Nu pot

Vreau sa scriu si nu pot. Ma simt amortita, bolnava,obosita... Viata m-a obosit. Atata timp cat problemele au fost imense, necesitand rezolvare, am fost ca un robot:puternica,stabila, sanatoasa... 

Acum , ajunsa in casa mea, la serviciul meu,in locul meu, acum insa, sunt ca o plastilina pe care oricine  o modeleaza cum vrea.Si nici ca imi pasa! Nu vreau nimic! Nu vreau seara ce vine.Nu vreau momentul acesta. Nu vreau amintirile acestor zile. Nimic nu vreau. Nu-L ispitesc pe Dumnezeu, le iau din mana Lui toate ,multumesc pentru ele, consider ca fara toate aceste lucruri pe care le-am trait , eu nu as fi fost intreaga si stiu de ce Dumnezeu mi le-a  dat.
Dar, uite-ma, Doamne cum sunt: nu pot sa scriu, nu pot sa vorbesc, nu pot sa ma rog. Pun capul meu in palma Ta si mangaie-ma Tu. Dar fa-o repede, Doamne pentru ca e tare greu!
Vine iarna si va ninge peste tufanele si anul acesta pe mine ma dor tufanele galbene.
Vine iarna si vom praznui Nasterea Pruncului Sfant si oricata bucurie e in inima mea pentru asta e si sange proaspat curs din rana mea de bunica cu bratele goale...si ieslea sufletului meu e goala si niciun prunc nu se naste in neamul meu. Tac clopoteii. Nu se misca niciun Mos Craciun. Balerinele sunt intepenite in cutie.
Nu gasesc cuvinte sa cuprinda totul si nu stiu nici macar sa ma rog... Cum sa te rog, Doamne? Ce sa te rog, Doamne si rugaciunea sa cuprinda tot?
...............................................................................................................................................
 PS.In seara aceasta a venit Parintele Siluan de la sute de kilometri...si am vorbit muuuuuult si a bandajat sufletul meu.Parintele a tamaiat casa si s-a rugat cu voce domoala,predandu-mi o adevarata lectie.Si Parintele m-a invatat sa ma rog.Mantuieste, Doamne,tot neamul meu!
Si rugaciunea acesta face ca ninsoarea care a inceput sa nu mai doara, desi stiu ca scutura tufanelele galbene...Mantuieste, Doamne,tot neamul meu!