Sambata dimineata .
Am reinceput pelerinajul un pic mai tarziu , adica la ora 7, nici noi intelegand de unde, daca nu de la sfinti, venea puterea cu care ne adunam la autocar, totdeauna inaintea soferilor Vasile si Sergiu...
Am reinceput pelerinajul un pic mai tarziu , adica la ora 7, nici noi intelegand de unde, daca nu de la sfinti, venea puterea cu care ne adunam la autocar, totdeauna inaintea soferilor Vasile si Sergiu...
Ziua a opta.
Intai am mers la lavra sfantului Alexandru Nevschi
Alexandr Iaroslav ”Nevski” (1220-1263 d. Hr.), Sfânt al Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost una dintre cele mai importante personalități istorice ale Rusiei medievale. El a fost conducătorul Novgorodului și apoi al întregii Rusii într-o perioadă foarte dificilă pentru lumea slavă din Est. Alexandru s-a născut în Pereslav (azi Pereslav-Zaleski în regiunea Iaroslav) la 30 mai 1220 și a fost al patrulea fiu al lui Iaroslav Vsevolodovici, al patrulea succesor la tron și mai târziu Mare Cneaz de Vladimir. Văzând că nu are nici o șansă de a purta coroana de Vladimir, la vârsta de doar 16 ani a acceptat propunerea Republicii din Novgorod de a fi Duce și și-a lăsat patria sa pentru a se instala la Novgorod într-un context care nu era deloc favorabil, din mai multe puncte de vedere:
1. Ruta comercială dintre Varangi și Greci, o mare sursă de venituri, era întreruptă.
2. Aproape întregul stat rus, cu excepția Novgorodului, tocmai fusese invadat de tătarii din Hoarda de Aur și împărțit în zeci de mici principate pentru a fi controlate mai bine în vederea colectării tributului.
3. Două forțe apusene râvneau la teritoriile Novgorodului: suedezii, care își doreau și ei să controleze rutele comerciale fluviale de la Marea Baltică la Marea Neagră, dar și Cavalerii Teutoni germani, care controlau deja Livonia (Estonia și Letonia de azi).
Tânărul Duce a trebuit de foarte devreme să facă dovada abilităților sale. În 1240 armata suedeză a atacat Ingriya (regiunea Sankt Petersburgului de astăzi), cu scopul de a obține controlul asupra Lagodei și Nevei pe termen lung. Alexandru s-a mișcat rapid, cu o mică armată, dorind să-i atace pe intruși înainte ca aceștia să se fortifice în cetatea Lagoda. În cele din urmă, i-a ajuns la confluența râurilor Neva și Izhora, atacându-i pe neașteptate în vremea nopții (Bătălia de la Neva, 15 iulie 1240 d. Hr.) Suedezii nici nu au apucat să iasă din bărci lor (râul Neva fiind navigabil), iar Alexandru i-a zdrobit – primind supranumele de Nevski (adică al Nevei). Această victorie a avut o mare importanță pentru viitorul Novgorodului, pentru că a preîntâmpinat o posibilă campanie pe scară largă a suedezilor în nord-vestul Rusiei în următorii ani.
Deși poate părea ciudat, după victoria de la Neva, Alexandru a fost obligat să se întoarcă în patria sa: puterea politică din Novgorod era exercitată în principal de boieri (aristocrația tradițională) și de Vecea (adunarea populară). Pe de altă parte, Ducele Alexandru a fost în primul rând un conducător militar cu responsabilități clar delimitate de un contract special pe care l-a semnat atunci când a preluat sarcinile. Dar Alexandru a câștigat popularitate, astfel încât i-a fost ușor să înceapă să acumuleze putere politică, lucru ce i-a deranjat pe boieri și a dus la ”destituirea” sa. Schimbând ce este de schimbat, această poveste pare să fie o reminiscență a unei ostracizări din Atena antică.
La puțină vreme, însă, Cavalerii Teutoni din Livonia au început să acționeze agresiv. După capturarea Pskov-ului, al doilea mare oraș al Republicii Novgorodului, au început să facă tâlhării în împrejurimile Novgorodului. Alexandru a fost rechemat din ciudatul exil și s-a întors în oraș în primăvara anului 1241, cu toate că prima sa reacție a fost negativă. În primele luni s-a dedicat restabilirii controlului în zonele din apropiere și numai atunci când s-a simțit destul de pregătit a pornit o expediție armată în vest pentru a elibera Pskovul.
Bătălia cheie a fost cea de pe lacul Peipus (sau Ciudsko-Pskovskoe), la 5 aprilie 1242. Alexandru a fost conducătorul unei forțe armate de 4000-5000 de pedeștri. Teutonii ( sub comanda lui Herman von Buxhevten), împreună cu aliații danezi și estonieni, erau jumătate ca număr, dar dintre aceștia, o mie erau cavaleri și până atunci erau considerați invincibili.
Știind că avea să facă față cu greu luptei împotriva cavaleriei de fier, Alexandru a făcut următorul truc: a atras Teutonii pe suprafața înghețată a lacului, unde caii alunecau și nu puteau executa manevre rapide. Conflictul s-a încheiat cu victoria armatei din Novgorod și a intrat în istorie ca Bătălia de pe Gheață, iar înfrângerea teutonilor a marcat sfârșitul eforturilor lor de a se extinde spre est, în detrimentul Novgorodului.
După ce și-a întărit poziția, după expulzarea teutonilor, Alexandru Nevski a fost invitat de către Papa de la Roma să întreprindă o campanie împotriva tătarilor Hoardei de Aur. Răspunsul său a fost negativ. Există multe speculații cu privire la motivele acestei alegeri, nu neapărat opuse unul altuia:
1. Poate că îi era teamă că nu i-ar putea învinge pe Tătari, care cu puțin timp mai înainte ajunseseră deja la porțile Vienei. Mai mult decât atât, trebuie să avem în vedere că Alexandru nu era decât conducătorul unui stat mic amenințat și de Suedezi și Teutoni, prin urmare, nu putea să aibă mereu trei fronturi deschise.
2. Poate că Alexandru considera catolicismul o amenințare mai mare pentru poporul său decât tătarii, care erau interesați doar de colectarea tributului și nu de atașarea vasalilor lor sau de impunerea unei alte religii. Mai mult, avea încă proaspăt în amintirile sale evenimentul cuceririi Constantinopolului de către Cruciați (1204)
3. Poate considera existența Hoardei de Aur în partea de sud a Novgorodului drept o sperietoare care descuraja boierii să-i conteste din nou puterea politică, precum și oamenii de rând să ceară reforme.
4. Poate că prefera să aibă pace cu tătarii prin plata tributului decât să îi înfurie.
Orișicât, Alexandru a vrut să păstreze Novgorodul neatins de furia armatei tătare, în speranța că, în viitor, condițiile pentru solicitarea independenței depline vor fi mult mai faste.
Alexandru Nevski împreună cu fratele său Andrei au devenit domnitorii a toată Rusia în 1248. Alexandru a primit principatele de Vest, grupate în jurul Kievului (plus Novgorodul pe care deja îl conducea), în timp ce Andrei pe cele din Est cu centrul în Vladimir.
Răcliţă cu moaştele Sfântului Alexandru Nevski din catedrala Mântuitorului din Moscova
Alexandru și-a găsit moartea la vârsta de numai 43 de ani, în timp ce se întorcea la Vladimir din Serai, unde se zice că se dusese să caute clemență pentru unele Principate care nu mai voiau să plătească tribut. A călătorit grav bolnav și și-a dat ultima suflare în orașul Gorodets, pe Volga, la 14 noiembrie 1263.
La câțiva ani după moartea sa, în secolul al XIII-lea, a apărut o cronică intitulată ”Viața lui Alexandru Nevski”, în care este descris ca un principe desăvârșit care a luptat în prima linie împotriva dușmanilor și a salvat Rusia.
Biserica Ortodoxă Rusă l-a canonizat în anul 1547.
Maicile pregateau biserica pentru vecernia la Adormirea Maicii Domnului ...si baietii din grupul nostru le-a ajutat, de aceia am putut face si noi cateva poze
Traia in Hristos si cu Hristos prin slujirea dumnezeiestii Liturghii. Din ea isi tragea puterea de a continua marea sa lucrare pastorala. Jumatate de veac din 1885 si pana in 1908, a slujit aproape zilnic si n-a incetat pana in ultima clipa sa sfatuiasca, sa mangaie si sa calauzeasca.
Multe au fost inimile care langa el au inviat trupeste si sufleteste. Cu un remarcabil simt al concretului, el a reusit sa reimpuna in constiinta contemporanilor insasi realitatea "pragmatica", liturgica si sacramentala, personala si comunitara, mistica si sociala a Bisericii. in fata reductiei simplificatoare a crestinismului la morala, la etica si pietatea individuala, Biserica reapare din nou ca realitate divino-umana intrupata in cult si caritate, ca o comuniune vie ("familie") a oamenilor in Hristos si Duhul Sfant, cu Dumnezeu, cu sfintii si cu ingerii, ca loc al Adevarului si Libertatii autentice.
Poporul a gasit in el un parinte plin de dragoste, au recunoscut in el pe adevaratul indrumator, pe pastorul cel bun si pe urmatorul lui Hristos. Dumnezeiasca Liturghie era pentru parintele Ioan tot ceea ce omul poate avea pe pamant mai inalt si mai sfant. Liturghiile savarsite de el erau cutremuratoare, era un om de taina al inimii daruit rugaciunii cu o mare caldura, ocrotitor al tuturor neputinciosilor si al oamenilor marginalizati - multi dintre acestia au fost insufletiti de el si calauziti catre Biserica lui Hristos. Toate acestea alaturi de darul facerii de minuni cu care atat de bogat l-a impodobit Dumnezeu. Iata insa ce spunea despre Sfanta Liturghie: "Domnul isi arata indelunga rabdare fata de lume, se arata milostiv tocmai pentru ca inca se mai savarseste Sfanta Liturghie. Daca lumea nu ar fi avut preacuratul Trup si preacuratul sange al Domnului, s-ar fi lipsit de supremul bine, de adevarata viata si de darul sfintirii. Liturghia este adevaratul ferment al vietii duhovnicesti, ceresti si sfinte care lucreza in omenire. Liturghia este lumina sufletului nostru, nadejdea si taria noastra".
Insa mai presus de toate, Sfantul Ioan a fost un mare om de rugaciune, care iubea slujbele bisericii. Slujea Sfanta Liturghie in fiecare zi si indemna pe oameni sa se impartaseasca cat mai des (uneori erau cinci mii de credinciosi care se impartaseau la Liturghie, astfel ca slujba tinea mai multe ore).
sursa http://www.crestinortodox.ro/religie/sfantul-ioan-kronstadt-87660.html
Cel mai vizitat loc din cimitirul Smolensk ramane paraclisul inchinat Sfintei Cuvioase Xenia, aflat la mica distanta de biserica inchinata Maicii Domnului. Pelerinii au inceput sa se adune in acel loc sfant cu mult timp inainte de canonizarea oficiala a Sfintei Xenia. Un paraclis a fost construit in anul 1902, deasupra mormantului sfintei, care astazi adaposteste cinstitele Moaste ale Sfintei Xenia.
Sfanta Xenia din Sankt Petersburg
Xenia Grigorievna, sotia colonelului imperial Andrei Theodorovici Petrov, care a trait la inceputul secolului al XVIII-lea, a ramas vaduva inca de la 26 de ani. Xenia a fost o sotie devotata si iubitoare, insa moartea fulgeratoare a sotului, in timpul unei petreceri de noapte, a zduncinat-o profund, schimbandu-i cu desavarsire viata.
Fara sot si fara copii, femeia si-a inchinat viata lui Hristos, intr-un mod desavarsit. Intelegand ca sotul ei nu se poate mantui, dupa viata pe care a avut-o, Sfanta Xenia a inceput sa dea saracilor toata averea familiei, mostenita in urma decesului sotului, ceea ce a atras dispretul rudelor. Drept urmare, fiind considerata nebuna, rudele au dat-o pe sfanta in judecata. Dupa ce, in urma unui examen medical, sfanta a fost declarata complet sanatoasa, ea si-a impartit toata averea si a plecat din orasul imperial.
Vreme de opt ani, Sfanta Xenia a trait impreuna cu sfanta pustnica, langa un duhovnic de seama. Apoi, revenind in Sankt Petersburg, sfanta s-a imbracat intr-o uniforma veche a sotului si a refuzat sa mai fie numita Xenia, ci Andrei, dupa numele sotului, zicand: "Xenia a murit, Andrei traieste." Fiind vazuta ca o simpla cersetoare, Xenia primea milostenii de la oameni, pe care mai apoi le imparta celor cu adevarat saraci. Ziua cersea si slujea oamenilor, iar seara si-o petrecea in rugaciune.
Nu dupa multa vreme, insa, cativa credinciosi si-au dat seama de viata inalta a "cersetoarei". Pentru viata ei smerita si rugaciunea neincetata, Dumnezeu i-a daruit fericitei Xenia daruri duhovnicesti deosebite, precum cel al cunoasterii in duh si al facerii de minuni. Astfel, vreme de 45 de ani, Sfanta Xenia a trait o viata asemanatoare cu a sfintilor nebuni pentru Hristos.
Sfanta Xenia din Sankt Petersburg a trecut la cele vesnice la varsta de 71 de ani. Mai apoi, dupa cuviinta, ea a fost inmormantata in cimitirul Smolensk. Cunoscuta mai ales sub numele de "Sfanta Xenia, cea nebuna pentru Hristos", aceasta cuvioasa este cinstita in toata lumea crestina.
In jurul anului 1803, la mormantul Sfintei Xenia au inceput sa aiba loc tamaduiri minunate, vindecari si implinirea unor rugaciuni deosebite. Datorita vitregiei vremurilor, canonizarea sfintei a intarziat mult, aceasta avand loc abia in data de 6 februarie 1988.
sursa:http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/mormantul-sfintei-xenia-sankt-petersburg-137126.html
-Sfanta Xenia trebuie sa va fie model! -mi-a spus Parintele Gavriil acum aproape noua ani.
Asa am cautat-o! Asa am gasit-o! Pentrru cuvantul unui ieromonah!
Si astazi, la ceas de rememorare inalt o rugaciune pentru acesta, sfintei Xenia, cea care raspunde tuturor celor care o cheama!...o,Sfanta maica Xenia, învrednicește-l pe ieromonahul Gavriil si pe toti monahii, de nevoința cea bună și apără-i de defăimări; întărește-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt
O, Sfântă maică Xenia, viețuind sub acoperământul Celui Preaînalt și întărită fiind de Maica lui Dumnezeu, răbdând foamea și setea, gerul și arșița, defăimările și prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii și al facerii de minuni, iar acum sălășluiești întru lumina Celui Atotputernic. Sfânta Biserică te preamărește acum ca pe o floare bineînmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ție ca uneia care ești întru viața cea neîmbătrânitoare, dar petreci și împreună cu noi: primește cererile noastre și le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc, ca ceea ce ai îndrăznire către El; cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veșnică, îmbelșugată binecuvântare pentru faptele și începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile și necazurile. Mijlocește cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor pentru noi, netrebnicii și păcătoșii. Ajută, Sfântă și fericită maică Xenia, să fie luminați pruncii cu lumina Sfântului Botez și să fie pecetluiți cu pecetea darului Sfântului Duh; băieții și fetele să fie crescuți în credință, cinste și frică de Dumnezeu; dăruiește-le lor reușită la învățătură; tămăduiește pe cei neputincioși; trimite dragoste și bunăînțelegere celor căsătoriți, învrednicește pe monahi de nevoința cea bună și apără-i de defăimări; întărește-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzește poporul și țara aceasta în pace și fără de tulburare, roagă-te pentru cei lipsiți în ceasul morții de împărtășirea cu Sfintele lui Hristos Taine; că tu ești nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îți aducem mulțumire și slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, pe Dumnezeul Cel în Treime închinat și minunat întru sfinții Săi, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
-De ce stau asa nemiscati? a intrebat cineva
-Ca sa facem o poza cu ei si sa castige un banut -a raspuns altcineva
Aceiasi Europa frumoasa, eleganta, cosmopolita...si totusi Sank Petersburg e cel mai frumos oras european...
Catedrala Sfantul Isaak a fost unul dintre cele mai frumoase locuri in care am fost!
Catedrala Sfantul Isaac uimeste si astazi prin dimensiunile acesteia - o inaltime de 101.5 metri, o lungime de 111.3 metri si o latime de 97.6 metri. Diametrul interior al domului este de 21.8 metri, iar cel exterior este de 25.8 metri. Mare parte a cupolei este asezata pe cele 112 coloane de granit monolitic - fiecare coloana a fiecarui portal are o inaltime de 17 metri si o greutate de 114 tone. Catedrala poate cuprinde aproximativ 14.000 de oameni. Aceasta a fost proiectata de renumitul arhitect al primei jumatati de secol XIX, Auguste Ricard de Montferrand.
In acord cu canoanele grecesti ortodoxe privind arhitectura, Catedrala Sfantul Isaac prezinta un plan in forma de cruce. Centrul rectangular al acesteia este incununat de un dom aurit inconjurat de un brau octogonal sprijinit pe contraforti. Celelalte turnulete fac o trecere de la inaltimea domului central la cea a corpului de baza. Domul central, alaturi de celelalte turnulete, formeaza arhitectura specifica locului - bisericile incununate de cinci domuri - arhitectura ruseasca.
Porticele ordinului corintian aflate pe fatada acesteia dau intregului corp un aer maiestuos si maret. Ferestrele arcuite cu margini late strapung armonia peretilor drepti, iar colturile cladirii sunt impodobite cu pilastri. Exteriorul catedralei Sfantul Isaac prezinta o vizibila influenta renascentista si baroca, mai ales in abundenta decorului.
  |
  |
Pentru a intra in fortareata, turistii trebuie sa treaca peste podul Sf Ioan, care duce spre Poarta Sf Ioan sau Poarta lui Ivan. O a doua poarta mult mai ornata iese apoi in calea vizitatorilor – Poata Sf Petru. Aceasta a fost construita intre 1714 si 1718 dupa un proiect al lui Domenico Trezzini si a inlocuit poarta initiala care era din lemn. Poara seamana cu un arc de triumf si este decorata cu blazonul imperial, un vultur incoronat cu doua capete. Dupa trecerea portii turistii ajung in fortareata propriu zisa, si pot vedea casa inginerilor in stanga si cladirea arsenalului de artilerie in dreapta.
In centrul fortaretei se gaseste Catedrala Petru si Pavel cu al sau turn spiralat de 122 de metri inaltime si cu un inger auriu in varf. Catedrala, proiectata de acelasi Trezzini, este una dintre cele mai importante atractii turistice din oras. Constructia bisericii a inceput in 1712 si a fost finalizata 12 ani mai tarziu in 1724. A fost lovita de fulger si a fost grav avariata in urma incendiului ce a izbucnit in secolul al 18-lea. A fost putin modificata si reconstruita in 1776.
Superba catedrala din interiorul fortaretei Petru si Pavel cu ale sale extraordinare iconostase a fost locul de odihna vesnica pentru toti Imparatii si Imparatesele Rusiei de la Petru cel Mare la Alexandru al III-lea.
Printre alte caldiri din cadrul fortaretei ce merita mentionate se numara Marele Mausoleu Ducal, unde mai multi duci si ducese au fost inmormantati. Casa de la debarcader este locul de unde puteti cumpara bilete pentru a putea vizita catedrala iar casa Comandantului este locul unde locuia ofiterul aflat la conducerea fortaretei. Tot aici se gaseste si Muzeul Orasului, locul unde turistii pot afla lucruri foarte interesante despre istoria orasului Sankt Petersburg.
SURSAhttp://www.tvl.ro/sanktpetersburg/fortareata_petru_si_pavel.html
Am incheiat seara cu o croaziera pe Neva
Râul Neva (Невa) este un râu din Rusia lung de 74 de kilometri, care izvorăște din lacul Ladoga (Ладожское Озеро), curge prin Istmul Karelia (Карельский Перешеек) și prin orașul Sankt Peterburg (Санкт Петербург), pentru a se vărsa în Golful Finic (Финский Залив).
Sankt Petersburg a fost cunoscut ca un oraș al palatelor. Unul dintre cele mai vechi este Palatul de Vară, o casă modestă construită de Petru cel Mare în Grădina de Vară (1710–1714). Mult mai impozante sunt palatele baroce ale companionilor săi, așa precum este Palatul Menșikov, construit după planurile arhitectului Domenico Tresini, între anii 1710 – 1716. O anexă a acestui palat a fost reconstruită pentru Petru al II-lea și acum găzduiește Universitatea de Stat din Sankt Petersburg.
Probabil cel mai cunoscut dintre palatele imperiale este Palatul de iarnă (1754–1762), o clădire uriașă, cu interioare de un lux orbitor, care este astăzi sediul Muzeului Ermitaj. Arhitectul Bartolomeo Rastrelli a mai proiectat trei reședințe nobiliare pe Nevsky Prospekt: Palatul Stroganov (1752–1754, azi Muzeul Figurilor de Ceară), Palatul Voronțov (1749–1757, azi școală militară) și palatul Anicikov (1741–1750, reconstruit de mai multe ori, azi palat al copiilor). Alte palate baroce includ casa Șeremetiev de pe splaiul Fontanka, (numită, de asemenea, Fontannîi dom), și palatul Beloselski-Belozerski (1846–1848) de pe Nevsky Prospekt, fosta reședință a marelui Duce Serghei Alexandrovici.
Muzeul Ermitaj având Palatul de iarnă în dreapta
Dintre palatele neoclasice, cel mai cunoscut este Castelul Sfântul Mihail (sau al Inginerilor), construit pentru Împăratul Pavel I, între 1797–1801, ca să înlocuiască mai vechiul Palat de vară. Palatul Taurid alPrințului Potemkin (1783–1789), situat în imediata vecinătate, a folosit ca sediu pentru prima Dumă – parlamentul rusesc. Chiar la stânga palatului Ermitaj se află Palatul de Marmură, construit la comanda Contelui Orlov, între 1768–1785, din diferite tipuri de marmură și proiectat în stil neoclasic de Antonio Rinaldi. Palatul Mihail (1819–1825), faimos pentru interioarele lui opulente, numit astfel după primul lui ocupant, Marele Duce Mihail Pavlovici, acum sediu al Muzeului Rus. Construite, de asemenea, în stil neoclasic sunt Palatul Iusupov, (sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XVIII-lea), palatul Razumovski (1762–1766), palatul Șuvalov (1830–1838), locul în care a fost ucis Rasputin și Palatul Elaghin (1818–1822), o vilă (dacea) de odihnă de vară a familiei imperiale, situată pe insula Elaghin.
Reședințe mai puțin importante au fost construite pentru copiii țarului Nicolae I: Palatul Maria (1839–1844), aflat peste drum de Catedrala Sfântul Isaac, sediu alconsiliului municipal, Palatul Nicolae (1853–61) și Noul Palat Mihail (1857-1861).
sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Sankt_Petersburg
Am vazut cum se insereaza la Sank Petersburg si de acum... oriunde voi fi, seara imi voi aminti cum era... cum cadea lumina peste apele tulburi ale raului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu