'In vremea aceea, venind Iisus in casa lui Petru, a vazut pe soacra acestuia zacand, prinsa de friguri. Si S-a atins de mana ei si au lasat-o frigurile si s-a sculat si Ii slujea Lui. Si facandu-se seara au adus la El multi demonizati si a scos duhurile cu cuvantul si pe toti cei bolnavi i-a vindecat, ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: Acesta neputintele noastre a luat si bolile noastre le-a purtat. Si vazand Iisus multime imprejurul Lui, a poruncit ucenicilor sa treaca de cealalta-parte a marii. Si apropiindu-se un carturar, i-a zis: Invatatorule, Te voi urma oriunde vei merge. Dar Iisus i-a raspuns: Vulpile au vizuini si pasarile cerului cuiburi; Fiul Omului insa nu are unde sa-Si plece capul. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, da-mi voie intai sa ma duc si sa ingrop pe tatal meu. Iar Iisus i-a zis: Vino dupa Mine si lasa mortii sa-si ingroape mortii lor. Intrand El in corabie, ucenicii Lui I-au urmat.'
Nu I-a ceriut sa o vindece! Ca de atatea ori, Iisus Hristos, vazand un om bolnav, un om aflat in suferinta, asa cum l-a vindecat pe omul cu mana uscata, pe bolnavul de itropica, pe slabanogul de la Vitezda, pe femeia garbova, Iisus o vindeca pe femeia cuprinsa de friguri...
"Voiesti sa fii sanatos?" sau simplu " ...esti dezlegata de neputinta ta!"
Acestea mi le-am amintit privind fotografiile de la maslu.
Atata lume bolnava, atata lume in cautarea tamaduirii, atata suferinta...Oare Il cautam pe Dumnezeu in suferinta noastra?
In mod cert,chiar daca uneori o facem de frica mortii , dar Il cautam!
Stiu doar ca la fiecare din ele am spus "Doamne Iisuse Hristoase , mantuieste-l pe Gheorghe!" si ca , dimineata, mi-a trebuit o ora sa le asez pe coliva lui. De aceia, in biserica, am avut o incruntare pe toate babele "amabile" care au vrut sa infiga nepasatoare lumanari pentru mortii lor in coliva lui Grig. Am preferat sa pazesc coliva si sa pun lumanarile lor pe colacul frumos, crescut cum crestea painea mamei lui ... dar coliva sa-i ramana curata pana la pomenire. Ca sa o ridic, jertfa curata spre Domnul si sa-I spun: Iarta-i, Doamne, pacatele tinerii lui pentru care nu s-a rugat la nicio slujba de maslu, pentru ca nu stia...pentru ca nimeni nu ne-a spus ce inseamna, pentru ca eram tineri si relativ sanatosi, pentru ca faceam planuri de crescut copiii si de implinit viata noastra spre o batranete pe care ... pe care el nu a trait-o!
Si scot iar din cutia cu amintiri, fotografia ultimului tort...
si il vad scruntand departarile ...
in care avea sa se piarda ... Si ma doare atat de mult, incat zac iar, eu insami aproape de moarte, stiind insa ca doar ea mi-l va aduce aproape si ma va tamadui...
Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea fiinţei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna şi stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.
Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi,
Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
Am fost bun şi am fost frumos…
Toate acestea n-au avut nici un efect, Doctore,
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte,
Într-o zi,
Când m-am născut.
Marin Sorescu-Boala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu