Grig a fost student al Institutului Politehnic din Iasi .
Era un baiat dintr-o familie modesta, de la tara, foarte destept si serios,sarguincios in tot ceea ce facea.
-Cand eram in liceu, citeam cate ceva si mi -se parea extraodinar si mergeam repede sa-i spun. Si el deja stia ce ii spuneam si imi completa cu altceva si mai profund! Niciodata nu l-am depasit !-imi spunea un prieten si coleg de liceu...
In Iasi a gasit exact mediul in care setea lui de a cunoaste a fost implinita... Dumnezeu l-a asezat in camera de camin cu cativa baieti din familii de intelectuali din orasele din Moldova si unii de la altii, au imprumutat lucrurile bune... Iasul l-a educat !
Si cand l-am primit in viata mea era un tanar sensibil si bun, inteligent, serios, politicos si fermecator ...
L-am iubit atat de mult cat si el m-a iubit... Mult, mult, cat toate stele cerului, cat tot nisipul marii! Asa cum zicea Ina si fetele ei in copilarie...
Asa erau atunci iubirile si ele nu se terminau la prima contrazicere ...
Cand implinea 25 de ani de la terminarea facultatii am fost la Iasi si ne-am cazat la un hotel in centru, cel mai frumos, cel mai luxos, cel mai scump... A fost dorinta lui sa arate Iasului ca a reusit!Si cand am intrat in camera m-a bufnit rasul... inauntru era mobilier alb,stil Ludovic al XV, exact ca cel de acasa, din dormitorul nostru...
M-a plimbat de mana prin Iasi aratandu-mi strazile pe care umblase poate flamand, poate insetat, poate simtindu-se singur ... m-a dus in Copou... m-a dus la Trei Ierarhi...sigur am lasat un pomelnic, pentru ca Andrei, baiatul prietenilor nostri dadea examen la facultate si stiu ca m-am rugat pentru el, atat cat stiam sa o fac si l-am scris pe o foaie pe care am lasat-o acolo...pe undeva...m-a dus la Sfanta Parascheva...
Atat de mandru era ca ma duce la Sfanta Parascheva...
O cunostea ... stia evlavia iesenilor pentru ea, stia de pelerinajele care se faceau la sfanta...Si sfanta il cunoastea...
Am revenit la cativa ani de la moartea lui, singura, adica fara el, intr-un grup de femei credincioase ca sa-i spun sfintei ca el a murit... si sa o rog... si sa o rog...
De atunci sfanta e in casa mea si in biroul meu ... si in inima mea...
Nu a fost necaz sa nu-l stie...nu a fost bucurie sa nu i-o povestesc...
Anul trecut am venit sa-i spun ca s-a nascut Filip si ca l-am botezat...si despre Ina care traia suferinta de moarte si am rugat-o daca nu e cu putinta... ce se intampla, sa o mantuiasca... si Ina a murit pe drumul meu de intoarcere de la sfanta Parascheva si Sfanta Maria Magdalena...mantuindu-se, Doamne, mantuindu-se!
Anul acesta am venit iar... alte povesti, alte probleme, taine, taine, taine...
Am venit cu Madalina , Cristiana, Florenta, tanti Maria si alte trei doamne pe care acum aveam sa le vad prima data...
Am ajuns vineri seara dupa ce le-am asteptat doua ore intr-un restaurant in Urziceni, pe drumul spre Buzau.
-Daca mai intarziati am doar doua solutii: ori depun un cv sa ma angajeze , fie cumpar restaurantul-i-am spus razand, Madalinei.
Si au venit in pace, pace care nu avea sa ne parasesca aceste zile...La ora 1 eram deja la rand, stalpul 48... in 10 minute un stalp...
Am petrecut o noapte sfanta, noapte de amintiri si rugaciuni intr-un oras care nu dormea!
Cred ca sunt cel mai mare cersator al lumii!
''Cu totii suntem cersatori ai milei lui Dumnezeu" avea sa-mi raspunda parintele pustnic.
Sfanta Parascheva asezata sub baldachin primea pelerini si asculta inimi.
La ora 8 eram si noi la primul stalp...
Si am plecat pe strazi care erau ale mele pentru ca Iasul prin sfintii lui ni-se daruise in acea noapte...
Si am intalnit-o pe Ana,Ana cu care in vara am strabatul Rusia...si ne-am imbratisat cu drag, cu bucurie...
"Sunt romani care n-au fost niciodata la Iasi, desi n-ar trebui sa fie nici unul..." - Nicolae Iorga
Ierarhii inainte de Sfanta Liturghie s-au inchinat sfintei si au luat binecuvantarea ei...
si noi...si noi...
Sfanta Liturghie in catedrala, slujba in care in sobor au slujit IPS TEOFAN, PS IOAN al Abaniei si PS Mihail al Australiei
La finalul slujbei, Părintele Mitropolit Ioan de Koriţá a rostit cuvântul de învățătură, explicând în prima parte Evanghelia zilei - Pilda Semănătorului:: „Ni se întâmplă tuturor, atunci când citim Evanghelia, să ne identificăm cu cei buni, cu exemplele pozitive. Auzind și Evanghelia din această zi, probabil ne gândim că noi suntem pământul cel bun și alții sunt pământurile care nu au rodit. Acest lucru este o greșeală; sfinții nu s-au identificat pe ei înșiși cu cei buni, pentru că ei știau că ceva greșit se găsește înlăuntrul lor și căutau tratament pentru acesta. Și căutând medicamentul, au găsit cuvântul Evangheliei. Au plantat semințe ale Evangheliei în inimile lor și acestea au rodit înlăuntrul lor sute de roade. Aici trebuie să mai menționez un lucru: pentru a ajunge la roade, e necesar un lung proces. Noi am vrea toate să vină deodată, uitând că semințele au nevoie de timp pentru a ajunge fructe. Semințele Evanghelie cer din partea noastră o credință puternică și evlavie. Un foarte cunoscut filosof și teolog - Nikolai Berdiaev a spus că fiecare cuvânt al Evangheliei este doar o sămânță și că aceste semințe sunt doar începutul procesului de dezvoltare. Aș vrea să-mi amintesc și mie și să vă amintesc și dumneavoastră să încercăm să sădim semințele Evangheliei în inimile noastre, pentru că ele vor aduce în noi roade și ne vom bucura atât noi, cât și cei din jurul nostru”.
„A distruge este foarte ușor, dar a rezidi este foarte greu”
La final, mitropolitul de Koriţá le-a explicat credincioșilor ieșeni situația dificilă a Bisericii Ortodoxe din Albania și i-a îndemnat pe acesștia să protejeze Biserica Ortodoxă Română și valorile ei, mulțumind în permanență lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le-au primit: „Protejați Biserica! Păstrați-vă Biserica strămoșească și susțineți-o! Aveți grijă, căci a distruge este foarte ușor, dar a rezidi este foarte greu. Apreciați și mulțumiți lui Dumnezeu pentru ceea ce v-a dăruit; uneori când avem anumite lucruri nu știm să mulțumim, doar atunci când le pierdem înțelegem ceeea ce am avut. Vă rog din nou să vă păstrați Biserica, pentru că ea este o binecuvântare pentru dumneavoastră, pentru copiii dumneavoastră și pentru nepoții dumneavoastră”.
Înaltpreasfințitul Părinte Teofan le-a mulțumit celor doi arhierei ce au slujit împreună cu el Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană din Iași. Mulțumiri și un cuvânt de binecuvântare a fost adresat și credincioșilor prezenți la slujbă sau celor aflați la rând pentru a se închina la sfintele moaște: „Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toți și să vă răsplătească osteneala! Atât celor care ați fost prezenți la slujbă, cât mai ales celor care ați stat la rând în ploaie, timp de multe ceasuri, să vă dăruiască Dumnezeu tot ceea ce știe El că este bine în această viață și ceea ce știm și noi că este bine în veșnicie, adică mântuirea sufletelor”.
sursahttp://www.doxologia.ro/arhiepiscopia-iasilor/ips-mitropolit-ioan-de-korita-protejati-biserica-pastrati-va-biserica
si apoi binecuvantarile ierarhilor ...
Am plecat din Iasi cu bucurie, acea bucurie si pace pe care sfanta a pus-o in inima mea. Atat blandete si atat bucurie, cat rar am simtit, foarte rar... Parca tot zbuciumul acestor noua ani grei s-a potolit fie si pentru doar cateva clipe, dar ce minunat sa nu mai bata niciun vant, sa nu te mai smulga din radacini nicio rautate si nicio amintire...desi ploua, desi batea vantul...
Si am imbratisat-o pe Ana lasand-o in orasul ei cu sapte coline, Ana rugatoarea noastra la Sfanta Parascheva...si am plecat fara durere si fara tristete pentru ca, asa simt, ca niciun moment nu plec de acolo, atat timp cat Sfanta Parascheva ramane!
si dupa pranz am ajuns la Manastirea din localitatea Alexandru Vlahuta
minunat loc, plin de flori si plin de iubire... Calugarii ne-au asteptat cu ciorba calda si cu branza si smantana...si mai ales cu rugaciuni ...
Dar desi ma bucuram sa-i cunosc, gandul meu era spre parintele Alexie care ma astepta deja la Bujoreni...si fiecare clipa departe era o clipa fara parinte!
Si am urcat alergand treptele atat de fericita ca as fi intins mainile sa plutesc ...
Si priveam peste tot si fiecare fir de iarba imi era cunoscut, desi crescuse fara sa-l vad cu ochii mei reali, dar asta pentru ca ,ochi dragi privesc Bujoreniu si ei sunt ochii mei si ochii mei sunt ochii lor!
si trandafirii galbeni aplecati de ploaie ... si taine si taine... si capul meu in mainile parintelui si inima mea la picioarele Domnului si ...taine si taine...
Parintele Macarie a dus grupul in trapeza si a venit dupa mine pentru ca zaboveam sa fac poze, sa pun in suflet ostenit amintiri...parintele Eufrosin m-a recunoscut inainte ca eu sa-l recunosc, parintele Serafim slujea vecernia... m-au hranit, ne-au hranit...munti de mancare au aparut pe masa si era o pace si o lipsa de graba care imi spunea multe despre rabdare, iubire, despre a purta sarcinile altuia, a-l odihni cand el e sleit de puteri, a-l hrani cand nu stie sa mai inghita...a-i da apa cand e insetat...
Si atatea binecuvantari pe capul meu, doua zile , m-au adus acasa cand nici nu stiam cum voi ajunge din Urziceni, credeam ca ...va trebui sa-mi cumpar un hotel ... dar intr-o benzinarie, oameni dragi, Nicolae ,Maria si Daria au ajuns exact cand si eu treceam pe acolo... prin grija lui Dumnezeu, Cel care m-a dus si m-a adus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu