Schitul Closca-Raiul vazut din Biserica -partea I

Am fost la manastire la Closca.A inceput Postul Mare.
Am inceput si eu Postul Mare, cu pasi nu prea puternici.Anul acesta, m-am retras pentru prima saptamana din Post la manastire.Pentru ca, unde e mai sigur decat acolo unde zidurile si suflarea toata  sunt ocrotite de rugaciunea duhovnicului?

Am fost acolo de duminica dimineata, 2 martie.
Iubesc Duminica Iertarii.Nu stiu decat de cativa ani despre ea si insemnatatea ei. Posteam si inainte (inainte de moartea lui Grig)dar nu stiam sa ma rog sa fiu iertata si credeam ca nici nu am de ce sa cer. Aveam eu pacate? 
Acum insa sorb fiecare moment...
E duminica in care preotii imbraca vesminte albe, aurii, luminoase , dar asta doar pentru sfanta liturghie .Si e, si-n preoti si noi, bucuria ca incepe Postul Mare, ca vom urca treapta de treapta spre noaptea sfanta a Invierii.

Evanghelia zilei" Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va si vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Matei 6,14-18)

Parintele predicand ...

(partial din predica Parintelui)

"Postul Mare egal multe lucruri frumoase.Postul inseamna infranare de la toate cele vatamatoare.Prima porunca a postului care s-a dat omului si pe care o gasim in Facerea, Geneza,este infranarea. Dumnezeu l-a asezat pe primul om intr-un loc deosebit intre Tigru si Eufrat si prima regula a fost :sunteti liberi sa mancati din toti pomii, din sute,din mii de pomi, dar dintr-un singur pom nu aveti voie. Era o porunca grea? Cu siguranta, nu! Dar Adam nu a respectat porunca postului , a infranarii.Porunca postului a fost  o lege universala. Din Vechiulul Testament au inceput  oamenii sa respecte aceasta porunca ,toti dreptii Vechiului Testament au postit! A postit Moise, regele David, proorocul Daniel, proorocul Ilie, cei trei tineri spunem la binecuvantarea prinoaselor" Doamne, Cel ce ai plinit toate cu cuvântul Tău şi ai poruncit pământului să scoată multe feluri de roade spre desfătarea şi hrana noastră; Care pe cei trei tineri şi pe Daniil, care erau în Babilon, fiind hrăniţi cu seminţe, i‑ai arătat mai frumoşi decât pe cei hrăniţi cu multe desfătări", a postit Ioan Botezatorul  pecetea celor doua Testamente . Nu posteau doar iudeii ci si ceilalti de alte neamuri, postul a devenit lege universale, e prima porunca a lui Dumnezeu, au postit si paganii. Cel mai mult a postit Domnul! 40 de zile. In cinstea Sa, Biserica a randuit postul ...doctorii au recomandat si recomanda sa nu se manace carne si exista suspiciunea ca multe boli au legatura cu mancarea carnii. Gurmandul isi sapa groapa cu lingura si furculita. Postul are legatura cu sanatatea. Si animalele postesc. Daca vizitati o gradina zoologica o sa vedeti ca ursul 3-4 luni cade in hibernare. Postul curata sistemul digestiv...Postul e recomadat de Vechiul Testament, dar si de Noul Testament,  de Domnul care nu avea nevoie sa posteasca, de Natura si stiinta..."

Slujba in cinstea sfantului Ioachim din Itaca ale carui moaste se gasesc in manastire

  

Credinciosii care au venit la sfanta liturghie au ramas in mare parte la manastire dupa terminarea slujbei si a rugaciunilor de dezlegare.Si dupa pranzul in trapeza manastirii in multime de oameni, la ora 15 a inceput  vecernia mult asteptata si iubita de noi. Vecenia iertarii.Cred ca unele din cele mai frumoase consideratii despre acesta slujba le-a scris pr. Alexander Schmemann

"Slujba incepe cu o vecernie solemna, cu slujitori imbracati in vesminte luminoase. Stihurile care urmeaza Psalmului “Doamne strigat-am catre Tine…” anunta venirea Pastelui si, dincolo de Post, apropierea Pastelui!

“Vremea postului sa o incepem luminat, supunandu-ne pe noi nevointelor celor duhovnicesti. Sa ne lamurim sufletul, sa ne curatim trupul. Sa postim precum de bucate asa si de toata patima, desfatandu-ne cu bunatatile Duhului. Intru care petrecand cu dragoste, sa ne invrednicim toti a vedea preacinstita patima a lui Hristos, Dumnezeu si Sfintele Pasti, duhovniceste bucurandu-ne“.

Urmeaza, apoi, Vohodul cu cantarea: “Lumina lina a sfintei slave“. Preotul slujitor inainteaza catre “locul cel inalt” din spatele altarului pentru a vesti Prochimenul de seara, care intotdeauna anunta sfarsitul unei zile si inceputul alteia. Prochimenul cel Mare al acestei zile vesteste inceputul Postului:

“Sa nu intorci fata Ta de la sluga Ta;

Cand ma necajesc degrab ma auzi

Ia aminte spre sufletul meu,

si-l mantuieste pre el”.

Asculta melodia unica a acestui stih – aceasta strigare care dintr-o data umple biserica: “cand ma necajesc degrab ma auzi” – si vei intelege acest moment de inceput al Postului Mare: tainica intrepatrundere dintre deznadejde si nadejde dintre intuneric si lumina. Toata pregatirea se apropie acum de sfarsit. Stau in fata lui Dumnezeu, in fata slavei si a frumusetii Imparatiei Sale. Realizez ca apartin acesteia, ca nu am alt camin, nicio alta bucurie, niciun tel; realizez, de asemenea, ca sunt exilat din acest camin in intunericul si tristetea pacatului, “cand ma necajesc!“. Iar in cele din urma imi dau seama ca numai Dumnezeu ma poate ajuta in aceasta durere, ca numai El poate “griji de sufletul meu“. Pocainta este, mai presus de orice, o chemare disperata catre acel ajutor divin.

Repetam de cinci ori Prochimenul si iata ca Postul a sosit! Vesmintele luminate sunt puse deoparte; luminile sunt stinse. Cand preotul slujitor rosteste cererile pentru ectenia de seara, strana raspunde cu ceea ce se considera a fi “cheia Postului“. Se citeste pentru prima oara rugaciunea de post a Sfantului Efrem Sirul, insotita de metanii.

La sfarsitul slujbei credinciosii se apropie de preot, cerand unii altora iertare. In timp ce ei savarsesc acest ritual de impacare – pentru ca Postul Mare incepe prin aceste miscari ce exprima dragostea, reuniunea, fratia – strana intoneaza cantarile pascale.

Vom rataci patruzeci de zile prin desertul Postului, dar la capat straluceste deja lumina Pastelui, lumina Imparatiei lui Dumnezeu“.

(pr. Alexander Schmemann, “Postul cel Mare“, Editura Doris, Bucuresti, 1998)

Aceste stari le-am trait si noi!Am simtit caderea in care sunt  de ani si ani,de luni si luni murdaria sufletului meu,intunericul si spaima de uneori  ca nu ma pot ridica dar si convingerea ca doar El, cel care a iesit Biruitor din moarte, ma poate ajuta!

“Sa nu intorci fata Ta de la sluga Ta;
Cand ma necajesc degrab ma auzi
Ia aminte spre sufletul meu,
si-l mantuieste pre el”.

A sosit Postul Mare! Iata , este aici, suntem la picioarele lui , pregatiti sa urcam. Si punem ca temelie iertarea si iubirea!

Vesmintele preotului se schimba in vesminte inchise. Si vesmintele Bisericii se schimba... Parintele pune cu ajutorul lui Nicusor vesminte mov...

In fata noastra, pilda a iubirii si iertarii, Parintele  ne cere iertare si ingenunchiaza!

Si noi totii , incepand cu maica stareta mergem si facem metanie,  sarutam mana Parintelui si apoi , indepartandu-ne de Parinte ne imbratisam cerandu-ne iertare unii altora! Biserica a fost plina! Au fost momente in care ne-a fost greu sa ajungem acolo, dar bucuria de a intra in casa Domnului, de a ne alatura rugaciunilor Parintelui, a fost atat de mare, incat niciun efort nu a fost prea mult. Si Parintele ne-a invatat sa nu ne asemanam lui Adam , nerespectand poruncile Domnului si riscand izgonirea din Rai.

- Era greu?-ne-a intrebat

Sigur, nu! Dumnezeu nu cere mult, peste puterile noastre. Si daca cadem, asa cum si el, Adam a facut-o, avem ca leac Sfanta Spovedanie... 

Am ingenunchiat cu lacrimi. Of, Doamne cat am plans in anii din urma. Daca as fi plans inainte, pentru pacatele mele, 5% din cat am plans in acesti 6 ani!

Mi-am imbratisat prietenii din Biserica. M-am bucurat ca in noaptea de Paste! Dumnezeu mi-a dat sa pasesc iar in Marele Post!

Dupa plecarea pelerinilor, am mers la trapeza,eu am citit viata sfantului Ioachim din Itaca ... Maicutele si Parintele mancau in liniste deplina,sufletul imi era  inghetat dintr-odata. Simteam cumva povara nevointei care urma si teama ca nu voi reusi. S l-am rugat pe sfant sa ma intareasca si sa ma ajute in ceea ce urma sa vina, dar cel mai mult l-am rugat pe insusi Iisus Hristos! Sa puna si in trupul meu o scanteie din nevointa Lui si astfel sa mai spal din pacatele mele, ale dragului meu, ale copiilor mei, ale neamului meu...

-Mancati acum!Terminati toata mancarea-glumea Parintele. Apoi am sa inchid trapeza si cheia ramane la mine pana miercuri la Sfanta Liturghie!

Dar ...nu totul era gluma!

Dupa binecuvantare si slujba Pavecernitei Mari, urmandu-le pe maicute si pe surori, am mers in chilie, am scos o parte din lucruri...icoana Maicii Domnului pe care mi-am luat-o de acasa, cartile de rugaciune... m-am asezat pe marginea patului . Incaperea parea austera, dar sora Elena in chilia careia aveam sa traiesc  saptamana care urma, a pus peste tot icoane simple, si ele luminau locul cu frumusetea si sfintenia lor si-l indulceau spunandu-mi ca desi va fi greu, cu ajutorul lui Dumnezeu ...ceea ce randuisem cu Parintele ca trai pentru prima saptamana, nu putea sa nu se implineasca. Totul spre slava lui Dumnezeu. Pentru ca asa cum vom si canta in Lunea cea Curata si  ...Cu noi este Dumnezeu/Intelegeti neamuri si va plecati/Caci cu noi este Dumnezeu!