La drum...

Am cateva saptamani, doua luni, poate, de cand singurele lucruri pe care ar trebui sa le fac sunt...lucrurile lasate de mine in asteptare. Si poate timpul meu pamantesc e aproape de sfarsit.Si cum voi da socoteala de risipirea mea in atat de banale si nefolositoare lucruri?

Nu stiu cum trece timpul.

Parca ieri Daria era un ghemotoc de fetita in jurul careia invarteam lumea si astazi e deja mare, vorbeste intelept si  cand ma vede, deschide bratele larg sa ma prinda in brate.

A invatat sa iubeasca.Desigur e la  abc-ul celor trei ani de viata, inca silabisim impartind  cu copii corcoduse verzi din pomi,inca isi priveste pumnisorii grasuti sa vada cate mai are si pentru ea, dar nadajduim ca o vom invata sa imparta, sa daruiasca, sa traiasca stiind ca daca nu iubeste toti oamenii nu-L iubeste pe Hristos!Cred, cred ca aceasta e nebunia in Hristos! Sa-i iubesti pe toti! Sa vezi in fiecare chip oricat de schimonosit ar fi, chipul lui Hristos!Si sa nu-ti mai trebuiasca nimic!

Cat de departe sunt...cat de departe!

Am deschis dulapurile casei in care nu locuiesc decat eu si amintirea lui Grig. Si dulapurile sunt pline de haine.Inca mai am hainele mele colorate de vacanta...inca mai stau pe umerase camasile lui si sacourile si pantalonii...si prosoapele pe care le-am luat in seara in care...

Pentru ce imi trebuiesc? Niciodata niciunul din noi doi nu le vom mai imbraca!

Am pus alaturi cateva...alegand  sa nu fie prea colorate, sa nu fie nici prea elegante...bineinteles , acum doar din hainele mele...si mi-l amintesc in zilele in care  ne pregateam sa plecam la tara la parintii lui.Privea nedumerit sacosele pline de la usa:

-Acestea ce sunt? intreba

-Imbracaminte pe care nu o mai purtam! O ducem la tara sa facem milostenie cu ea!-ii spuneam sigura pe mine

Rascolea cu privirea sacosile si ma privea siderat:

-Mai, asta e imbracamintea mea!Si inca vreau sa o port! Tu faci milostenie cu imbracamintea mea? Iar o dai la altul?

-Hai, hai, nu fi zgarcit! O ducem! Nu o mai porti! Oricum iti cumpar alta!

Acesta era decretul meu!Si Grig renunta la lupta cu mine, se posomora dar resemnat o ducea la masina...

Acum  nu pot sa dau nimic din hainele lui! Nu pot! In curand se vor implini sapte ani.Si ma gandesc ca poate si acesta e un semn al lipsei de chibzuiala, de iubire pentru cei care nu au ce sa imbrace...Si iarasi imi spun ca o sa fie greu sa ma numar cu cei de-a dreapta tatalui care vor auzi:Veniti, binecuvantatii tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. (Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintre-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa minanc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit? El insa le va raspunde zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica." Evanghelia dupa Matei cap 25;34-46)

Si iarasi ma intreb, ca de atatea ori, daca Domnul nu ar putea El sa-i faca bogati pe toti oamenii, daca nu i-ar putea hrani...si stiu ca Domnul, Cel care a facut cerul si pamantul, poate face toate acestea, dar lasa saracii ca sa ne mantuim prin ei, ca sa-i imbracam, sa-i hranim...hranind in ei pe Cel care tine lumea si care nu are nevoie de noi, caci asa cum spune sfantul Nicolae Velimirovici"Domnul nu foloseste nimic pentru El de la noi: El nu are nevoie de nimic. Cel care a facut painea nu poate flamanzi, nici Cel care a facut apa nu poate inseta. Cel care imbraca intreaga Sa zidire nu poate fi gol, nici Cel care este izvorul sanatatii nu poate fi bolnav, nici Cel care este Domnul domnilor nu poate fi lipsit de libertate."

Si iarasi ma pierd in ganduri...si iarasi pierd timpul cand e clar, ca dovada iubirii pentru toti, inclusiv pentru Grig ar fi golirea dulapurilor si imparatirea hainelor atat de inutile .

Dar maine plec la drum... e iarasi un inceput , un inceput in care ca si Daria imi doresc sa-mi privesc pumnii sa vad nu cat mai am pentru mine ci dimpotriva...dar despre asta...o alta poveste...