V-am promis o poveste...
Inceputul ei vi-l-am spus acum cateva luni cand va scriam asa:http://amintiri-tarzii.blogspot.ro/2014/03/lenjerii-de-pat.html
Deci era vorba despre niste femei victime ale violentei din familie.
Ieri dimineata am reusit sa le smulgem din gherele rautatii si sa le ducem departe.Din nefericire pentru noi, departe, inseamna in acest caz, chiar foarte departe ca distanta de noi.
Nimeni, chiar nimeni, nu le-a primit pe aici!Nici macar noi!Nu am gasit niciun asezamant social care sa le primeasca in acest judet! Nu exista nicaieri un loc, decat cele aflate in grija statului, in care sa poti duce o femeie sau un copil aflat fara casa sau in pericol de as pierde viata. Iar cele aflate in grija statului nu ii poate primi pentru ca au domiciliul in judet limitof.Si nici noi nu le-am luat in casele noastre.
Luni de zile de durere si rugaciune pe care o femeie care le cunostea, nu a oprit-o pentru ele!
Si Dumnezeu si-a aratat iubirea nelimitata pentru ele! Si drumurile s-au deschis... Si cineva la capatul drumului le astepta!
Duminica dimineata, in Duminica slabanogului, am plecat cu ele spre Valea Plopului.
Atunci, duminica dimineata, le-am vazut prima data. Desigur cu Maria vorbisem de mai multe ori la telefon, dar pe Georgiana(nora) si pe Andreea, atunci le-am cunoscut.
Georgiana isi purta cu seninatate sarcina nedorita de sotul ei, hotarata sa scape din ghearele lor si convinsa ca e aproape de scapare.
Andreea era bucuroasa ca se plimba cu masina...
Numai noi, adultii eram tensionati:Maria pentru ca lasa in urma toata viata ei si poate fusesera acolo si lucruri bune, iar noi ca poate ceva va impiedica implinirea planului.Dar Dumnezeu era deasupra noastra!
Georgiana isi purta cu seninatate sarcina nedorita de sotul ei, hotarata sa scape din ghearele lor si convinsa ca e aproape de scapare.
Andreea era bucuroasa ca se plimba cu masina...
Numai noi, adultii eram tensionati:Maria pentru ca lasa in urma toata viata ei si poate fusesera acolo si lucruri bune, iar noi ca poate ceva va impiedica implinirea planului.Dar Dumnezeu era deasupra noastra!
Am parcurs doua sute de km sau cati sunt pana la Valea Plopului in incercari: pe sosea echipaje de politie, iar ele, cele mici, Georgiana si Andreea avand rau de masina si varsand din senin, fara sa spuna ...pe ele, pe canapea, pe saraca Maricica care statea in spate cu ele...
Dar ce ne-ar fi putut opri? De aici binecuvantarea Parintelui Leontie ne insotea, iar dincolo, binecuvantarea Parintelui Nicolae Tanase ne astepta!
Am ajuns la utrenie...Biserica Sfintii Arhangheli ne astepta in haine de sarbatoare!Plina de oameni!In jurul ei!Inauntrul ei!
Afara parintele Nicolae facea rugaciuni pentru niste persoane care aveau in brate un copil,erau de fapt dezlegarile care se fac pentru prunc inainte de inceperea botezului
-Doamne ce-o fi?-m-am intrebat.
Aveam sa vad in mijlocul bisericii o cristelinita frumos impodobita si gata pregatita pentru un botez.Aveam sa ne dam seama ca urma sa aibe loc botezul unui copil odata cu Sfanta Liturghie.
Aveam sa vad in mijlocul bisericii o cristelinita frumos impodobita si gata pregatita pentru un botez.Aveam sa ne dam seama ca urma sa aibe loc botezul unui copil odata cu Sfanta Liturghie.
A fost o Sfanta Liturghie extraordinara!
Nu pot, chiar nu pot sa leg etapele botezului de momentele Sfintei Liturghii si sa va spun,si sa fiu sigura, ca asa au avut loc.Nu luasem binecuvantare de la Parinte sa fac fotografii in timpul slujbei, vrajmasul imi sufla in urechi sa nu fac poze... dar mi-am amintit de binecuvantarea pe care o am pentru blog si stiind ca o sa scriu, mi-am facut curaj si am facut cateva fotografii.Din ele vedem ca pana la vohodul mic, copilul era deja scufundat in apa botezului!
Apoi Parintele a luat copilul in maini, tinandu-l sub brate, fara sa-i acopere ochii si gura sau narile si l-a scufundat in apa sfintita din cristelnitei.
Scurt, fara emotii si sovaiala! De undeva, de alaturi Iisus HRISTOS spunea:"Indrazniti! Eu am biruit lumea!"(Evanghelia dupa Ioan 16/33)
Atatea comentarii au fost la televizor in anii din urma despre botez si pericolul de moarte, de inec al copiilor, incat saracii preoti au inceput sa se intrebe daca nu gresesc. Iata ca nu gresesc!Doar diavolul vrea sa credem ca prin botez le punem viata in pericol, ca noi, procedand incorect, tocmai viata adevarata sa le-o luam!
Ioan 5, 1-15
1. După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim.
2. Iar în Ierusalim, lîngă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda, avînd cinci pridvoare.
3. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptînd mişcarea apei.
4. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întîi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut.
5. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
6. Iisus, văzîndu-l pe acesta zăcînd şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?
7. Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, cînd se tulbură apa; că, pînă cînd vin eu, altul se coboară înaintea mea.
8. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
9. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sîmbătă.
10. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sîmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul.
11. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă.
12. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă?
13. Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc.
14. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.
15. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
...Şi pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi.
Câţi în Hristos v-aţi botezat,
Întru Hristos v-aţi şi îmbrăcat.
Aliluia! Aliluia!
Întru Hristos v-aţi şi îmbrăcat.
Aliluia! Aliluia!
 |
Câţi în Hristos v-aţi botezat,
Întru Hristos v-aţi şi îmbrăcat.
Aliluia! Aliluia!
|
Fetita care avea deja un nume minunat, Anastasia-Gabriela a fost primul copil impartasit duminica!
Si recunosc ca a fost cea mai merituoasa. Ea si nasa ei minunata. Poate va intrebati daca nu a plans. Un copil de doar cateva saptamani atatea ore intr-o biserica, in timpul Sfintei Liturghii.
Nu, nu a plans. Pana la momentul sufundarii s-a nelinistit putin pentru ca ii era foame, dar dupa scufundare, mama a luat-o in bratele ei sigure si a hranit-o, iar mai apoi a dormit linistita si fericita zambind ingerilor.
Duminica, desi biserica era plina cu copii, niciun copil nu a plans in biserica. Nimeni nu a deranjat slujba. Totul a fost in liniste si pace. Rugaciunile parintilor si ale credinciosilor au curatat locul de duhuri rele si Duhul Sfant s-a pogorat peste ei! Si am vazut in acesta biserica si am trait pacea pentru care as porni pana la capatul lumii!
Parintele a impartasit multime de copii!Potirul mic sporea in mainile Parintelui si toti copilasi pregatiti,L-au primit pe Hristos!
Extras din predica Parintelui Nicolae Tanase, cerandu-mi iertare tuturor si mai ales parintelui ca nu am reusit sa transcriu tot cuvantul sau ziditor de suflete:
"Astazi s-a randuit sa se citeasca despre vindecarea slabanogului. Pe mai multi i-a vindecata Iisus Hristos , dar acesta, din evanghelia de azi, era din Ierusalim, unde , langa Poarta Oilor era o scaldatoare care se numea Vitezda.Acolo se adunau multimi de bolnavi pentru ca un inger al Domnului se cobora odata pe an in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei se facea sanatos. Si era acolo un om bolnav de 38 de ani, pe care vazandu-l Iisus l-a intrebat "Voiesti sa te faci sanatos?"Iar bolnavul i-a raspuns ca nu are pe nimeni sa-l arunce in apa si astfel pana se apropie el , altul se coboara in apa.Si atunci Iisus l-a vindecat de boala si i-a zis Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
Ne aflam in sfarsitul Vechiului Testament in timp ce Iisus venea si era plinirea Noului Testament. El il vindeca la acea scaldatoare si ca de fiecare data intreaba:
"-Voiesti sa te faci sanatos?''
Si bolnavul de 38 de ani marturiseste
"Nu am om , care sa ma arunce in scaldatoare"
Au trecut 2000 de ani de atunci si pana acum cati oameni nu or fi trait in singuratate?
Unii traiesc in singuratate de nevoie. Acestia sunt cei lipsiti de copii, cei parasiti de copii, cei care si-au omorat copii care trebuiau sa stea cu ei, dar acesta e treaba lui Dumnezeu, noi suntem datori sa alinam singuratatea.
Stiu o intamplare pe care mi-a povestit-o cineva: o batrana care locuia intr-un asezamant social a fost intrebata de un preot:
-Ce mai faci?
Si ea a raspuns:
-Nu m-a intrebat nimeni de 30 de ani ce mai fac! M-au hranit, m-au imbracat, mi-au dat ceea ce imi trebuie pentru trup, dar nimeni nu m-a intrebat ce mai fac.
Din singuratate se ajunge la boala psihica, la boala a mintii.
Unii oameni traiesc in singuratatea de voie.Aceasta este singuratatea pe care o traiesc calugarii, pustnicii. Acestia se insingureaza si prefera sa nu aibe legatura cu lumea pentru ca ei sunt cu Dumnezeu, cu postul, cu asceza, cu abstinenta.Dar ei nu sunt rupti de lume, pentru ca pentru lumea se roaga!
In sat, in comunitate singuratatea este inadmisibila.
Omul trebuie sa simta afectiune unul pentru altul, sa aibe o legatura statornica. In oras,viata traita in bloc, aparatura electrica si calculatorul sunt distructive pentru legatura dintre oameni si acea ruptura duce la insingurare. Oamenii s-au insingurat dar nu intru smerenie ci familia si televizorul! In acea rupere era slabanogul!
-N-am om! -spune el.
-N-ai om, ai Dumnezeu! ii spunem noi . Este o povestioara frumoasa..."Intr-o noapte un om a avut un vis; mergea impreuna cu Dumnezeu pe o plaja. Pe nisip se asterneau doua perechi de pasi: una era a lui, iar cealalta era a lui Dumnezeu. Privind inapoi, a observat ca de-a lungul vietii sale, de multe ori, pe nisip aparea doar o singura pereche de pasi. Erau momentele de suferinta din viata sa. L-a intrebat pe Dumnezeu: Doamne, am vazut ca atunci cand am trecut prin cele mai mari incercari, am fost singur, caci pe nisip s-au asternut doar urmele pasilor mei. Nu inteleg de ce m-ai parasit tocmai cand aveam mai multa nevoie de Tine? Atunci Dumnezeu i-a raspuns: Eu niciodata nu te-am parasit. Cand ai trecut prin suferinte Eu te purtam pe bratele Mele; de aceea pe nisip a ramas doar o pereche de pasi".
Sa recunoastem ca Dumnezeu nu ne lasa niciodata singuri, dar sa nu ne insinguram noi si pe alta parte, sa nu-i uitam noi pe cei aflati in singuratate si suferinta.
-Scoala-te , "ia-ti patul si umbla!"-spune Iisus
Adica, vindeca-te! Umbla, arata ca esti vindecat!
Si apar cartitorii, fariseii"Cum sambata?"Sambata era pentru om , ca acesta sa se odihneasca si sa incerce reapropierea de Dumnezeu.Iisus Hristos prin vindecarea slabanogului sambata arata ca e mai important sa ajutam un om, sa-l pretuim, decat sa respectam o regula.Aceasta schimbare radicala nu este inteleasa de carturari si farisei.Iisus face o schimbare in istoria lumii, in viata omului si in inima lui,aratand ca daca regulile ma stanjenesc in relatia cu Dumnezeu ,atunci nu am nevoie de ele, ele pot fi schimbate.
Iisus muta ziua de odihna in prima zi a saptamani , zi in care a avut loc eliberarea din robia Egiptului, zi a eliberarii din robia pacatului...
Cauza bolii slabanogului, arata Iisus este pacatul.
Ar fi bine sa luam aminte la cuvintele lui Iisus Hristos:"Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău."...
si sfintii Dimitrie si Gheorghe...si Teodor Tiron... impreuna pe acelasi zid al bisericii,parca special in ziua aceasta, sa-mi aminteasca oameni atat de dragi care le-au purtat numele ...oameni a caror moartea a intors viata mea pe drumul care, in duminica slabanogului m-a adus aici, la Valea Plopului...
"Iisus Hristos prin vindecarea slabanogului sambata arata ca e mai important sa ajutam un om, sa-l pretuim, decat sa respectam o regula.Aceasta schimbare radicala nu este inteleasa de carturari si farisei.Iisus face o schimbare in istoria lumii, in viata omului si in inima lui,aratand ca daca regulile ma stanjenesc in relatia cu Dumnezeu ,atunci nu am nevoie de ele, ele pot fi schimbate." Această parte a predicii mi-a atras atenţia în mod deosebit. Pentru că, din păcate deşi Iisus Hristos s-a străduit prin mai multe pilde, nu doar prin aceasta, să ne deschidă ochii asupra acestui adevăr, nici astăzi, după două mii de ani, mulţi nu l-au priceput. Mă uit în jur şi văd mulţime de oameni care se cramponează cu înverşunare în respectarea unor reguli (de multe ori de ei inventate) în detrimentul iubirii de Dumnezeu şi de semeni. Un exemplu banal, dar des întâlnit: uneori, bisericile sunt foarte aglomerate, în special la hram sau la sărbători mari. "Paznicii" regulilor ţin morţiş să îngenuncheze, chiar dacă prin asta îl înghiontesc pe cel de lângă el, îl calcă şi incomodează. Părintele Papacioc avea o vorbă pe care o tot repeta: "Tipic, tipic, şi la inimă nimic!"
RăspundețiȘtergere