De sase ani,pomenirea celor adormiti este slujba la care particip cu toata lacrima si cu convingerea ca prin savarsirea ei Dumnezeu poate fi induplecat sa daruiasca iertare de greseli celor adormiti.
Ii strangem in pomelnicul nostru pe toti! Soti, sotii, fii si fiice , mosi si stramosii...
E lung pomelnicul meu,si cel de adormiti si cel de vii, atat de lung incat eu in pomelnicul de vii de multe ori nici macar nu ma trec.Ma stie, Dumnezeu, asa cum stie fiecare clipa a vietii mele, fiecare gand, fiecare intristare si fiecare bucurie!
Vineri, in saptamana in care am stat la manastire, a avut loc, dupa tipicul obisnuit, slujba de maslu. Slujba se termina noaptea tarziu si apoi,acum in Postul cel Mare,Parintele face pomenirea celor adormiti.
Cand am intrat in biserica, credeam ca o sa ma vad cu credinciosii din Slobozia si apoi totul se va derula obisnuit. In biserica insa aveam sa o gasesc pe prietena mea Mioara, mama Dariei despre care tot scriu, venita ... cu coliva pentru pomenire!
Mult ma iubesc unii oameni, desi nu merit. Tacerea mea de cinci zile nu putea sa nu indemne la drum!
Am trait iar, a suta , a ...nici nu mai stiu a cata oara, pomenirea impreuna a dragilor nostrii . Fetita lor, Daniela si prietenul acesteia, Ionut, plecati la Domnul, Dani la 16 ani si Ionut la 18 ani sunt nelipsiti in rugaciunea mea, asa cum si Grig este pentru ei! Si nadajduiesc ca ei sa fie impreuna mantuiti Dincolo si intre ei, ingerasul nostru...
Cum sa nu plangi? Am plans mult!
Parintele a asezat pe masa pe care au fost colivele, icoanele sfintilor:Nicolae, Pantelimon,Nectarie, Luca al Crimeei, Filaret de Cernigov, Iona din Odesa, Ilie din Makeev...
Si s-a rugat: Cu Sfintii odihneste, Hristoase, sufletele adormitilor robilor Tai, unde nu este durere nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit.
Cum sa traiesti si sa nu te rogi pentru ei? Ce este iubirea pentru cei adormiti,daca nu rugaciunea si lacrima neoprita, necontenita catre Dumnezeu?
Fericiţi pe care i‑ai ales şi i‑ai primit Doamne.
Şi pomenirea lor din neam în neam.
Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul....
Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti, Unule Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi‑au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru .
Pe tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită către Dumnezeu, pe Carele L‑ai născut, Născătoare de Dumnezeu nenuntită, ceea ce eşti credincioşilor mântuire.
Lumanarile ardeau ca niste artificii.Alaturi oameni dragi isi jeleau in tacere pe cei dragi.Si eu stiu cat de mult doare si cum nu poti striga, pentru ca strigatul tau ar fi o dovada de lipsa de credinta in iertarea lui Dumnezeu!
Si atunci taci, strigi in tine cuvintele care dor, aduni amintirile acelor timpuri cand cei dragi erau alaturi...mi-l amintesc pe Grig elegant, plin de amabilitate si umor, generos si posnas...mi-l amintesc gatind,jucandu-se cu copii nostrii, imbratisandu-ma cand ma tineam dupa el prin casa si-i ziceam:
-Mai ia-ma un pic in brate!
Si el ma lua si dupa umarul meu o privea complice pe Ruxandra si zicea:
-Ma-ta iar se pisiceste!
Mi-l amintesc viu..plin de viata...pe malul Oceanului Atlantic, mi-l amintesc la Paris si la Roma, in curtea parintilor lui...mi-l amintesc in toate acele ipostaze doar ale noua, asa cum doar noi l-am stiut, si-n clipa mortii lui...si-n momentul cand i-am acoperit chipul frumos stiind ca e pentru ultima oara si plang si sper in iertarea lui Dumnezeu pentru el...pentru ca imi doresc atat de mult Raiul cel Frumos si fara el nu ar fi Rai si nu ar fi Hristos!Si imi ingheata inima la gandul ca poate el nu e mantuit si orice clipa de suferinta pentru el, inseamna aceiasi suferinta pentru mine... si pana cand eu insumi nu voi avea coliva mea asezata langa icoana sfintilor, nu voi sti ca el e mantuit.
Si spun iar, a mia oara, sau a mai mult decat a mia oara:
-Iarta-i, Doamne pe totii.Daruieste-le lor si noua iertarea Ta, aseaza-i cu sfintii Tai alaturi de care stau colivele noastre...
Si rasplateste Parintelui pentru rugaciunea lui, pentru iubirea pe care o are pentru ei, pentru noi... si pentru ca zi de zi le face pomenirea si te roaga, Doamne, sa le daruiesti iertarea Ta. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu