Nu stiu cand l-am vazut prima data. Amintirea se pierde intr-un timp in care eram tanara, aveam mai putin de 60 de kilograme si fustele mai sus de genunchi...
Mereu l-am perceput ca pe un om care a cultivat prieteniile pentru ceea ce erau, sau puteau sa fie, oamenii din jurul lui.
Ca un fluture si el se invartea in jurul meu, atras de ceea ce se prefigura ca pot ajunge...
Si pentru ca eram un om politic, asemenea tuturor oamenilor politici si pentru ca intotdeuna m-am simtit mai confortabil in jurul barbatilor, am primit prietenia pe care omul acesta mi-o oferea...
Am parcurs inceputul meu de cariera politica impreuna... ma vedea cum imi construiam discursul politic pe genunchi, in masinile care ne duceau prin judet si ma urmarea de pe scena cum brusc incepeam sa vorbesc despre altceva... si lumea aplauda crezand si el aplauda crezand...
In viata dinainte ne-am vazut ultima data in ziua dinaintea mortii lui Grig, am vorbit un pic si ne-am sarutat pe obraji spunandu-ne "La multi ani!" pentru sarbatorile care urmau...nestiind ca pentru niciunul dintre noi, in anul acela nu urmau sa mai vina sarbatori.
Si la moartea lui Grig a murit si femeia care eram in duminica acesta.Luni de zile, poate ani, nu l-am vazut... sau chiar daca a fost in dreptul ochilor mei, nu l-am vazut. Am refuzat sa vad tot ce putea sta ghimpe pe cararea pe care pornisem...Am aruncat din viata mea oameni de-a valma...si el a fost unul dintre cele/cei aruncati.
In foarte putinele ocazii cand ne-am vazut, am preferat sa fiu imbrobodita la cap, sau sa-mi rasfir parul alb...sa fie clar, sa inteleaga , sa nu fie niciun dubiu cu privire la alegerile mele...
Si anii au trecut... si viata mea a trecut ... am facut toate acele lucruri care erau scrise in Cartea Vietii mele si am parcurs timpul acesta, asa cum am putut luminandu-mi sufletul in cantarile heruvimice si plecandu-mi capul pentru pacatele mele...
Foarte rar, extrem de rar l-am trecut pe el si pe cei din familia lui pe cate un pomelnic, dar eu nu m-am rugat pentru el si pentru familia lui! Nu stiu de ce! Il uitam, pentru ca uitat era!
Azi noapte insa am vorbit la telefon ca si cand eram unul langa altul si pentru prima data mi-a ridicat valul care acoperea viata lui...
Si am vazut acolo, cutremurator, un iad in care se zbate ... nici macar nu e singur, pentru ca singuratatea lui ar fi fost mai buna, e pazit de indiferenta celor de langa el, e inconjurat de oameni vicleni, de oameni bolnavi psihici...nu are niciun sprijin nicaieri... nu are nicio bucurie, in nicio clipa.
Este un om bogat...masinile lui formeaza un parc de masini... casele lui sunt blocuri inalte in care risipiti, membrii familiei lui isi traiesc indiferenta pe care o simt unii fata de altii...
Si asta pentru ca in goana vietii lor L-au uitat pe Dumnezeu Adevarat !
Si-l intrebam daca nu vrea sa se apropie de Biserica, daca nu vrea sa se spovedeasca pentru ca il simt ajuns acolo, in acel loc din care poate sa inceapa cu adevarat Viata! Si-mi spune ca este timp , ca este tanar, ca nu crede in preoti pentru ca stie povestile multora ...
Dar am reusit cu greu sa smulg o promisiune ca intr-o zi...intr-o zi ... o sa accepte mana mea de care s-a desprins, pentru ca eu am vrut asta si va pasi pe un alt drum... mai ingust, dar atat de frumos, pentru ca la capatul drumului acesta se afla Lumina...
Si am inchis telefonul zicandu-i ;
- Dimineata cand te scoli intai inchina-te si spune Slava Tie, Doamne, slava Tie ! si spune Tatal Noastru...
-Nu stiu Tatal Nostru ! Nu-l mai stiu! Dar am sa-l invat !-mi-a spus
Si era in vocea lui toata durerea unei vietii in care simt ca L-a cautat pe Dumnezeu, iar Dumnezeu L-a ajutat in toate, niciun moment nu a plecat de langa el, dar nu a stiut sa-L vada, sa-L simta, sa-I spuna cat multumeste, cat se increde Lui, mult mai preocupat sa construiasca imperii...Si am simti cat de goala e viata acestui barbat, nu pentru ca dormea singur in palatul lui, viata fara rost,asa cum era si a mea pana acum noua ani...
Gandul meu a fugit in noapte, la mormantul alb al lui Grig peste care luna statea drept luminand...si-n soapta noptii, in rugaciunea care se pornea din inima mea pentru el si familia lui, se auzeau cazand lacrimi....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu