Am petrecut sfarsitul de saptamana la Schitul Closca .Dupa un interval de timp destul de mare in care nu am ajuns, oprita de treburi lumesti, vineri si sambata am stat la Closca. Am revenit sambata dupa amiaza in orasul meu si apoi duminica m-am reintors.Este frumos sentimentul ca te intorci acasa.Si eu asa ma simt cand intru acolo, prin locul pe care vor fi candva portile schitului...
Cand am intrat in biserica, utrenia era pe sfarsite, sora Elena imi zambea larg si doua- trei doamne au venit si m-au luat in brate, felicitandu-ma pentru ziua numelui meu deja trecuta. Dar cata bucurie ai cand vezi ca oamenilor le pasa de tine si isi amintesc lucruri pe care doar cei apropiati le stiu.
Insotita de Daria , Nicolae si Mioara,parte a familiei mele, m-am asezat in biserica in locul in care am stat inca din prima zi cand am intrat acolo. Desigur, nu mi-am cumparat loc in biserica si nici nu o voi face vreodata,si am linistea de a ma aseza oriunde , fara sa ma influenteze locul, dar , in biserica, tocmai in ideea de a deranja cat mai putin cu fotografiile, stau spre mijlocul bisericii si cat mai in fata. E greu sa te feresti sa nu intre in cadru credinciosii care se roaga si e greu sa faci fotografii stiind ca zgomotul aparatului poate fi auzit, dar cei pe care i-am intrebat mi-au spus ca nu-i deranjeaza, ca desi aud, asta nu-i tulbura de la rugaciune si ca se bucura atat de mult sa vada mai apoi pozele si chiar sa se recunoasca in ele incat, efortul meu e rasplatit!
A fost duminica a 6-a dupa Pasti(a Orbului din nastere).
Din sfantul altar copii cei minunati, baietii doamnei Brailita ieseau ducand ripidele cu heruvimi!Frumosi, ei la randul lor, ingeri...
Evanghelia dupa Ioan cap 9/1-38
1. Şi trecînd Iisus, a văzut un om orb din naştere.2. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicînd: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?
3. Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
4. Trebuie să fac, pînă este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, cînd nimeni nu poate să lucreze.
5. Atît cît sînt în lume, Lumină a lumii sînt.
6. Acestea zicînd, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului.
7. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tîlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzînd.
8. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?
9. Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sînt.
10. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii?
11. Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns ochii mei; şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducîndu-mă şi spălîndu-mă, am văzut.
12. Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu.
13. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecînd orb.
14. Şi era sîmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii.
15. Deci iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-am spălat şi văd.
16. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sîmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei.
17. Au zis deci orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că prooroc este.
18. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, pînă ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea.
19. Şi i-au întrebat, zicînd: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum?
20. Au răspuns deci părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb.
21. Dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vîrstă; va vorbi singur despre sine.
22. Acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă.
23. De aceea au zis părinţii lui: Este în vîrstă; întrebaţi-l pe el.
24. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e păcătos.
25. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd.
26. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?
27. Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?
28. Şi l-au ocărît şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi sîntem ucenici ai lui Moise.
29. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este.
30. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii.
31. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă.
32. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
33. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic.
34. Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară.
35. Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?
36. El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El?
37. Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este.
38. Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui.
PREDICĂ LA DUMINICA ORBULUI
(fragment din predica Parintelui Leontie )
(Ioan 9, 1-38)
25 mai 2014
Este vrednică de laudă osârdia voastră, iubiții mei, de a asculta învățătura ortodoxă. Dar cine va fi învățătorul vostru? Astăzi învățător nu va voi fi nici eu cel mic si neinsemnat, nici unul din marii Părinți ai Bisericii. Astăzi, învățător al nostru al tuturor va fi orbul din Evanghelie. Un om cu ochii stinși, agramat, care n-a studiat în școli și universități. Dar, „Dumnezeu a ales pe cele nebune ale lumii ca să-i rușineze pe cei înțelepți” (I Corinteni 1, 27). Orbul cerşetor se face învățător al înțelepților lumii și înainte de vindecarea sa, dar și după vindecarea sa. Înainte de vindecarea sa, ca să corecteze nerecunoștința noastră, iar după vindecarea sa, ca să corecteze lașitatea noastră.
În epoca noastră mulți se plâng că sunt săraci. Dar iată, orbul cu glasul său curat strigă: Nu, nu sunteți săraci, aveți o bogăție; însă sunteți nerecunoscători. Într-adevăr, frații mei, suntem bogați. Avem mai întâi o comoară neprețuită care se numește sănătate și nu se cumpără cu nimic. Imaginați-vă, de pildă, că vine mamona ținând mii de euro și spunând: „Voi da aceste mii de euro aceluia care va sta să-i scot ochii”. Cine va accepta asta? Nimeni. Afară dacă vreunul a înnebunit din cauza lăcomiei. Așadar, ochii sunt o bogăție neprețuită. Ești bogat, fratele meu, pentru că ai ochi, ai urechi, ai gândire, ai conștiință, ai memorie. Ești bogat mai înainte de toate, pentru ca Îl ai Mântuitor pe Hristos. Pentru toate acestea spune un „mulțumesc”.
Odată, un preot s-a dus intr-un sat care luase foc. I-a adunat pe acei creștini simpli sub un platan și a început să le dezvolte cuvântul „În toate mulțumiți” (I Tesaloniceni 5, 18). Atunci o femeiușcă a început grimasele și l-a întrerupt… ca de ce a venit din oraș, el, care n-a cunoscut nicio catastrofă, ca să le spună să-I mulțumească lui Dumnezeu?
- Pentru ce să mulțumesc, părințele - a spus -, când nu mi-a rămas nimic, nici colibă, nici zece bani?...
Predicatorul s-a trezit într-o postură dificilă. Dar iată, mai jos, un copilaș desculț se juca lângă râuleț. Așadar, se întoarce și întreabă:
- Al cui este copilașul?
Răspunde femeia:
- Al meu.
-A, frumos! Ia imaginează-ți deci că vine un american, îți construiește în loc de colibă un bloc, cu lift, dormitoare, saloane…, cu toate cosmeticalele și vopselele, iar pe deasupra îți dă și câțiva ari de pământ ca să-i cultivi. Tu i-ai da în schimbul tuturor acestora pe copilul tău?
- Nu, niciodată!
- Prin urmare, ești mai bogată decât el. De aceea „mulțumiți” lui Dumnezeu „pentru toate”. Mulțumiți pentru ce aveți și pentru ce nu aveți.
Aşadar, orbul ne învaţă să nu fim nerecunoscători. De aceea, când vedeţi un orb, să cultivaţi în sufletul vostru trei sentimente. Mai întâi compătimirea, deoarece el este lipsit de bogăţia pe care o avem noi, ochii. Ochiul este cel mai performant aparat de fotografiat. În al doilea rând, recunoştinţa, deoarece unii orbi şi-au pierdut lumina în război. Aşadar, un sentiment de compătimire, un sentiment de recunoştinţă pentru aceştia, dar şi un sentiment de pocăinţă pentru noi, pentru câte păcate facem având ochi.
Fiecare din noi va da seamă şi pentru priviri. Omul meu, Dumnezeu nu ţi-a dăruit ochii ca aceştia să-ţi devină curse. Scriptura strigă: „Ochii tăi să privească drept” (Pilde 4, 25). Să ai ochi de sfinţi şi de îngeri, asemenea heruvimilor cu ochi mulţi şi asemenea serafimilor. Dar de unde! Unul are ochi de vulpe, altul ochi de porc…, şi nimeni nu are ochi după Evanghelie. Ne închidem ochii faţă de legea lui Dumnezeu şi îi deschidem la urâciune ca alţi Ham (vezi Facere 9, 20-27); devenim hamiţi. Dar va veni – vai şi amar! – va veni vremea, în care vor fi fericiţi cei orbi, pentru că nu vor vedea ticăloşiile si nenorocirile.
Până aici orbul a fost învăţător şi mustrător al nerecunoştinţei noastre; acum însă devine învăţător şi mustrător al laşităţii noastre.
Era sâmbătă când Hristos l-a vindecat, iar legea spunea: „Şase zile munceşte şi fă-ţi toate lucrările tale, iar în ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău” (Ieşire 20, 9-10; Deuteronom 5, 13-14). Învăţătorii de lege şi teologii din vremea aceea denaturasera această poruncă. Deşi fusese dată spre a odihni, ei făceau din ea un cordon, ca să-l lege pe om. Dacă sâmbăta îţi lua foc casa, îţi interziceau să-l stingi; dacă te durea ochiul, îţi interziceau să-l atingi, ca să nu faci vreo lucrare! Şi iată Hristos, în ciuda lor, se apleacă la pământ, face tină şi atinge o faţă care n-avea globi oculari, pentru a face să-i iasă ochi. Şi au răsărit! Învăţătorii de lege aveau acum înaintea lor două lucruri: o „contravenţie” şi o minune care strălucea ca un soare. Şi răuvoitorii, în loc să se bucure de soare, s-au lipit de „contravenţie” şi îşi aruncă „torpila” lor: „Este un păcătos!” (Ioan 9, 16, 24). Auzind aceasta, lumea s-a temut; pentru că cel care cuteza să-L mărturisească pe Hristos, „era scos afară din sinagogă” (Ioan 9, 22), ceva îngrozitor pe atunci, pedeapsă care era eşalonată în trei stadii. Mai întâi, soţia te alunga timp de 30 de zile din casă. Dacă nu te pocăiai, se aduna comunitatea şi te afurisea, iar în al treilea rând interziceau tuturor să-ţi dea pâine, apă, orice. Singurul lucru ce-i rămânea celui scos afară din sinagogă era fie să se sinucidă, fie să plece dincolo de graniţe.
În acest climat de frică s-a auzit unicul glas al adevărului. Nu era nici unul învăţat, nici careva bogat, nici altul puternic. Era orbul. Acesta, înaintea duşmanilor, mărturiseşte Adevărul, dă mărturie pentru Hristos. În ciuda ameninţării cu scoaterea din sinagogă nu se leapădă de El, nu-L trădează. Unul singur n-a fost de acord cu toţi, o sfântă ceartă.
Există o rea concordie şi o bună dispută. O rea concordie (înţelegere) auzi de pildă atunci când sub Pretoriu toţi împreună strigau referitor la Hristos: „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!” (Ioan 19, 15). Vreţi şi o bună disensiune? În Atena, în anul 406 î.d.Hr., au fost judecaţi opt generali atenieni, biruitorii din bătălia navala a Arghinoseilor, deoarece nu s-au îngrijit să-i strânga la un loc pe naufragiaţi. Toţi au căzut de acord să-i condamne la moarte. Unul singur n-a fost de acord: Socrate. Îşi înalţă silueta şi îndeamnă ca cei opt să fie încoronaţi. Aşa şi orbul, care este, în mod sigur, mai eroic chiar decât Socrate. Socrate era filosof şi trăia într-un stat democratic. Orbul? Un neînvăţat şi neputincios. De aceea învăţăturile lui sunt de o mai mare importanţă.
„Să nu credeţi că am venit să aduc pace pe pământ. N-am venit să aduc pace, ci sabie” (Matei 10, 34-35), a spus Hristos. Fii atent, fratele meu, deoarece vin situaţii, in care va fi pusa in pericol mântuirea ta. Atunci trebuie să te desparţi de cei care te pot distruge. Trăiţi o viaţă conjugală, de oameni căsătoriti, si aveti buna-intelegere. Sa presupunem insa că unul din cei doi soţi îndeamnă la ceva care înnegreşte frumuseţea virtuţii; atunci celălalt să nu prefere cealaltă jumătate împotriva lui Hristos. „Cel ce iubeşte” om „mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37). Nu ţi-ai luat femeia sau bărbatul pentru iad, ci pentru rai. Nu fi de acord!...
Creştinul meu, eşti peşte viu sau mort? Dacă eşti viu, atunci împotriva curentului. „Staţi împotriva diavolului şi va fugi de la voi” (Iacov 4, 7). Înainte!... La fapte! Şi care este cea mai mare faptă? Mărturisirea Credinţei Ortodoxe.
"Pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor"
Pe Înalt-Prea Sfinţitul Arhi-Episcopul nostru Teodosie, să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Pe conducatorii tarii nostre, pe mai marii oraselor si satelor noastre si pe iubitoare de Hristos oaste să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Pe fraţii noştri: preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi monahii şi pe toţi cei din clerul bisericesc să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru înpărăţia Sa.
Pe adormiţii întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Miron, Nicodim, Justinian şi Iustin, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Pe fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfântului locaşului acestuia şi pe alţi ctitori, miluitori şi făcători de bine, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Pe fericiţii întru adormire eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa
Pe cei ce au adus aceste daruri şi pe cei pentru care s-au adus, vii şi morţi să-i pomenască Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Pe toţi cei adormiţi din neamurile noastre, strămoşi, moşi, părinţi, fraţi, surori şi pe toţi cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare după numele său, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Şi pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
...Ca pe Împăratul tuturor, să primim pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împăr tăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi
Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi. Aliluia, aliluia, aliuluia!
Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.
Sf. Ier. Inochentie al Odessei, praznuit de catre Biserica la 25 mai,pazit cu heruvimii de catre Stefan si Valerian...
Un scurt respiro si o alta slujba. Motivul pentru care am ramas la Closca dupa amiaza! Slujba de multumire pentru binecuvantarile revarsate de Dumnezeu asupra robilor Lui Brailita si Iulian.
Aproape 27 de ani de casatorie. Opt copii.Sase baieti si doua fete. Cei mai frumosi si cuminti copii pe care i-am vazut in viata mea. Copii unei femeie careia in orice moment o vad ar trebui sa-i pun metanie!Are mai putin decat mine, 3 ani de casatorie. Adica va implini in noiembrie 27 de ani. Eu si Grig am fi implinit (si intr-un fel pe care nu-l pot explica implinim in decembrie, 30). 27 de ani in care a dat nastere la 8 copii pe care nu numai i-a hranit si spalat, si i-a crescut, vorba mamei mele, fara sa-i opareasca, dar i-a crescut pentru Dumnezeu. Nu stiu daca baietii se vor face toti preoti(unul deja a terminat Teologia si al doilea este student la Teologie) dar stiu ca visul ei de mama, este ca ei toti sa se mantuiasca.Visul lor de parinti! Si mai stiu ca ei, chiar sunt crescuti asa cum trebuie, ca sa se mantuiasca.Nu am vazut la acesta slujba nimic din ceea ce am vazut in alte situatii similare.
Doamna nu a purtat nici buchet de flori si nici rochie alba de "mireasa" Si-a "purtat" insa rugaciunea catre Dumnezeu cu smerenie si lacrimi.Alaturi sotul dansei era o strana de emotie si tacere.O tacere in care cu toti am simtit vorba intensa cu Dumnezeu.
I-am daruit doamnei un buchet de flori pe care l-a dus la icoana Maicii Domnului. Ce loc mai bun putea gasi o mama? Cu cine oare a vorbit mai mult in viata ei decat cu Maica Domnului si cu Dumnezeu?
I-am daruit doamnei un buchet de flori pe care l-a dus la icoana Maicii Domnului. Ce loc mai bun putea gasi o mama? Cu cine oare a vorbit mai mult in viata ei decat cu Maica Domnului si cu Dumnezeu?
Baiatul cel mare a cantat minunat.
Fata cea mare, Elisabeta, plina de emotie a citit...
1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
2. Să zică, dar, casa lui Israel, că este bun, că în veac este mila Lui.
3. Să zică, dar, casa lui Aaron, că este bun, că în veac este mila Lui.
4. Să zică, dar, toţi cei ce se tem de Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui.
5. În necaz am chemat pe Domnul şi m-a auzit şi m-a scos întru desfătare.
6. Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul.
7. Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu bucurie pe vrăjmaşii mei.
8. Mai bine este a Te încrede în Domnul, decât a Te încrede în om.
9. Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în căpetenii.
10. Toate neamurile m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
11. Înconjurând m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
12. Înconjuratu-m-au ca albinele fagurele, dar s-au stins ca focul de spini şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
13. Împingându-mă m-au împins să cad, dar Domnul m-a sprijinit.
14. Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre izbăvire.
15. Glas de bucurie şi de izbăvire în corturile drepţilor: "Dreapta Domnului a făcut putere,
16. Dreapta Domnului m-a înălţat, dreapta Domnului a făcut putere!"
17. Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.
18. Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat.
19. Deschideţi-mi mie porţile dreptăţii, intrând în ele voi lăuda pe Domnul.
20. Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin ea.
21. Te voi lăuda, că m-ai auzit şi ai fost mie spre izbăvire.
22. Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului.
23. De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri.
24. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.
25. O, Doamne, mântuieşte! O, Doamne, sporeşte!
26. Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvântatu-v-am pe voi, din casa Domnului.
27. Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Tocmiţi sărbătoare cu ramuri umbroase, până la coarnele altarului.
28. Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi lăuda; Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi înălţa. Te voi lăuda că m-ai auzit şi ai fost mie spre mântuire.
29. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
Rebeca si David, cei mai mici au facut poze undeva mai in spatele parintilor ca sa nu deranjeze!
Fericita si frumoasa familiei! Chiar nu am mai vazut! Cunosc desigur pe Mugurel si Lavinia, dar ei nu au decat 6 copii! Inca!
Emotia noastra a fost foarte mare, aproape cat a lor. Raisa plangea intr-un colt...Maica stareta plangea si ea total impresionata...Lacrimi de bucurie pentru ei si rugaciune ca Dumnezeu , Cel in care ei isi pun toata nadejdea, sa-i auda cand striga ...
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.
.................................................................................................................................................
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Tocmiţi sărbătoare cu ramuri umbroase, până la coarnele altarului.
Dar sarbatoarea lor a fost doar rugaciunea de multumirea pe care au facut impreuna cu Parintele si noi, lui Dumnezeu pentru toate darurile primite in acesti aproape 27 de ani!
Nu si-au dorit nimic lumeste! Langa ei au fost copii, Parintele pe care il iubesc si-l respecta atat de mult si noi , fratii lor intru iubire comuna pentru Dumnezeu, cei aflati intamplator acolo.Dar mare, imensa binecuvantare de la Dumnezeu ca am putut participa!
Fericiti cu totii.
Nu am stiut ce sa-i spun si ce puteam sa-i spun eu? Cat de desert am trait?
Am imbratisat-o lung, ca pe o sora...si i-am simtit tremurul de emotie pe care inca nu putea sa si-l controloze! Oare ce i-a spus femeia acesta, mama de opt copii, lui Dumnezeu in aceste momente?
Cred ca si din rugaciunea ei am putea invata mult...
Am petrecut restul de zi acolo, la Schit... cred ca era ora 16 cand parintele a mers sa manance cu noi... am mancat in timp ce maicile citeau cuvant de folos...
Apoi ne-am intors in biserica pentru vecernie. Eu am ajuns mai tarziu. Asezata in spate, doamna Brailita tinea in maini o Biblie . Fetele ei la strana cantau alaturi de maica...
Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.
David, baiatul cel mic, dupa slujba s-a dus si a luat Biblia mamei in maini.
-David, in ce clasa esti?-l-am intrebat mangaindu-i capul frumos
-Clasa I
-Si ce citesti?
-Vreau sa citesc Evanghelia dupa Ioan. Am citit Evanghelia dupa Matei, Evanghelia dupa Marcu, Evanghelia dupa Luca si acum trebuie sa citesc si Evanghelia dupa Ioan!
M-am rusinat de desertaciunea vietiii mele si de faptul ca le-am daruit copiilor atatea carti si atat de tarziu Biblia.Si mi-am dorit ca ei s-o citeasca , pentru ca nimic, nicio carte nu valoreaza cat un rand de acolo si de nicaieri nu o sa vina fericirea lor, decat de acolo!
Am plecat tarziu de la Closca. Soarele asfintea bland peste verdele dens al pasiunilor...
Parintele a ramas in prag binecuvantandu-ne !
O zi aproape perfecta!
Aproape perfecta pentru ca... dar acesta e alta poveste! Ea se regaseste in postarea despre zavistie!
