Am fost la schitul Closca joi seara. Imi doream o vecernie in cinstea sfantilor arhangheli si ca totdeauna cand mi-am dorit mai presus de orice, sa particip la slujbe, Dumnezeu a deschis caile in fata mea, cai care m-au dus in biserica!Am participat la vecenie joi seara, in cinstea sfintilor arhangheli, la schitul Closca, impreuna cu prietenii mei cei mai apropiati: cu Nicolae , Mioara si Daria cea mica si cu Lenuta, mama lui Iacob, ultimul si cel mai mic finut!
Nu pot sa va spun cat de frumos a fost!Cuvintele sunt mici, neputincioase!
Inima toata mi-s-a umplut de bucurie ca Dumnezeu, iar nu m-a lasat in afara slujbelor bisericii.
Dupa slujba si predica, am mers, conform "tipicului", la trapeza si ...am ramas la manastire pentru slujba de ziua urmatoare:
-Ia spune, Daria. Ce sa faca nana? Sa ramana aici?
-Da! a raspuns Daria. Si eu raman!
Daria are numai doi ani! Si deja stie unde este mai bine. Am ramas la manastire impreuna cu maicutele. De fapt ele, maicile au ramas sa pregateasca trapeza pentru ziua urmatoare, eu insa am mers cu maica stareta si m-am instalat intr-o chilie.
Am, recunosc ca am, o strangere de inima de fiecare data cand pasesc intr-o chilie. Prea multa rugaciune acolo si prea putin sunt vrednica sa calc in astfel de locuri...Agatata de un raft, langa icoanele Maicii Domnului o metanie cu 200 de boabe ...Pe pereti icoane simple, foarte simple, unele din ele copiate de pe calculator, la imprimanta, smerenie si iubire de sfinti. Pana si aici ma simt smintita cu iubirea mea de icoane cat mai ...deosebite!
In fiecare chilie unde am intrat, fara sa stie una de alta, maicutele alaturi de sfinti si-au pus fotografii ale parintelui Iustin Parvu, ceea ce imi intareste convingerea ca sunt adunate in duhul parintelui Iustin.
Am adormit usor tinand in maini metania , speriata de gandul ca poate avand 200 de boabe nu-mi este ingaduit sa o folosesc. Dar am tinut-o asa in mana , ca rugaciunea maicii Ana sa curga prin degetele mele...
Slujba de dimineata a inceput la 7.30.Iarba era uda si stralucea in lumina diminetii.Pana a venit "diaspora", eu cu maicile si parintele am fost singuri in biserica. Apoi biserica s-a umplut de credinciosi. Si au venit si satenii chemati de clopotul care anunta slujba...
Sfanta liturghie .Si apoi rugaciuni de dezlegare...Mare este bucuria parintelui pentru slujbe si mare e iubirea cu care isi asteapta fii duhovnicesti. Fiecare are locul lui si partea lui de atentie.
Am mers la trapeza. Am mancat cu pelerinii....lumea se grabea sa se intoarca in oras. As fi putut sa plec cu ei si sa ma intorc seara pentru maslu, dar...
-Ce sens are sa plecati?mi-a zis iar maica stareta si am ramas intr-o lume in care inceapeam parca ca intr-un puzzel sa construiesc ceva...
Ieri s-au implinit 28 de ani de la nasterea baiatului meu! Biserica si manastirea a fost locul meu perfect de "sarbatoare".Eu am sarbatorit privind policandru imens impodobit cu candele si lumari de ceara, clatinandu-se frumos peste noi. El, dragul meu baiat e acum un barbat desavarsit. De bratul lui se sprijina o femeie tanara, sotia lui, care ii poarta in miezul fiintei ei, primul copil.
Acum sase ani, ziua lui a fost ultima aniversare pe care am petrecut-o noi, familia mea, a mea, asa cum eram ...
Acesta a fost ultimul tort pe care eu l-am tinut in maini pentru el...Sarbatorim acum intr-un alt mod. El se aduna cu cei dragi si cu sotia lui. Eu ma adun cu arhanghelii. Si -i rog sa-l ocroteasca pe toti , pe cei vii, in acesta lume, dar si pe cei deja plecati...
Mi-e greu, sigur, recunosc ca mi-e greu! Dar ieri nu am avut decat pe seara un moment in care m-am permis sa alunec un pic in amintirile atat de frumoase ale copilariei baiatului meu.Stateam pe banca langa trapeza, luna agata stramb pe cer, intr-o rana, lumina ca si acum 28 de ani, doar eu sunt un alt om, undeva am pierdut tot ceea ce lumeste am construit si inca nu stiu, inca nu vad daca a fost ceva valoros, inca nu stiu cat de mult ar trebui sa ma bucur sau cat de mult sa plang...Timpuri trecute...
Seara am plecat la ora 20 urmandu-l pe Parinte care ducea in brate icoana sfantului Nectarie , icoana pe care sunt sfintele lui moaste ...am dat ocol bisericii urmand toaca care anunta lumea...maslu si apoi priveghere in cinstea sfantului Nectarie.
Mult il iubim pe sfant si mult ne iubeste sfantul!
Biserica a fost plina-ochi! Striviti unii in altii! Dar striviti cu iubire, bucurosi ca ne inghesuim.
Am facut priveghere in cinstea sfantului Nectarie. A inceput la ora 22 si s-a terminat cu sfanta liturghie la ora 7.
Nu va pot spune cum a fost!Minunat. Biserica cu luminile stinse. Doar sus policandru cu candele cu ulei si lumanari de ceara.
A fost o slujba lunga si deosebit de frumoasa. La strana au cantat doi psalti de la Patriarhie!
Adrian Alexandru Stolnicu(http://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com/adrian-stolnicu/)
Adrian-Alexandru Stolnicu este psalt al Catedralei Patriarhale din anul 2002. Înzestrat de Dumnezeu cu calitati de solist, el are la activ mai multe colaborări,concerte şi imprimări cu diferite coruri de muzică bizantină din Bucureşti. A colaborat şi cu formatia vocal-instrumentală Anton Pann
A absolvit Seminarul Teologic monahal “Mitropolitul Grigorie Dascălul” de la Mănăstirea Căldăruşani unde a deprins a desluşi pentru început tainele notelor buchisite din notaţia psaltică.
După absolvire l-a cunoscut pe Mihail Bucă, cel care îl va aduce la Catedrala Patriarhală în anul 2001.
Dragostea pentru muzică i-a îndreptat paşii şi către grupul de psalţi de la Mănăstirea Stavropoleos. Alături de acest grup şi-a completat treptat cunoştintele în acest domeniu.
Este absolvent al Facultăţii de Teologie “Sf.Muc. Filoteea” din Piteşti și masterand în cadrul UNMB.
Si au slujit extraordinar.Cantari ingeresti, cantari cum nu am mai auzit niciodata. In biserica era o liniste nefireasca. Parca ne era teama sa respiram sa nu deranjam ingerii si heruvimii care ... se rotesc in inalturi si spun Sfant Sfant Domnul Savaot...
Stiu, toata tara il iubeste si-l cinsteste pe sfantul Nectarie, dar eu cred ca nicaieri in tara nu a fost praznuit ca la noi, la Schitul Closca!Nicaieri in aceasta tara!
Eram atat de multi si atat de bucurosi sa aducem acesta jertfa de oboseala sfantului! Si ma gandeam ca in momentul in care sufletele noastre se vor ridica pentru intalnirea cu Dumnezeu, sfantul Nectarie nu va ramane dator nimanui si toti cei prezenti acum, vom avea parte de binecuvantarea si sprijinul sfantului.
Si-mi aminteam Eghina si racla sfantului 
si mormantul de care mi-am lipit urechea si am auzit bataile inimii Lui...Si am gandit ca daca il iubim si-l cinstim pe sfant, Eghina e acolo unde suntem si noi ... Si atunci florile mari de acolo au mirosit in amintirea mea atat de real incat parca am fost iar acolo
si parca iar mi-am lipit capul ingenunchiata fiind pe patul pe care el, sfantul se odihnea atat de putin
.... si parca cu mintea am vazut icoana Maicii Domnului la care sfantul se ruga...
Sunt obosita, dulce oboseala, poate sunt prea batrana pentru privegheri.Sunt acasa. Noaptea a inceput de mult. In curand voi pleca iar spre Closca pentru liturghia de duminica si ma gandesc la sfantul Nectarie, ca uite iar il rog, iar il strig... sa ma ajute sa ajung acolo si apoi sa ma intorc acasa, pentru ca exact ca in jocul de puzzel, inca construiesc o realitate in care sa pot trai...
Si-i multumesc iar Anei si parintelui Florin ca m-au dus acolo, in Eghina si-i imbratisez strans-strans... si-mi amintesc cat de frumos au cantat la racla sfantului si cat il iubesc pe sfantul Nectarie!
Si uite, asa repede imi vine o alta dorinta,sa-l rog pe sfant sa ne primeasca iar...la anul care vine....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu