai mare, se imprimase din nou chipul Maicii Domnului. Un an de zile le-a trebuit specialistilor ca, in urma unor analize amanuntite si a unor indelungi dezbateri pe marginea lor, sa-si decline competenta, afirmand ca, "deocamdata", stiinta nu poate explica fenomenul. Sticla pe care s-a imprimat chipul Maicii Domnului, considerata icoana nefacuta de mana omeneasca, a fost inramata si depusa, si ea, spre inchinare. Se spune ca cei care au ganduri tulburi, cu greu se pot apropia de ea, o forta necunoscuta respingandu-isi facandu-i sa scoata tipete ciudate. In 1995, Sfantul Sinod alBisericii Ucrainene a hotarat ca cele doua icoane, Maica Domnuluisi "dublura" ei, sa fie trecute in randul icoanelor facatoare de minuni.
Ne inchinam la moastele aflate aici ale SF.CIPRIAN SI IUSTINA, si la icoane Apoi coborim la subsol unde ne inchinam la moastele SF.DUMITRIA. Ghidul ne-a sfatuit sa punem o intrebare sfintei pe o hartie, o dorinta si daca ne va fi de folos ...sfanta ne va raspunde...Plini de nerabdare, cu sufletele rascolite de multimea problemelor lumesti...am scris pe biletele...intrebari catre sfanta si le-am pus sub geamul care acoperea sfintele moaste
Kitaev!
Pustia Kitai oferea călugărilor linişte şi mulţi se retrăgeau aici, în mod special de la Lavra Pecerska din Kiev. Prima atestare documentară a Mănăstirii Kitaev este din anul 1159.
Conform tradiţiei, Mănăstirea Kitaev a fost înfiinţată de cneazul Andrei Bogoliubskii (Iubitorul de Dumnezeu) în secolul al XII-lea. La început era un schit micuţ, cu peşteri. În anul 1716, guvernatorul Goliţin a construit aici o biserică de lemn, închinată Sfântului Cuvios Serghie de Radonej, şi câteva chilii, schitul devenind în scurt timp un loc de pelerinaj. Cei mai importanţi stareţi ai mănăstirii au fost Dositei şi Teofil. Între 1763-1768, Ştefan Demianov a construit o biserică din piatră, în stil baroc, închinată Sfintei Treimi. În 1744, mănăstirea a fost vizitată de împărăteasa Elisaveta Petrovna (fiica lui Petru I), aceasta contribuind la construcţia trapezei.
În 1835 a fost construită biserica închinată Sfinţilor 12 Apostoli, o trapeză şi clopotniţa.
În anul 1904 a fost ridicată biserica închinată Sfântului Cuvios Serafim de Sarov.
Până în 1870, Pustia Kitaiului servea ca loc de veci pentru monahii adormiţi întru Domnul de la Lavra Pecerska. Peşterile din Kitaev aveau aproximativ aceeaşi lungime ca cele din Lavra Pecerska şi au fost descoperite în 1858.
În a doua parte a secolului al XIX-lea, în apropierea Pustiei Kitaiului, pe drumul ce duce în satul Kruglik, a fost ridicat Schitul „Schimbarea la Faţă”, cu un cimitir al fraţilor de la Lavră. Acest schit a fost închis în 1924.
La începutul secolului al XX-lea, aici s-a deschis un orfelinat. După 1917, mănăstirea a fost devastată, fiind transformată în închisoare pentru preoţii şi monahii din Kiev şi din împrejurimi.
În anul 1920, mănăstirea a fost închisă şi, din 1930, transformată în Institut de Cercetare pentru fructe. Clopotniţa a fost distrusă în 1932, cărţile şi alte obiecte bisericeşti de valoare s-au pierdut, multe au fost arse. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu altarul de lemn din secolul al XVIII-lea, în stil baroc, poleit cu aur. Ultimii călugări au fost arestaţi în 1931 şi acuzaţi de activitate contrarevoluţionară. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, mai multe clădiri ale mănăstirii au fost distruse.
În 1990, biserica a fost redeschisă ca parohie în subordinea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. În 1993-1994, în urma unor descoperiri arheologice peşterile au fost înzestrate cu cele necesare bunei desfăşurări a slujbelor religioase şi a fost sfinţită biserica închinată Sfântului Dositei. Din 1993 este schit al Lavrei Pecerska, iar trei ani mai târziu, în 1996, mănăstirea a devenit independentă. Cu ocazia împlinirii a 2000 de ani de la Naşterea lui Iisus Hristos, în cea mai mare încăpere din peşteri a fost sfinţită o biserică închinată Soborului Maicii Domnului.
Mănăstirea Kitaev adăposteşte importante relicve sfinte: părţi din moaştele Sfinţilor 12 Apostoli, ale Sfinţilor Ioachim şi Ana, ale Sfinţilor Zaharia şi Elisabeta, ale Sfintei Cuvioase Dositeea, ale Sfântului Teofil cel nebun pentru Hristos şi ale altor mari sfinţi ai Bisericii.
Pe lângă acestea, aici se găsesc icoane cu părticele din moaştele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, ale Sfântului Mucenic Trifon şi ale Sfântului Daniil al Moscovei, precum şi o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului Vatopedina.
Stareţul mănăstirii este Arhimandritul Prohor (Kostiucenko). Slujbele se ţin în Biserica „Sfânta Treime” şi în Biserica „Sfinţii 12 Apostoli”.
sursa http://www.doxologia.ro/hramul-sfintei-cuvioase-parascheva/documentar/kitaev-manastirea-sfantului-teofil-cel-nebun-pentru
si apoi spre Sfanta Dositeea...
Sfanta Dositeea se tragea dintr- familie foarte bogata, din neamului lui Dimitrie Donskoi, unul din cnezii, rusi, acesta fiind la randul lui, urmasul de suflet al lui Serghie de Radonej.Din copilarie, Dositeea si-a dedicat viata lui Dumnezeu, s-a retras la manastire cand era mica si s-a ascuns sub nume barbatesc si
s-a prezentat drept un tanar fiu de taran serb.
In acele vremuri taranii serbi nu se puteau calugari.
Din aceasta cauza, Dositeea nefiind calugarita, a sapat aceasta grota si s-a rugat aici lui Dumnezeu timp de 12 ani.
Calugarii din manastire ii aduceau o data pe saptamana paine si apa.
Despre calugarul care se ruga in aceasta grota, a mers vestea in lume, si aici au inceput sa vina multi oameni in cautarea unui ajutor.
La un moment dat, aflandu-se la Kiev si afland despre minunile savarsite de calugarul din grota, Elisabeta Petrovna, fiica lui Petru I, a venit aici sa-l cunoasca,si chiar sa intervina, pentru ca biserica sa permita calugarirea lui Dositei.
Cuvantul ei a fost decisiv si tanarul taran serb care era de fapt tanara,de vita nobila, a devenit calugarul Dositei.
La varsta de 18 ani, un oarecare prohor Mosnin a venit la calugarul Dositei a ceara sfat. Calugarul l-a sfatuit pe acesta sa plece la Manastirea Sarov, proorocindu-i un viitor har duhovnicesc.
Tanarul Prohor era cel care avea sa devina Sfantul Serafim de Sarov.
Calugarul Dositei era vazator cu duhul. Tot el l-a indrumat si pe calugarul Teofan sa plece pe insulele Solovet.
Numai dupa moartea Dositeei au aflat ca ascetul era femeie.
Exact 10 minute , o tanara din grup ne ceruse sa o asteptam in Lavra sa cumpere ceva!...Ne-am intristat dar... sfanta ne-a rasplatit efortul de a urca la pesteri!
acolo la sfanta dumitra este de fapt sfanta teodora de la sihla....stiati
RăspundețiȘtergereacoilo jos in loc de sfanta dumitra este sfanta teodora de la sihla...stiai?
/?
Nu stiam. Ni-s-a spus ca sfanta Teodora este in Pesteri in Lavra Pecerskaia
RăspundețiȘtergere