Ador momentele cand cunosc oameni noi si ador oamenii noi care vin in viata mea!
Elena, colega mea de bancheta avea sa fie cea mai blanda femeie pe care am cunoscut-o in ultimii ani si cea mai atenta sa nu deranjeze, sa nu supere pe cei din preajma. Desi eu ar fi trebuit sa-i port de grije, m-am transformat imediat intr-o lipitoare, iar ea cu iubire si ingaduinta mi-a stat alaturi, mi-a tras de bagaje, mi-a pregatit in unele zile cafeaua si m-a incurajat in toate situatiile in care a vazut ca sunt strivita.
Minunate sunt zilele de inceput de drum. Nu ne cunoastem unii cu altii, ne privim curiosi, fiecare vazand in celalalt un om mai bun decat e el insusi.Multa tacere, liniste sfanta pornita din rugaciunea celor vrednici... Si autocarul musca voiniceste din miile de kilometri pe care ii vom devora in cele opt zile cat vom calatori.
Cu cateva scaune in fata mea un preot calugar tacut priveste in departare, dar parca fara a urmari nimic. Gandul tot rugaciune !
Am luat din Braila inca o persoana, o doamna draguta, Maria, care ne-a insotiit si acum un an in primul pelerinaj in Ucraina...Cand deja era seara am ajuns la Manastirea Vladimiresti. In biserica vecernia era in plina desfasurare. Am patruns incet in biserica, cu totii bucurosi ca suntem partasi slujbei de vecernie cu litie in cinstea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir.Maicute, multe, multe umpleau biserica...Mereu ma gandesc la truda lor, a calugarilor care iubindu-l mult pe Iisus Hristos, au ales calea rugaciunii...
Ne-am inchinat Maicii Domnului, slujba era pe final...parintele ne-a miruit si ca la un semn, cu totii am iesit din biserica pentru cazare. Am dormit intr-un dormitor mare, parca 10 paturi.Tragand cu greu de geanta am ales un pat oarecare, alaturi doamnele mele , colege de pelerinaje si dintr-odata in camera, ghida a adus o babuta zambitoare:
-Mai aveti un pat?
-Da.
-Doarme si dansa aici! a zis aratand-o pe batranica
-Sigur, poftiti! Acesta e patul!
-Da? a zis senina batranica.Il vreau pe acesta!
Si l-a arat tocmai pe al meu.
-Deja m-am asezat in el. Poftiti, puteti sta in cel de alaturi. Sunt lafel!
-Nu, eu il vreau pe acesta, pe al dumneavoastra!
Rad! Asa sunt pelerinajele! Incep cu ispitele. Din 10 paturi, unul liber si 9 ocupate, femeia aceea nu a vrut decat patul in care vroiam sa dorm eu!
I-l-am dat !Dar aceasta avea sa fie una din incercarile mele in acest pelerinaj. Toata lumea a vrut acolo unde eram eu. Am fost singura persoana care a avut mai multi colegi de bancheta. Hai sa ii numar: Elena, apoi Maria, Valentin, Parintele David si Parintele Lucian.
M-am intors in biserica si am participat la parastasul de pomenire a celor adormiti. Apoi am discutat cu parintele care slujeste in biserica obtinand promisiunea ca o sa-l pomeneasca la proscomidie pe strabunicul meu preotul Dumitru...Maicile ne-au dat mere si zambete ingaduitoare si pline de iubire...Noaptea curgea peste noi in linistea deplina a manastirii.Am mancat merele in curte cu Elena si Parascheva, luna mare frumoasa impodobea cerul si inimile noastre deschise spre ceea ce Dumnezeu avea sa ne dea.Simteam cumva prezenta peste mine a parintelui Ioan Iovan si sunt convinsa ca daca l-as fi cunoscut, Parintele m-ar fi primit in preajma sa...
Nu stiu cat am dormit! Putin. Cateva ore! Parca la ora 2 -3 am plecat spre granita, dar mai intai la Camarzani!Era ceata cand am ajuns. Zi de mare sarbatoare. Sfantul Mare Mucenic Dimitrie .Biserica a fost aproape neincapatoare pentru asa de multi pelerini si sfanta liturghie...dumnezeiasca!
Al treilea ctitor de la Camarzani - dupa familia Mortun si protosinghelul Vichentie Bobeica, care a ctitorit paraclisul Sfantul Mina si actuala staretie - a fost episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor P.S. Gherasim Putneanul
care, incepand cu anul 2000, a initiat, organizat si indrumat in mod direct constructia bisericii noi, in stilul traditional moldovenesc, care sa satisfaca necesitatile de spatiu pe care ctitoria mortuneasca nu le mai putea realiza.
  |
Astazi biserica este ridicata, un extraordinar edificiu, comparabil cu oricare biserica monumentala din Romania. Catapeteasma noii biserici a fost realizata in intregime de maicute, in atelierele de sculptura si pictura ale manastirii.
Catapeteasma este un element de o mare valoare artistica, fiind inalta pana la arca prin care se sustine bolta naosului si altarului. Icoanele au fost pictate in ulei pe lemn de tei.
Biserica este de proportii monumentale, fiind construita din caramida. Planul bisericii este dreptunghiular, iar turla are forma piramidala. Altarul este de forma semicirculara, in partile laterale fiind dispuse cate o nisa pentru proscomidie si pentru diaconic.
Un mare complex monahicesc zidit prin lucrarea lui Dumnezeu din mainile vrednice ale maicutelor. Ele au pietruit aleile, ele au facut catapeteasma,ele au pictat, ele au carat cu roaba materiale de constructii si le-au ridicat cu bratele pe scripeti, pana sus-sus in inaltul bisericii...
Dar asta a fost si e voia lui Dumnezeu! E acolo, simt asta, ca si la Vladimiresti, rugaciunea nemuritoare a unor curati si adevarati preoti (iertati-ma nu vreau sa spun ca altii nu sunt asa!)Si pentru asta Dumnezeu inmulteste fiecare fir si sporeste totul.
Am mancat la manastire la Camarzani! Maicutele ne-au ospatat.Apoi ne-am plimbat prin curtea mare minunandu-ne de frumusetea fiecarui lucru si dintr-odata , grabiti la drum!
Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava
Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava este, dupa Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, unul dintre sfintii cei mai venerati in Moldova. Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava s-a nascut la inceputul secoluui al XIV-lea in orasul Trapezunt, din Asia Mica. Sfantul Ioan de la Suceava a trecut la Domnul la 2 iulie 1330, luand moarte muceniceasca. Moastele Sfantului Ioan cel Nou au fost aduse la Suceava în anul 1402, în timpul lui Alexandru cel Bun, la un an dupa ce Patriarhia Ecumenica a recunoscut primul mitropolit în Moldova, Iosif I Musat. In anul 1950, la propunerea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe, intre sfintii cu moaste din Romania al caror cult a fost generalizat in toata Biserica, s-a aflat si Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava. Viata Sfantului Ioan cel Nou apare pictata la Manastirea Sucevita, considerata pe drept cuvant testamentul artei moldovenesti din secolul al XVI-lea.
"Să cinstim, pe sfinţi că ei sunt prietenii lui Dumnezeu şi rugători pentru toată lumea înaintea Preasfintei Treimi. Să cinstim şi pe Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitorul Moldovei, lauda lui Alexandru cel Bun, bucuria necăjiţilor, tăria călugărilor, mângâierea credincioşilor şi îmbărbătarea celor din suferinţe.
Vedeţi câte a răbdat el pentru Hristos? Vedeţi cu cât curaj a mărturisit dreapta credinţă? Vedeţi cum şi-a dat viaţa pentru credinţă, pentru adevăr şi pentru lauda lui Dumnezeu? De i s-ar fi oferit toată averea lumii, nu şi-ar fi lepădat nicidecum credinţa în Dumnezeu! A pătimit puţin în trup, dar acum se bucură în veci cu sfinţii şi cu îngerii, întru Împărăţia cerurilor. Deci, să nu ne pierdem credinţa şi nădejdea în vreme de primejdii. Să nu părăsim Biserica lui Hristos pentru făgăduinţe deşarte sau de frică. Să nu ne lepădăm de Hristos niciodată, în orice necazuri şi primejdii am fi, chiar dacă ni s-ar cere şi viaţa.
Să rămânem, deci, cu sfinţii lui Dumnezeu. Să rămânem cu părinţii şi înaintaşii care ne-au crescut. Să rămânem în Biserica în care ne-am botezat, mărturisind dreapta credinţă, ca să fim în veci cu Hristos şi cu sfinţii Lui. Amin.
(Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la Praznice Împărăteşti şi la sfinţii de peste an,Editura Episcopiei Romanului, 1996, p. 405-406)
In curand urma sa parasim Romania, spre destinatia noastra:Ucraina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu