Da, am avut curaj

Cineva drag, care citeste blogul meu , mi-a scris un mesaj in care spune:"Ai avut si mult curaj sa pui totul pe tapet, ti-ai asumat reactiile celorlalti care cu siguranta nu au fost numai pozitive."

Acum, la aproape un an de viata al blogului,constat ca intr-adevar am avut curaj sa scriu. Am pornit de la ideea ca blogul acesta o sa fie culoarul pe care voi merge spre copii mei.Apoi s-au adaugat prietenii, a fost destul sa pun cateva postari pe facebook si lucrurile au explodat.

Acum sunt zeci de mii de oameni care au trecut pragul sufletului meu. Foarte multi sunt cei care au venit cu flori in maini. Desigur sunt si unii care au calcat pe prag!

Ieri cineva ma mascarea (tare mult imi place cuvantul acesta) si imi spunea, sa-i las in pace cu comentariile mele, ca ei stiu bine cine sunt! Va rog sa ma credeti ca si eu stiu cine sunt, dar imi face bine ca cineva din cand in cand sa-mi aminteasca. Totdeauna lectia aplicata de altii, e mai bine stiuta, decat ce inveti tu singur. Spunea atat de frumos Parintele:" Cei  destepti invata din experinta celorlatii, numai prostii invata din experienta lor personala."

Deci, desi ma stiu plina de pacate, imi prinde bine ca cineva din cand in cand sa strige:pacatoasa! desfranata! hoata!mincinoasa!lacoma!jignitoarea!prefacuta!

Deci, nu imi spuneti niciun lucru pe care sa nu-l stiu despre mine si pe care sa nu-l fi facut. Citesc rugaciunile de seara si spun citindu-le:"Doamne, Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, milostiveste-Te spre mine, pacatosul robul Tau, si ma miluieste si-mi iarta mie, nevrednicului toate cate am gresit Tie astazi ca un om, si nu numai ca un om, ci si mai rau decat dobitocul. Pacatele mele cele de voie si cele fara de voie, cele stiute si cele nestiute, care sunt din tinerete si din obiceiul cel rau si care sunt din voia cea sloboda si din lene: ori de m-am jurat cu numele Tau, ori de L-am hulit in gandul meu, sau pe cineva am ocarat, sau pe cineva am clevetit in mania mea, sau am scarbit, sau de ceva m-am maniat, sau am mintit, sau fara de vreme am dormit, sau vreun sarac a venit la mine si nu l-am socotit, sau pe fratele meu l-am scarbit, sau m-am sfadit, sau pe cineva am osandit, sau m-am marit, sau m-am trufit, sau stand la rugaciune mintea mea s-a ingrijit de vicleniile acestei lumi, sau razvratire am cugetat, sau prea m-am saturat, sau m-am imbatat, sau nebuneste am ras, sau ceva rau am cugetat, sau frumusete straina am vazut si cu dansa mi-am aanit inima, sau ce nu se cade am grait, sau de pacatul fratelui meu am ras, iar pacatele mele sunt nenumarate, sau de rugaciune nu m-am ingrijit, sau altceva rau am facut si nu-mi aduc aminte; ca acestea toate si mai mari decat acestea am facut."

Si am facut toate aceste lucruri ...Din pacate inca le fac, inca gresesc, inca sunt plina de mandrie si cred ca niciodata, singura, fara ajutorul vostru nu ma voi vindeca. Asa ca nu-i nicio problema daca imi amintiti aceste lucruri, chiar imi faceti un mare bine...

Ma rog ca Dumnezeu sa-mi dea smerenie si ca sa primesc acest lucru trebuie sa vina si ocara. Ma rog ca moartea sa ma gasesca intr-un astfel de moment in care primesc ocara, dar se pare ca multa ocara trebuie sa primesc ca sa vina si izbavirea. Le iau ca lucruri incuviintate de Dumnezeu si le iau ca din mana Sa.

Dar stiti de ce imi este usor? Pentru ca am curaj!Curajul celui slab dar care nu mai are mult de pierdut. Stiu din tinerete o gluma.

Un elefant ii spunea unui purice: 

-Uite ce mare si puternic sunt eu! Nu sunt ca tine mic si pricajit!

Cu voce inceata , stinsa, puricele raspunde:

-Da, dar eu am fost si bolnav!

E important sa fii curajos!Pana la urma ce mai pot pierde?

Este o carte in Vechiul Testament care se numeste Neemia, in ea se vorbeste despre reconstruirea zidurilor si portilor Ierusalimului de  catre Neemia, paharnicul regelui Artaxerxe despre iubirea lui pentru Ierusalim si despre curajul lui.
Neemia sufera ca Ierusalimul era daramat si pustiu.Intr-o zi, intalnindu-se cu unul din fratii sai, il intreaba despre Ierusalim si acesta ii spune ca cei care au scapat cu viata sunt acolo in tara, in robie si ca zidurile Ierusalimului sunt daramate si portile lui arse ... Mult sufera Neemia pentru acesta si mult se roaga lui Dumnezeu si Dumnezeu ii arata calea pe care sa mearga...

"Cum să nu fie tristă fata mea, când cetatea, casa mormintelor părinţilor mei, este pustiită şi porţile ei arse cu foc!"-spune Neemia regelui Artaxerxe si acesta, prin lucrarea lui Dumnezeu caruia Neemia i-se ruga tinand post, il trimite sa rezideasca Ierusalimul.

Cand lucrarea acesta era aproape de final, dusmanii trimit la Neemia cu cerere sa se intalneasca la camp, cu prima intentie sa devieze atentia acestuia de la lucrare...apoi incerca sa-l intimideze spunandu-i ca ii vor face raport regelui despre ceea ce lucreaza si intentiile lui...Si cand nici acesta metoda nu merge, diavolul scorneste inca una: teama de pierderea reputatiei.

Dar Neemia nu se infricoseza de nimic! El isi continua munca la zidul Ierusalimului si in a 52 zi zidul este ispravit!Frumos lucru!Maret!Greu de cuprins cu mintea omeneasca...Cetatea Ierusalimului e rezidita, poporul e strans intre ziduri...s-a adunat tot poporul ca un singur om în piaţa cea din faţa Porţii Apelor şi a zis lui Ezdra cărturarul să aducă el cartea legii lui Moise pe care a dat-o Domnul lui Israel.(Neemia cap 8:1)Si cartea era citita si explicata poporului si poporul plangea de emotie si fericire...ziua sfintita cum sfintiti erau conducatorii lor...Din zilele lui Iosua, fiul lui Navi nu mai traisera asa bucurie!

Totul a fost posibil pentru ca Neemia a fost un om curajos care nu s-a raportat decat la Dumnezeu si la ceea ce avea de infaptuit, rezidirea Ierusalimului,un om caruia nu i-a fost frica ca isi va pierde reputatia sau viata, ca isi va epuiza resursele finaciare in aceasta actiune.Nimic nu a contat decat acesta lucrare extraordinara spre reinoirea neamului din care urma sa vina Mesia.Si daca privim aceasta minunata carte a Vechiului Testament prin lumina extraordinara a Noului Testament, ne amintim ca Iisus Hristos spune atat de frumos in Evanghelia dupa Matei , cap 5:11Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.

Deci, sa nu ne speriem de vorbe! Ele sunt doar ca sa ne tulbure, sa ne opreasca din ceea ce avem de facut!

Revenind la mine, eu stiu ca acest blog e sarcina mea! Ca prin el Dumnezeu lucreaza si pentru mine dar si pentru altii. Voi continua. Cei care au ceva impotriva sa-l paraseasca! Nu-i bai!Desi...Dragilor, haideti sa nu mai uram, sa nu mai scupam spre altii.Ura face mare rau, mai ales celui care uraste.

Pentru ca si eu am trait astfel de sentimente, imi pare rau ca inca le pot starni in inimile unora, chiar imi pare rau!

Dar nu am sa ma opresc! 

In curand voi reincepe sa scriu despre Ucraina.Nu-i asa ca multi asteptati sa cititi?