Dimineata in Bethlehem.
Am inceput dimineata cu o sedinta foto pe holul hotelului si apoi cu micul dejun in restaurant. Grupul a avut intentia clara de as pune cate un sandwich la pachet pentru mai tarziu, pentru ca fiecare zi era fara oprire pentru mancare , dar am constatat ca din primul moment, personalul era instruit sa ne supravegheze ...Fetele au reusit sa transforme momentele jenante in mare amuzament!Astfel incat, in ultima zi, unul dintre baietii care ne supravegheau, ajunsese sa ne roage sa luam ceva dupa masa! Ca peste tot in lume, romanii reusesc cu umor si cu inteligenta sa castige admiratia!In hotel erau cazati crestini de toate culorile si noi, dimineata de dimineata ne pozam cu ei/ele.In acesta dimineata negresa acesta atat de frumoasa,a fost aleasa noastra!
si am plecat spre Sfantul Sava cel sfintit.Am parcurs un drum greu , prin zone deosebit de sarace, pe langa tabere de buduini, pe drumurile pe care odinioara oamenii erau atacati de talhari.Ghidul ne-a aratat chiar si o constructie care candva a fost han in care erau adapostiti cei care "cadeau intre talhari"Am mers cu microbuzele in mare viteza, dar peisajul era atat de frumos incat chiar nu ne-a pasat.
Un peisaj deosebit, infricosator! Niciun pic de verdeata. Niciun strop de apa...Si am ajuns intr-un loc in care un om s-a sfintit sfintind toate!
Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit
Manastirea Sfantul Sava - Marea Lavra a Sfantului Sava - cunoscuta si sub denumirea locala de "Mar Saba", este o manastire greco-ortodoxa din Pustiul Iudeii, Israel. Manastirea este asezata pe defileul Paraului Cedrilor - Chedron sau Wadi en-Nar - care porneste de la poalele muntelui pe care se inalta orasul Ierusalim; locul se afla la noua mile spre est de Betleem, de unde si porneste drumul.
Pornind initial de la o singura chilie si ajungand mai apoi la sute de chilii, asezamantul sihastresc din Pustia Iudeii a devenit un imens centru religios al lumii ortodoxe. Manastirea a fost intemeiata de catre Sfantul Sava cel Sfintit in anul 478, ca asezamant al calugarilor anahoreti din jurul sau.
Manastirea din Pustiul Iudeii, cunoscuta initial drept Marea Lavra, a influentat puternic dezvoltarea serviciilor religioase si a cultului Bisericii Ortodoxe. In aceasta privinta este renumit "Tipicul Sfantului Sava cel Sfintit", care cuprindea mai toate randuielile de slujbe savarsite in biserica.
Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit - istoric
Manastirea Sfantul Sava a luat fiinta in secolul al V-lea si s-a dezvoltat in jurul chiliei Sfantului Sava, localizata in peretele de piatra din partea stanga a Paraului Cedrilor, la mica distanta de Ierusalim.
Comunitatea monahala din jurul marelui nevoitor Sava traia o viata de puternica rugaciune, calugarii vietuind in chilii sapate in piatra (mici deschizaturi in peretele de piatra). Acesti calugari s-au strans in jurul parintelui, gasind in acesta un adevarat conducator duhovnicesc si lucrator al rugaciunii neincetate.
Initial, ucenicii Sfantului Sava si-au sapat si randuit chiliile in roca bruta din jurul chiliei parintelui. Chiliile ucenicilor se intindeau pe o distanta de aproximativ doi kilometri, in jurul actualei manastiri. Mai tarziu, ei se vor uni intr-o manastire cu viata de obste.
Crescand numarul vietuitorilor, multe dintre aceste chilii au fost marite si transformate in asezaminte cu mai multe camere, cu chilii mai mici de rugaciune si cu capele. In cadrul lucrarilor arheologice, intreprinse pe la sfarsitul secolului al XX-lea, s-au cercetat si conservat in jur de 45 de astfel de chilii, din jurul Marei Lavre a Sfantului Sava.
Cu timpul, doua biserici au fost construite in varful peretelui de piatra, pe marginea rapei. Acestea au strans in ele toti calugarii si ucenicii din chiliile imprastiate in jur, toti traind ca si inainte, in mare nevointa si rugaciune.
In biblioteca din Manastirea Sfantul Sava se pastreaza un codice cu inscriptia care confirma ca Manastirea Sfantul Sava, ctitorita de Imparatul Iustinian al Bizantului, a fost refacuta "dupa staruintele domnilor Valahiei" si cu banii lor. Pentru refacerea manastirii, domnitorul Neagoe Basarab l-a trimis cu bani pe egumenul Ioachim Valahul, care traia de multa vreme la Manastirea din Sinai.
Dintr-o scrisoare trimisa de calugarii romani de la Manastirea Sfantul Sava domnitei Ruxandra, sotia domnitorului Alexandru Lapusneanu si fiica lui Petru Rares, aflam de generozitatea domnului roman. Piosenia domnitorilor romani s-a exprimat in numeroasele danii prin care manastiri si sate romanesti erau "inchinate" Bisericii Sfantului Mormant, sau altor asezaminte religioase din Tara Sfanta.
Astazi, complexul monahal din Pustiul Iudeii pastreaza inca cele doua biserici, alaturi de Mormantul Sfantului Sava cel Sfintit, localizat in curtea ce le separa. Pe langa cele doua biserici, manastirea mai are si cateva capele, o trapeza si o bucatarie, o magazie si o mare cisterna pentru apa - sapata in piatra, alaturi de multe chilii sapate in piatra, pentru calugari. De ziua de praznuire a Sfantului Sava cel Sfintit, la 5 dcembrie, manastirea se umple de credinciosi din toata lumea.
Biserica centrala a manastirii este inchinata Maicii Domnului. Cea de-a doua biserica, construita intr-o pestera si numita initial "Theoktistos", este inchinata astazi Sfantului Ierarh Nicolae. Pe langa cele doua biserici mari ale manastirii, aceasta mai pastreaza si o serie de capele, unele dintre ele fiind de o seama cu primele chilii ale Sfantului Sava.
Capelele manastirii sunt urmatoarele: Capela Sfintii Parinti Ioachim si Ana, Capela Sfantul Ioan Gura de Aur (acestea au fost infiintate in doua dintre vechili chilii ale manastirii, sapate de primii ucenici), Capela Sfantul Ioan Damaschin (aceasta mai este inchinata si Sfantului Ioan Botezatorul, insa numele ii vine de la faptul ca aici a vietuit Sfantul Ioan Damaschin, pe la inceputul secolului al XVIII-lea; tot in acest loc el a fost tuns in monahism, primind si harul Preotiei), Capela Sfantul Gheorghe si CapelaSfintii Arhangheli. Ultima capela este relativ noua, ea fiind construita abia pe la jumatatea secolului al XX-lea, de catre Parintele Arhimandrit Serafim. SURSAhttp://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-sava-sfintit/manastirea-sfantul-sava-sfintit-67772.html
Aceasta manastire este considerata a fi printre cele mai vechi din lume, fiind printre putinele locasuri cu viata neintrerupta de rugaciune si cu pastrarea intocmai a traditiilor sfinte. O trasatura particulara a manastirii este aceea ce in ea nu au acces femeile, ci doar barbatii. Femeile pot merge doar la "Turnul Femeilor", de unde pot privi o panorama a manastirii. Pentru a le mangaia pe acestea, un parinte scoate la poarta manastirii Moastele Sfantului Sava, ele putand sa se inchine si sa le sarute.
Sfantul Cuvios Sava cel Sfintit
Sfantul Cuvios Sava cel Sfintit s-a nascut in Capadocia, in mitropolia Cezareei, intr-un sat ce se numea Mutalasc. Datorita sfantului vlastar rasarit din acesta, satul a devenit in scurt timp unul dintre cele mai renumite si importante din zona, depasind chiar si localitatea Armatem, care a odraslit pe dumnezeiescul Prooroc Samuel.
Parintii fericitului Sava se chemau Ioan si Sofia si erau de bun neam si binecredinciosi. Pe cand era pruncul de cinci ani, s-au dus parintii lui in Alexandria, la slujba imparateasca, pentru ca Ioan era ostas. Prin pronia lui Dumnezeu, Sava a ramas cu averea parintilor la Eremia, fratele mamei sale. Si intrucat Eremia avea o femeie cu narav rau si sfadnica, suparandu-se copilul, s-a dus la Grigorie, fratele tatalui-sau, care vietuia intr-alt sat, ce se numea Scanda, pentru care pricina s-a ridicat vrajba intre unchii lui.
Parintii lui zabovind multa vreme in Alexandria, Eremia si cu Grigorie se certau intre dansii, caci fiecare dintr-insii voia sa-l aiba la el, nu atat pentru ca il iubeau pe copil, pe cat ca sa fie partas avutiei tatalui sau.
Fericitul copil, avand intelegere de batran si vazand galceava si sfada unchilor lui, s-a lepadat de toata averea parintilor si a mers in Manastirea lui Flavian, ce era departe de satul Mutalasc ca de douazeci de stadii, a luat chipul ingeresc, fiind atunci abia de opt ani. Vietuind acolo, a invatat repede Psaltirea si celelalte Sfinte Scripturi si sporea in fapte bune, luand aminte la randuiala monahiceasca.
Nu dupa multa vreme impacandu-se intre dansii, unchii fericitului Sava au venit la dansul in manastire si au inceput a-l razvrati, sfatuindu-l sa iasa din acea sfanta ograda si sa-si ia femeie cu care sa vietuiasca in averea parinteasca. El nu asculta de unchii sai si sfatul lor cel inselator il lepada, zicand: "Eu fug ca de un balaur de acei care imi poruncesc a ma lepada de calea lui Dumnezeu. Pentru ca ma tem ca nu cumva, cu vorba lor cea rea, sa-mi strice obiceiurile mele bune si apoi sa aduc asupra mea blestemul cu care blestema proorocul pe cei care se dedau la indaratnicii, despre care zice: Blestemati sunt cei ce se abat de la poruncile Tale." Cu aceste cuvinte izgonind de la dansul pe unchii sai, se sarguia in mai mari nevointe, cu osteneli si infranari chinuindu-si trupul si robindu-l pe el duhului.
La varsta de 18 ani, sfantul a plecat in Palestina, alaturandu-se marilor nevoitori Eftimie si Teoctist - Euthymius si Theoctistus. Dupa multi ani de nevointe si nespuse bucurii duhovnicesti, Sfantul Cuvios Sava a avut o vedenie dumnezeiasca, vestindu-i despre mutarea sa ce avea sa fie in curand. Culcandu-se in chilia sa, a chemat pe toti parintii si fratii si le-a dat sarutarea cea mai de pe urma, punandu-le egumen in locul sau pe un barbat vrednic, cu numele Melit, poruncindu-i sa pazeasca fara vatamare toate asezamintele manastirii date de dansul. Apoi au trecut patru zile, negustand nimic, nici vorbind cu nimeni.
Iar in seara sambetei, cerand Preacuratele Taine si impartasindu-se, a zis cuvantul cel mai de pe urma: "Doamne, in mainile Tale imi dau duhul meu". Si asa s-a savarsit in ziua de 5 decembrie 532. Deci, vietuind 94 de ani, a trecut la viata cea neimbatranita, petrecandu-l ingerii lui Dumnezeu si sfintii mucenici.
Dupa aceea, indata s-a auzit in toate hotarele Ierusalimului despre adormirea cuviosului si s-au adunat de prin toate lavrele si manastirile multime mare de monahi si a venit patriarhul cu episcopii si cu dregatorii cetatii. Cantandu-se cele de ingropare s-a pus trupul lui cu cinste, intre amandoua bisericile.
In secolul al XII-lea, trupul Sfantului Sava a fost luat de cruciati si dus in Venetia. Acesta a fost adus inapoi in manastire abia dupa intelegerea dintre Papa Paul al VI-lea si Patriarhul ortodox grec Atenagora - Athinagorus, in cadrul vizitei papei in Tara Sfanta, in anul 1965. Sfintii Cuviosi Parinti ucisi in Pustiul Iudeii, in Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, sunt praznuiti la data de 20 martie.
Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit - Tipicul Sfantului Sava
Pe masura ce manastirea crestea, s-a simtit nevoia tot mai mare de o randuiala exacta a sfintelor slujbe. Randuielile si traditiile monahale practicate de catre comunitatile monastice din Palestina, Egipt si Anatolia, cat si cele intalnite in Biserica mare din Ierusalim, au fost adunate si puse la un loc de catre Sfantul Sava cel Sfintit. Rezultatul muncii sale s-a concretizat in extrem de valoroasa carte "Tipicul Sfantului Sava cel Sfintit". Aceasta se numeste cu numele complet de "Slujbele Marii Lavre din Ierusalim (Manastirea Sfantul Sava) scrise de catre de-Dumnezeu-purtatorul Parintele nostru Sfantul Sava".
In scurt timp, Tipicul a fost preluat si aplicat de mai toate Bisericile Ortodoxe. Acesta a fost dezvoltat in cadrul secolelor al VII-lea si al VIII-lea, iar mai tarziu a fost imbinat cu cele provenite din Palestina si Constantinopol. Tipicul Sfantului Sava, dezvoltat si completat, a fost preluat definitiv prin secolul al XV-lea, el inlocuind Tipicul de la Manastirea Studion, din Constantinopol. In anul 1545, acesta avea sa fie primul Tipic tiparit.
Teodor Danalachehttp://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-sava-sfintit/manastirea-sfantul-sava-sfintit-67772.html
Ne- am asezat la poarta. Barbatii au intrat fericiti, aproape alergand sa intre.Noi am ramas la poarta si acolo ni s-a adus moastele sfantului Sava cel Sfintit spre inchinare si aghizma. Prin poarta deschisa am putut sa fac si eu o fotografie. Am ramas apoi acolo cateva ore,suficiente sa fotografiem acest loc sfintit, la zidurile manastirii...
si eu cu chip luminos
Corina in costum national roamnesc citind acatistul sfantului Sava...
Am primit finicul facator de minuni al sfantului Sava...
Clipe pe care Sfantul Sava ni le-a daruit.Clipe de pace de meditatie...
Si ne-am intors tot cu microbuzele ... spre manastirea sfantului Teodosie Cel Mare
Manastirea Sfantul Teodosie cel Mare, sfant cunoscut si sub numele de "Incepatorul vietii de obste", este o manastire ortodoxa din apropierea cetatii Betleem, fiind aflata pe drumul ce leaga Biserica Nasterea Domnului de Manastirea Sfantul Sava.
Manastirea, intemeiata in anul 476, de catre Sfantul Teodosie cel Mare, este asezata inspre est de localitatea Ubediyyeh, numita in vechime Cathismus, la o distanta de numai 12 kilometri est de Betleem.
Manastirea a fost insa distrusa, in urma invaziei persane. Actuala biserica, impreuna cu dependintele acesteaia, dateaza din vremea posesiei grecesti a locului. Inainte de aceasta etapa insa, o alta biserica cruciata s-a aflat ridicata pe acest loc. Ruinele acesteia se afla incorporate in noua biserica greceasca.
La inceput manastirea a fost locuita de calugari, astazi insa ea este intretinuta de maici, putine la numar, insa deosebit de ospitaliere si calde. Printre acestea se afla si cateva maici din Romania.
Intr-o pestera aflata in curtea manastirii se afla mai multe morminte sfinte, printre care si mormantul Sfantului Teodosie cel Mare. Pestera cu morminte este incununata cu o micuta capela, din care pornesc in jos trepte de piatra.
Sfantul Cuvios Teodosie cel Mare a trait in perioada secolelor V-VI. Sfantul s-a nascut in satul Mogarisos, din tinutul Capadociei, in estul Turciei de astazi, in jurul anului 423. Tatal sau se numea Proeresie si mama sa Evloghia, si erau amandoi credinciosi si cucernici.
Sfantul Teodosie cel Mare intra de tanar in monahism, la o manastire din Ierusalim. Dupa ce petrece alaturi de pustnicul Longhin, se retrage intr-o pestera din apropierea Betleemului, unde timp de 50 de ani s-a hranit doar cu ierburi salbatice si legume.
Datorita vietii sale, sfantul va aduna in jurul sau multi ucenici, dornici de viata duhovniceasca. Sfantul Teodosie va ridica o manastire, in jurul anului 500, imediat langa pestera in care vietuia, unde va pune si bazele vietii monahale de obste. De aici si supranumele de "incepator al vietii de obste“. Sfantul Cuvios Teodosie cel Mare a trecut la cele vesnice in jurul anului 529, la varsta de 105 ani, fiind inmormantat in pestera in care a si vietuit atatia ani.
Potrivit traditiei locului, Sfantul Teodosie a fost calauzit de Dumnezeu spre aceasta pestera, ca spre aceea in care s-au odihnit cei Trei Magi de la Rasarit, dupa ce s-au inchinat Pruncului Iisus, ducandu-i daruri. Ei s-au ascuns in aceasta pestera, spre a se intoarce in tara lor "pe alta cale", nemaitrecand astfel pe la Irod, dupa cum i-a indemnat ingerul Domnului (Matei 2, 12).
In biserica manastirii se pastreaza, cu mare evlavie, Moastele Sfintilor Parinti ucisi de persi in anul 614, in urma invaziei persane. Sfantul Sava cel Sfintit a vietuit in aceasta manastire, ca si calugar, mai inainte de a se retrage mai adanc in pustie si a intemeia Lavra Sfantului Sava cel Sfintit.
sursa www.crestin-ortodox.ro
Campul Pastorilor din Betleem - Manastirea ortodoxa a Pastorilor
Manastirea ortodoxa a Pastorilor se afla in partea estica a aceluiasi camp, pe locul unde a fost descoperita o pestera foarte veche. Podeaua pesterii pastreaza fragmente foarte vechi de mozaic, acestea datand inca din secolul al IV-lea. Locul pe care se afla biserica crestinilor-ortodocsi corespunde mai bine marturiilor aduse de pelerina Egeria si de Arculf.
Potrivit traditiei locului, in aceasta pestera erau adapostiti pastorii, cand ingerul Domnului le-a aparut spre a le vesti Nasterea. Folosita initial drept loc de adapost, in cele din urma pestera a ajuns sa fie folosita drept mormant pentru trei pastori din zona.
In pelerinajul ei prin Tara Sfanta (325-326), Sfanta Imparateasa Elena, mama Sfantului Constantin cel Mare, oprindu-se si in acest loc, a randuit sa se construiasca aici un Sfant Altar. Potrivit cercetarilor arheologice efectuate in acest loc, Altarul din pestera dateaza cu adevarat inca din perioada bizantina (secolul IV).
In secolele urmatoare, deasupra pesterii s-a zidit o biserica, undeva prin secolul al V-lea, apoi o mareata basilica crestina, in secolul al VI-lea. Biserica si pestera au fost restaurate si intarite in secolul al VII-lea. Pelerinii secolului al X-lea au aflat biserica si manastirea ce s-a dezvoltat in jurul acesteia in stare de ruina.
In anul 1972, calugarii ortodocsi greci vor construi pe acest loc o noua biserica. Noua biserica, numita "Keniset er-Raawat", adica "Biserica Pastorilor" a fost zidita imediat langa pestera subterana. In aceasta pestera a fost construit un paraclis inchinat Maicii Domnului, cu zi de praznuire pe 26 decembrie. Peretii pesterii sunt imbracati cu multe icoane ortodoxe vechi.
Doamne, cata liniste sfanta e in biserica acesta !
M-am simtit minunat! Pentru ca in fiecare dintre noi, cei botezati in dreapta credinta , este ceva , macar o ramasita din inima magilor care au venit sa se inchine Pruncului Sfant.Dar nu numai din inima magilor ci si din bucuria pastorilor ! Si ma inchin zilnic la scularea din asternut si seara cand ma culc si poate ma inchin nu atat cat sa-I cer, ci cat sa-I multumesc !
Gaspar, Melchior si Balthazar au venit sa se Inchine Mantuitorului Prunc, cu daruri: aur, smirna si tamaie.
Aurul – ca unui Imparat;tamaia – ca Unui Dumnezeu; smirna – ca Unuia ce avea sa guste moartea. Stiau de Pruncul Dumnezeu – Imparat ce va primi sa moara pentru oameni. Trei magi, Intelepti sau Imparati din Persia – numiti de unii, descendenti ai Inteleptilor Babilonului, aflati sub Indrumarea profetului Daniel.
„Saptezeci de saptamani sunt
hotarate pentru poporul tau si pentru cetatea ta cea sfanta pa
na ce faradelegea va trece peste margini
si se va pecetlui pacatul
si se va ispasi nelegiuirea, pan
a ce dreptatea cea vesnica va veni,
vedenia si proorocia se vor pecetlui si
se va unge Sfantul Sfintilor”. (Daniel 9, 24)
Au pornit la drum, cautandu-L cu mintea luminata prin credinta, condusi de Har Dumnezeiesc. Unele istorisiri marturisesc ca s-au Intors In tara lor, ducand o viata in rugaciune, predicand credinta crestina, fiind botezati de Sfantul Apostol Toma In calatoria din Partia.
Chiar si moastele lor au fost descoperite, si aduse la Constantinopol de Sfanta Imparateasa Elena, fiind mutate apoi In Milano, si apoi In catedrala din Koln (Germania, din 1164). O sarbatoare speciala a magilor s-a stabilit In Occident, la 6 ianuarie; ca ocrotitori ai calatorilor.
O alta opinie…
Sfantul Teofilact al Bulgariei ii vedea pe magi ca pe urmasi ai vrajitorului Valaam, care odata profetise:
„Il vad, dar acum Inca nu este; Il privesc, dar nu de aproape;
O stea rasare din Iacov, un toiag se ridica din Israel…”(Numeri 24, 17).
Ei Insa nu erau „vrajitori care fac vraji si farmece”, ci asa erau numiti de caldeeni „oamenii Invatati si filosofi ai vremii aceleia”, adica magi. "Au venit spre rusinarea evreilor" - explica Sfantul – "ca au venit din mari departari, Inchinatori la idoli fiind, spre a da slava Dumnezeului adevarat".
„Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic Intre capeteniile lui Iuda” (Miheia 5, 1).
Steaua magilor
Sustin unii ca steaua s-a aratat pe cer Inainte de a se naste Domnul, pentru ca magii aveau mult de calatorit pana la locul nasterii Sale. Altii zic insa ca aceasta s-a aratat Indata ce s-a nascut Iisus, iar magii calatorind dupa ea, au putut ajunge in Betleem abia pe cand Fiul avea sa Implineasca doi ani, si nu L-au mai aflat In pestera, ci In casa.
„Dar tu parerea cea dintai sa o tii de buna”, ne sfatuieste Sfantul Teofilact, ca steaua s-a aratat Inainte de nastere, ghidand pe magii de la Rasarit.
Datorita existentei acestor versiuni diferite, In iconografia ortodoxa magii sunt reprezentati atat Inchinandu-se In pestera Betleemului, alaturi de Ingeri, pastori, de Maica Domnului si de dreptul Iosif, dar si Intr-o casa, unde Mantuitorul e reprezentat ca un copil de doi ani.
Discutii exista si pe marginea aprecierii ca steaua ar fi fost un fapt astronomic sau o lucrare dumnezeiasca, printr-un Inger… sau si una, si alta.
Pastorii Betleemului
Ei erau oameni simpli, cu frica de Dumnezeu, credinciosi, care pastrau In suflet speranta venirii Mantuitorului proorocit. De aceea, ei au fost primii oameni vestiti de Ingeri ca S-a nascut Mesia, primii… colindati.
„…Ingerul le-a zis: Nu va temeti.
Ca, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
Ca vi s-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, In cetatea lui David.
Si acesta va va fi semnul: Veti gasi un prunc Infasat, culcat In iesle.” (Luca 2, 10-12)
„Spiritul Craciunului”…
…sa fie deci o sarbatoare In duh crestin, raspandind lumina si bucurie, asa precum s-au Intarit pastorii si magii In credinta ca Pruncul este Fiul lui Dumnezeu, prin bucuria nepamanteasca pe care au simtit-o In iesle, langa El, vazandu-I Fata luminoasa.
„Ce vom aduce Tie, Hristoase?
Ca Te-ai aratat pe pamant ca un om, pentru noi.
Fiecare din fapturile cele zidite de Tine multumire aduce Tie:
Ingerii cantarea, cerurile steaua,
magii darurile, pastorii minunea,
pamantul pestera, pustiul ieslea,
iar noi pe Maica Fecioara.
Dumnezeule, Cel ce esti mai Inainte de veci, miluieste-ne pe noi.”
sursa http://arhiva.lonews.ro/uncategorized/1754-scenarii-deschise-sarbatoarea-si-semnele-magilor-6-ianuarie.html
Si bibliografia:
- Biblia sau Sfanta Scriptura, EIBMBOR, 1988
- Sfantul Teofilact al Bulgariei, „Talcuirea Sfintelor Evanghelii de la Matei si Marcu”, editura Sofia, 1998
- Mineiul pe Decembrie, EIBMBOR, 1991
Si am plecat spre Biserica Nasterea Domnului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu