Nu am mai adormit decat in scurte reprize ca si cand Dumnezeu imi da somn si "altcineva" mi-l ia.
Dimineata am fost la Manastirea Sfintii Voievozi. Ploua atat de mult incat ar fi trebuit sa ma intorc dupa umbrela , dar ma simteam atat de obosita, incat nu mi-a pasat ca merg prin ploaie.
Nicaieri nu e ca aici, cand ma gandesc la Grig.Exceptand biserica lui de la tara, nicaieri nu e cunoscut asa cum a fost ca aici. Grig e ctitor la Manastirea Sfintii Voievozi
"Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfânt locaşului acestuia şi pentru toţi cei mai dinainte adormiţi părinţi şi fraţi ai noştri dreptmăritori creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni"
Pe Grig il stiu sfintii de pe peretii bisericii si-l stiu sfintii din racla de argint!
Minunata consolare sa stiu ca e ctitor aici si ca zi de zi. la ectenia acesta, este pomenit si va fi pomenit atata timp cat sfanta liturghie nu se va opri.
Faceti acest lucru! Fiti ctitori de bisericii! Cat de putin, daruiti unei biserici, asezati-va mantuirea pe primul plan, pentru ca nu stim daca se va mai ruga cineva pentru noi, asa cu numele de botez intreg!
Cine se va mai ruga pentru mine? Cine va mai intra la prima ora in biserica cu gandul la Dumnezeu si la mine si spunand "Mantuieste-o, Doamne pe roaba Ta, Doina-Elena!"?Poate copiii ...poate unul din fini...poate nimeni...
Prea putina lume in biserica dimineata: eu, prietena lui Grig si matusa ei, mos Stelian, Ana si Mioara! Mai multi erau la strana si in sfantul altar.Si a fost o sfanta liturghie atat de frumoasa si o pericopa evanghelica "aleasa" ca pentru mine. Asa ne vorbeste Dumnezeu. Doar sa avem urechi, dar eu azi nu am avut pana cand nu am ajuns la birou:
Ev. Luca 18, 15-17; 26-30
"În vremea aceea aduceau la Iisus şi copiii, ca să se atingă de ei; iar ucenicii, văzând aceasta, i-au dojenit. Dar Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat vă spun vouă: cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.
Iar cei care au auzit acestea au zis: atunci cine poate să se mântuiască. Iar El a răspuns: cele ce la oameni sunt cu neputinţă sunt cu putinţă la Dumnezeu. Atunci Petru a zis: iată, noi am lăsat toate ale noastre şi am urmat Ţie. Iar El le-a răspuns: adevărat vă spun vouă că nu este nici unul care şi-a lăsat casă, sau părinţi, sau fraţi, sau femeie, sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu, şi care să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vie, viaţă veşnică."
E atat de greu insa sa lasi totul si sa-I urmezi. Si nici macar nu ma refer la a-I urma efectiv, ca mod de viata in Biserica ci in a-I urma in fapta si iubire ! E atat de greu sa iubesti pe cei care te nedreptatesc, pe cei care te folosesc doar pentru interesul lor, pe cei care au acesta neputinta a respectului. Nu, nu ma smeresc! As vrea s-o fac si cer zilnic:"Doamne, da-mi smerenie, curatie si ascultare.", dar nici nu ma smeresc si nici ascultare nu fac!Si cer zilnic, dupa ce termin rugaciunea, ca oamenii sa-si aminteasca de mine si de nevoile mele... Si cine sunt eu?
As vrea sa fiu copil! As vrea sa primesc toate ca un copil si sa plang cinci minute si sa uit pentru ce am plans! As vrea ca Grig sa fie cu mine ...Dar timpul vietii lui s-a dus ...Si chiar daca fac efortul de a ma duce la cimitir , acum , aproape de noapte, nu rezolv nimic, pentru ca nicaieri nu-l pot gasi desi as rascoli pamantul pentru un minut in care sa ma odihnesc langa el ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu