Cand ma voi indoi de iubirea lui Dumnezeu pentru mine, ma voi gandi la cum a fost posibil ca anul acesta, in luna septembrie, sa plec in Israel.
Eram in Rusia...nu stiu unde exact... nu-mi mai amintesc nici macar la ce sfant ma inchinasem, eram pur si simplu uluita de cum ajunsesem acolo si m-am gandit:
-Doamne, anul acesta m-ai dus de peste 10 ori in Ucraina, apoi in Grecia, apoi la Londra, acum sunt in Rusia... daca ma vei duce anul acesta si la Ierusalim,asa in toamna, ar insemna ca am ajuns peste tot unde tanjeste inima mea sa fiu!
Si am ajuns in casa mea pe 6 septembrie, exact de ziua mea de nastere. Nu mai sarbatoresc de la moartea lui Grig nicio zi.Filip este singura exceptie.
Eram acasa , multumeam pe facebook , celor care ma felicitau si tocmai vorbeam cu Carmen, prietena pe care o primisem tocmai datorita blogului si facebook-ului... si ea m-a invitat sa merg la Ierusalim, cu primul grup cu care urma sa plece... adica pe 14 septembrie!
Si am plecat!Deci pelerinajul l-am facut cu Agentia Sfantul Spiridon...www.facebook.com/agentiasfspiridon/
Prima oprire a fostla Lida,oras aflat la 15 km de aeroport, la Biserica care adaposteste mormantul Sfantului Gheorghe
Lida este un oras mentionat si in Sfanta Scriptura, atat in Vechiul Testament, in I Cronici 8, 12, cat si in cel Nou, la Fapte 9, 32-38. Potrivit Bibliei, Lod sau Lida a fost construit de catre Shemed, un membru din tribul lui Veniamin.
Acest loc a fost parasit odata cu captivitatea babilonica, fiind reinfiintat insa imediat dupa intoarcerea evreilor din exil.In perioada elenista, acest loc se afla in afara granitelor Iudeii, insa in perioada Macabeilor, acesta va redeveni oras israelian.
In Noul Testament, Lida este locul in care Sfantul Apostol Petru vindeca un paralitic "Si trecand Petru pe la toti, a coborat si la sfintii care locuiau in Lida. Si acolo a gasit pe un om, anume Enea, care de opt ani zacea in pat, fiindca era paralitic. Si Petru i-a zis: Enea, te vindeca Iisus Hristos. Ridica-te si strange-ti patul. Si indata s-a ridicat. Si l-au vazut toti cei ce locuiau in Lida si in Saron, care s-au si intors la Domnul." (Fapte 9, 32-35)
Acesta este unul dintre locurile legendare in care s-a nascut Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul Angliei, motiv pentru care, intr-o vreme, s-a si numit Georgiopolis.
Mormantul sfantului martir va fi construit chiar in acest loc, unde se afla si astazi.
sursa : crestin ortodox
sursa : crestin ortodox
Sfantul Gheorghe este renumit in toata lumea crestina, ca unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti, si cu atat mai mult in Lodd, orasul sau natal. Dupa martiriul sfantului, crestinii i-au luat sfantul trup si i l-au adus in Tara Sfanta, in satul sau natal. Biserica Sfantul Gheorghe (el-Khader) din Lodd (Lida). este unul dintre cele mai mari sfinte locasuri inchinate martirului din secolul al IV-lea. Manastirea greco-ortodoxa are doua hramuri: Sfantul Mare Mucenic Gheorghe si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil.
Biserica Nasterii Sfantului Ioan Botezatoru si al intalnirii Fecioarei Maria cu Elisabeta
„Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.“ Chiar pe locul naşterii sfântului se ridică o maiestuoasă bazilică, construită iniţial în secolul al V-lea, consolidată de cruciaţi în secolul al XII-lea, pângărită apoi de musulmani şi refăcută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
locul acesta, străjuit de două candele care nu se sting niciodată, este cel în care Elisabeta l-a născut pe Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului. Pentru a putea atinge locul acela sfânt, trebuie obligatoriu să te apleci, iar după ce îngenunchezi, simţi nevoia să-ţi lipeşti capul de cercul imaculat.
"Era in zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoteasca a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron si se numea Elisabeta. Si erau amandoi drepti inaintea lui Dumnezeu, umbland fara prihana in toate poruncile si randuielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpa si amandoi erau inaintati in zilele lor.
Si pe cand Zaharia slujea inaintea lui Dumnezeu, in randul saptamanii sale, a iesit la sorti, dupa obiceiul preotiei, sa tamaieze intrand in templul Domnului. Iar toata multimea poporului, in ceasul tamaierii, era afara si se ruga. Si i s-a aratat ingerul Domnului, stand de-a dreapta altarului tamaierii. Si vazandu-l, Zaharia s-a tulburat si frica a cazut peste el. Iar ingerul a zis catre el: Nu te teme, Zaharia, pentru ca rugaciunea ta a fost ascultata si Elisabeta, femeia ta, iti va naste un fiu si-l vei numi Ioan. Si bucurie si veselie vei avea si, de nasterea lui, multi se vor bucura. Caci va fi mare inaintea Domnului; nu va bea vin, nici alta bautura ametitoare si inca din pantecele mamei sale se va umple de Duhul Sfant.
Si pe multi din fiii lui Israel ii va intoarce la Domnul Dumnezeul lor. Si va merge inaintea Lui cu duhul si puterea lui Ilie, ca sa intoarca inimile parintilor spre copii si pe cei neascultatori la intelepciunea dreptilor, ca sa gateasca Domnului un popor pregatit." (Luca 1, 9-17)"
Si in acele zile, sculandu-se Maria, s-a dus in graba in tinutul muntos, intr-o cetate a semintiei lui Iuda. Si a intrat in casa lui Zaharia si a salutat pe Elisabeta. Iar cand a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a saltat in pantecele ei si Elisabeta s-a umplut de Duh Sfant, si cu glas mare a strigat si a zis: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau." (Luca 1, 39-42)
Sfantul Apostol si Evanghelist Luca nu precizeaza cum se numeste cetatea spre care a plecat in graba Maria, dar traditia crestina, confirmata si de sapaturile arheologice, ne spune ca e vorba de Ain Karem.
Ne-am fotografiat pentru prima data in fata unei bieserici, prima amintire de grup din acest pelerinaj
Valea lui Iosafat...Am sa transcriu cele mai frumoase texte pe care l-am citit despre aceste locuri
Parintele Arhimandrit Cleopa
"Care ati fost la Ierusalim, stiti ca Valea Ghetsimani este la rasarit de Ierusalim, numita si Valea Plangerii sau Valea lui Iosafat, pe unde curge paraul cedrilor. Deasupra aceleiasi vai si a Muntelui Eleon va sta, in vazduh, tronul Mantuitorului, iar vazduhul si tot pamantul va fi plin de ingeri si de oameni inviati, de sufletele dreptilor adunati la infricosata Judecata.
Atunci cand vor suna trambitele acestea, nu vor avea putere sa sune numai in jos, ci si in sus. Odata cu deschiderea iadului, odata cu deschiderea cerurilor, va chema nu numai sufletele oamenilor la judecata, ci si pe toti diavolii care nu au numar, toate duhurile le va scoate din iad si ii va chema la judecata sa dea seama de ce nu s-au supus poruncii Ziditorului si de ce au inselat lumea atatea mii de ani si au indemnat pe oameni sa faca rau.
Atunci se va implini ceea ce spune proorocul David : Chema-va cerul de sus si pamantul de jos, ca sa aleaga pe poporul Sau. Cand auzi ca va chema cerul, inseamna toate puterile ingeresti, toti ingerii din cer se vor cobori la glasul trambitelor.
Si cand auzi ca va chema pamantul de jos, inseamna toti oamenii care sunt pe pamant si toate duhurile din iad vor fi chemate in vazduh sa dea seama de rautatea lor. Ca zice : Chema-va cerul de sus si pamantul de jos. Pentru ce ? Ca sa aleaga pe poporul Sau.
Atunci va desparti, cum spune Evanghelia, pe cei drepti de cei pacatosi, precum desparte pastorul oile de capre; si vor merge cei ce au facut cele bune in viata vesnica, iar cei ce au facut cele rele, intru munca si osanda vesnica.
Dar, fratii mei, cand va suna trambita judecatii si milioane de trambite vor invia pe toti oamenii, oare asa o sa inviem si noi, cum suntem acum si cum murim ? Cutare om sau cutare femeie asa va invia ?
Doamne fereste ! La judecata nu este varsta si nu este materie care o poti vedea, ci toti vor invia la varsta de treizeci de ani. Nu mai este copil si batran, ci varsta pe care a avut-o Mantuitorul la botez. Toti vor fi de treizeci de ani.
Afara de asta, sa stiti, cand vor invia miliardele si miliardele de oameni, fiecare trup v astraluci dupa cum i-au fost faptele. Iata, nici sufletele nu vor fi exact unul ca celalalt, ci dupa faptele lor. Cei ce vor fi pacatosi, vor avea trupuri intunecate; cei care vor fi mai pacatosi, vor avea trupuri si mai intunecate si altii vor fi ca diavolii de intunecati.
Iar cei buni vor fi albi, si altii foarte albi si luminosi. Ca zice Sfantul Efrem Sirul : " Dupa asezarea cea din afara, la judecata se vor cunoaste faptele omului ".
Si nu numai atat. Cand vor intampina pe Domnul in vazduh, cei pacatosi si foarte rai nu vor merge in vazduh, ci vor ramane pe pamant. Iar cei drepti, dupa masura dreptatii, au sa se ridice de la pamant. Unii au sa fie de un metru de la pamant, altii, de o suta de metri; altii, de o mie; altii, in nori, dupa fapte.
De aici are sa se cunoasca dreptatea lui Dumnezeu. Te-a tras pamantul ? Ai slujit pamantului in lumea asta si faptelor pamantesti ? De aceea stai pe pamant, ca de acolo mergi in iad !Iar cei drepti, de s-au ridicat o palma de la pamant, in vecii vecilor tot in sus vor merge. Merge-vor din putere in putere, cum ati auzit ca spune Proorocul david, din slava in slava spre Dumnezeu, Care n-are margini. Ca acestia s-au invrednicit sa zboare de la pamant. Iar cei ce-au ramas pe pamant merg cu diavolii in jos, unde vor fi osanditi. Asa va fi la judecata !
Trupurile pe care le vom primi la inviere nu mai au moarte, iar trupurile pacatosilor vor arde in vecii vecilor si nu se vor topi, caci nu mai sunt trupuri materiale ca acestea care se frig de o lumanare si de un chibrit.
Ce fel de trupuri vom primi la Judecata, auzim pe Sfantul Apostol Pavel, ca zice : Seamana-se-va intru slabiciune, scula-se-va intru putere.Trupul pe care il primesc dreptii dupa Judecata stiti cata putere are ? Poate clatina lumea toata ca pe un mar; poate muta muntii din loc, poate birui toate ostirile lumii numai cu amenintarea. Atata putere au sa aiba dreptii. Seamana-se-va intru slabiciune, scula-se-va intru putere.
Si iarasi zice Apostolul, a doua insusire : Seamana-se-va intru necinste, scula-se-va intru slava. Ce semanam in mormant ? Viermi, putoare, mancare viermilor, tarana ... Du-te la un mort, dupa ce l-ai ingropat, pe cel mai iubit al tau, ca miroase mai urat decat toata murdaria lumii, la cateva zile. Ti-i greata, fugi de dansul !
Oare asa o sa se scoale la inviere ? Cei pacatosi se vor scula tot cu trupuri nestricacioase, dar intunecate si urate, care vor arata faptele lor; iar cei drepti, nu asa.
Se seamana intru necinste pe pamant, pentru ca dupa trup suntem mancarea viermilor si tarana si putoare. Dar maine, mai mult : Scula-se-va intru slava. Trupurile dreptilor vor fi mult mai stralucitoare decat soarele, cum spune Mantuitorul. Atunci dreptii vor straluci ca soarele intru imparatia Tatalui Meu.
ia inchiouiti-va acum, daca ar fi la amiaza si ai vedea soarele pe cer, si ai mai vedea un soare, si ai mai vedea o suta de sori, si ai mai vedea o mie de sori, atunci de groaza n-ai sti unde sa te duci. Mori de frica ! Dar cand vor veni milioane de drepti si vor straluci mai tare decat soarele, ce lumina va fi atunci ? Ce spaima, ce minune mare va inconjura tot pamantul, cand vor vedea atata slava a dreptilor care va veni ?
Asa vor veni dreptii la Judecata, cu slava mai mare decat soarele. Intre acestia, cel mai mult vor straluci sfintii din cer : Apostolii, Proorocii, Mucenicii, Cuviosii; toti calugarii, care au dus viata ingereasca pe pamant; pastorii de suflete, care au pastorit bine turma lui Hristos; cei ce au postit si s-au rugat cu inima curata; mamele cu copii, pe care i-au crescut in frica de Dumnezeu; copiii nevinovati, cei ce s-au nevoit in feciorie si curatenie, cei care au fost milostivi, smeriti si blanzi cu inima si toti cei ce au iubit pe Hristos si Biserica Lui si au trait cu sfintenie intru dreapta credinta.
Si iarasi zice marele Apostol Pavel : Seamana-se trup sufletesc, scula-se-va trup duhovnicesc. Nu se mai scoala trupul acesta de tarana asa. Trupurile duhovnicesti stiti cata putere au ? Stiti cata subtiratate au ? Cum arata marele Vasile si fericitul Ieronim si dumnezeiescul Parinte Ioan Gura de Aur. Trupurile duhovnicesti sunt ca trupurile ingeresti, nemuritoare, luminoase si pot sa mearga mai repede ca razele fulgerelor.
Asa va fi si sufletul noastru, dupa ce iese din trup. Ca zice proorocul Iezechiel : Alerga-vor, Doamne, in graba sufletele dreptilor si mai repede ca razele fulgerelor se vor intoarce la Tine. Credeti ca sufletul, dupa ce iese din trup, merge asa cum mergem noi ? Mai repede ca fulgerul merge, ca tot asa de repede merge si ingerul. Poate inconjura lumea, cat ai clipi din ochi.
Asa, trupurile duhovnicesti cum arata dumnezeiestii Parinti, ca fulgerul se vor purta. Intr-o clipeala de ochi trupurile duhovnicesti ale dreptilor se pogoara in iad sau se suie la cer, se duc la marginea lumii si nimeni nu-i mai poate opri, atat de subtiri sunt si atata putere de alergare au.
Auzi ce spune iarasi Sfantul Apostol Pavel : seamana-se intru stricaciune. Aceasta este a patra insusire a trupului inviat; scula-se-va intru nestricaciune. Pai, nu se seamana intru stricaciune, cand se zamisleste omul in pacat ? Apoi, nu vezi ca se strica mortul inca de pe pamant, daca nu-l ingropi repede ? Si apoi, in groapa trupul nu se face tarana si putoare ? Dar, dupa inviere, scula-se-va intru nestricaciune, zice marele Apostol Pavel.
Trupurile dreptilor, dupa inviere, au insusiri ingeresti. Nu mai mor, nu imbatarnesc, nu au dureri, nu le trebuie mancare, nu se pot taia de sabie, nu se ard de foc, nu se imbolnavesc, nu se mai pot tine de lacate, trec prin usile incuiate, cum a trecut Mantuitorul dupa Inviere. Aceste trupuri stricacioase, devin nestricacioase prin inviere.
Acestea sunt cele patru insusiri ale trupurilor mortilor dupa inviere, cand va suna trambita judecatii de apoi si de trei ori fericit este acela, care se va invrednici de insusirile acestea, ca sa fie drept inaintea lui Dumnezeu si sa primeasca aceste daruri, adica : nestricaciunea, cinstea, puterea duhovniceasca si slava.
Ingerii din cer care pazesc stihiile si care vor suna din trambite la Judecata ed apoi sunt ingeri pazitori, care-l pazesc pe om de la dumnezeiescul Botez si pana la moartea lui.
de aceea, sunteti datori totdeauna, cand va rugati lui Dumnezeu seara si dimineata, pe langa alte rugaciuni, sa faceti si cateva inchinaciuni sau metanii catre ingerul pazitor si sa ziceti asa :
" Sfinte ingere, pazitorul vietii mele, roaga-te lui Hristos Dumnezeu, pentru mine, pacatosul ".
Rugati-va la ingerul pazitor, caci el calatoreste cu noi toata viata, de la Botez pana la moarte, si insoteste sufletul prin vamile vazduhului patruzeci de zile, pana la judecata particulara, iar in vremea de apoi mijloceste mila pentru sufletul pe care l-a pazit. Amin."
"Parăsim în tăcere şi rugăciune platoul Muntelui Sion, unul din cele mai sfinte locuri din Ierusalim, legat atât de mult de istoria, credinţa şi speranţa poporului ales; munte sfânt, aşa de minunat cântat în psalmii lui David, atât de mult cinstit de iudei. În Vechiul Aşezământ, aici au avut palatul împăraţii David şi Solomon, aici a fost aşezat Cortul Mărturiei cu Tablele Legii, aici s-a scris Psaltirea marelui profet, pe care o cânta în faţa chivotului Legii. Aici a plâns în sac şi cenuşă David, după ce a păcătuit înaintea Domnului şi s-a mărturisit în faţa profetului Natan. Pentru toate aceste fapte şi evenimente biblice petrecute aici, Muntele Sion este cinstit de toată Creştinătatea şi asemănat de Sfinţii Părinţi cu „Sionul cel de Sus”, adică cu Împărăţia slavei lui Dumnezeu din Ceruri.
Coborâm uşor panta muntelui spre răsărit, adică spre Valea lui Iosafat, cale de peste 1,5 km. În stânga noastră, adică la nord, se vede zidul Sfintei Cetăţi; la dreapta, Sionul coboară uşor până în valea adâncă numită Valea Hinon sau Valea Gheenei, adică „a focului”, unde se ardeau gunoaiele oraşului. Tot acolo, alături, se află şi locul numit Acheldama, unde s-a spânzurat Iudavânzătorul, cuprins de deznădejde. Iar în faţa noastră, spre răsăritul soarelui, Sionul coboară drept în Valea lui Iosafat şi înGrădina Ghetsimani. Peste această vale sfântă se vede Muntele Eleon, muntele Înălţării Domnului la Ceruri, cu fruntea de piatră încinsă de soare.
Înaintăm încet şi cugetăm. Mergem pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos. Pe aici întotdeauna cobora, când se retrăgea noaptea pentru rugăciune în grădina Ghetsimani. Pe aici a coborât în noaptea cea mai de pe urmă de la Cina cea de Taină. O noapte hotărâtoare în taina mântuirii noastre. O noapte de cumpănă pentru ucenici. O noapte de foc pentru Hristos. Pe aici a trecut Domnul cu cei unsprezece ucenici îngânduraţi, în noaptea din Joia Mare. A fost cea mai lungă noapte din Sfânta Evanghelie. Cea mai bogată în taine şi în revelaţie dumnezeiască. Nici într-o noapte din viaţa Sa pământească nu a vorbit atât de mult cu ucenicii, nu le-a descoperit atâtea învăţături şi taine mântuitoare. Slavă Ţie, Doamne, pentru această noapte sfântă! Învaţă-ne şi pe noi să ne rugăm mai mult în liniştea slujbelor de noapte.
Între dragostea de Dumnezeu şi de oameni, între viaţă şi moarte, între drepţi şi păcătoşi, Mântuitorul a ales calea ascultării şi a iubirii. A ales moartea în locul vieţii, a ales cea mai mare smerenie, primind să fie dat în mâinile iudeilor, ale lui Anna şi Caiafa, ale lui Irod şi Pilat, în mâinile tuturor hulitorilor de Dumnezeu, pentru mântuirea lumii.
Da, aceasta este calea ascultării de Dumnezeu, a coborârii din Sionul de Sus în cel de jos şi, de aici, în Grădina Ghetsimani şi în mâinile ucigaşilor de Dumnezeu. Pe aici a păşit Hristos! Pe aici îndrăznim să păşim şi noi, păcătoşii. El însă venea să se roage, să se dea în mâinile oamenilor, iar noi venim să privim, şi mai puţin să ne rugăm. Şi totuşi trebuie să ne rugăm mai mult, să ne rugăm măcar acum, ca să nu cădem în ispită.
Calea aceasta pe care mergem este cale tainică. Pe aici a coborât Domnul şi Mântuitorul în noaptea Cinei. Şi era întuneric, şi era frig, şi nu departe Îl pândeau trădătorii. Dar El mereu se ruga şi îşi mângâia ucenicii îngânduraţi... Întăreşte-ne şi pe noi, Fiul lui Dumnezeu, în noaptea ispitelor şi în întunericul patimilor. Coboară şi urcă cu noi în calea vieţii. Nu ne lăsa singuri, nici în noapte, nici în zi. Întăreşte-ne să mărturisim Adevărul, să Te propovăduim înaintea oamenilor, să suferim pentru Tine, să iertăm pe toţi şi să iubim Biserica.
Am ajuns la marginea văii lui Iosafat. Aici se termină Muntele Sion. În stânga străluceşte în soare cupola aurită a moscheii lui Omar. În dreapta se vede bine Valea Hinon şi locul numit Acheldama, adică Locul Sângelui. Acolo, Iuda, căzând cu capul înainte, a crăpat pe la mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele. Şi s-a făcut cunoscut aceasta tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim... (Fapte 1, 18-19) (…)
Potrivit textului Sfântului prooroc Ioil (4, 2), unii din Sfinţii Părinţi afirmă că Judecata de Apoi va avea loc aici, în Valea lui Iosafat. Poate tocmai de aceea, ambele versante ale văii sunt pline de morminte. Întreaga vale este un vast cimitir. La dreapta, cimitirul musulman, iar la stânga şi spre Muntele Măslinilor, cimitirul evreiesc.
Valea Cedrilor se uneşte cu Valea lui Iosafat şi coboară spre sud, în Valea Hinon şi Valea Gheenei. Primul loc biblic pe care îl vizităm este Izvorul Siloam, unde a fost trimis orbul din naştere şi s-a vindecat (Ioan 9, 1-41). Ne oprim. Izvorul curge dintr-o stâncă mare. În faţa stâncii formează un mic lac, apoi îşi croieşte drum spre valea Pârâului Cedrilor. Ne atingem de apa aceasta sfântă şi binecuvântată de profeţi şi de Însuşi Iisus Hrirtos și ne rugăm ca Domnul să vindece ochii sufletelor trupurilor noastre de toată orbirea şi necurăţia, ca să vedem bine calea mântuirii.
Traversăm Pârâul Cedrilor şi urcăm pe versantul opus. La mică distanţă dăm de Izvorul Maicii Domnului, unde, după tradiţie, se spune că venea Sfânta Fecioară şi lua apă. Este un izvor foarte adânc, subteran. Trebuie să cobori numeroase trepte de piatră ca să dai de un tunel pe unde curge izvorul. Încercăm să coborâm. Pelerini şi copii cu lumânări aprinse coboară în peşteră şi se spală cu această apă binecuvântată. Dăm laudă Maicii Domnului şi plecăm mai departe, spre Grădina Ghetsimani.
De la Izvorul Maicii Domnului ne oprim la mormântul lui Abesalom. Este o construcţie de circa 2400 de ani, de pe timpul Macabeilor. Un turn cilindric din blocuri de piatră, înalt de peste 12 metri, cu vârful ascuţit. Un loc, un mormânt de tristă amintire. Turnul pare ca un strigăt de iertare al fiului neascultător către tatăl său, al omului răzvrătit către cer, către Dreptul Judecător.
Cât de mare deosebire este între tată şi fiu, între marele împărat David şi Abesalom! Tatăl sfânt, iar fiul ucigaş. Tatăl cânta lui Dumnezeu în psalmi, iar fiul neascultător căuta să-i ia tronul şi viaţa. Şi l-a certat Domnul cu moarte năprasnică pe cel neascultător. Aşa se sfârşesc întotdeauna copiii răzvrătiţi, care nu ascultă de Biserică şi de părinţi. „Abesalom, Abesalom, fiul meu, Abesalom ... !”, plângea bunul tată pe fiul care atârna mort de copac.
Dacă fiii crescuţi în case de oameni drepţi şi chiar sfinţi ajung uneori răi şi neascultători, cu cât mai mult vor deveni răi şi necredincioşi copiii crescuţi rău, fără mame devotate, fară supravegherea părinţilor, fără educaţie creştinească, fără rugaciune şi frică de Dumnezeu! Vai de copiii fără mame! Vai de părinţii care nu-şi cresc copiii în temere de Dumnezeu! Vai de copiii ce se răzvrătesc asupra părinţilor care i-au născut! Că viaţa le va fi un chin şi moartea o pedeapsă. Ai milă, Doamne, de părinţii care ne-au născut şi crescut în frică de Dumnezeu. Ai milă de mamele care ne-au învăţat să ne închinăm, care ne-au dus regulat la biserică, care au sădit în inimile noastre dragostea de viaţă, de lumină, de Dumnezeu şi de oameni! Odihneşte-le cu pace sufletele în Ceruri şi osemintele în cimitir! Ai milă, Doamne, de fiii neamului nostru, că sunt botezaţi în numele Tău! Învaţă-i ascultarea de Dumnezeu şi de părinţi! Învaţă-i dragostea de neam şi de ţară. Întoarce dragostea părinţilor spre copii şi a copiilor spre părinţi, ca să nu avem în pământul nostru asemenea morminte ale răzvrătirii şi neascultării! „Abesalom, fiul meu, Abesalom!”. Plânsul proorocului David se aude tot mai mult în casele şi familiile credincioşilor noştri. O, Doamne, ai milă de noi şi de poporul nostru binecuvântat şi credincios! Ai milă de toţi copiii şi de toate mamele pământului!
Ne însemnărn cu Sfânta Cruce şi urcăm drumul către Grădina Ghetsimani. La mică depărtare apar încă două morminte biblice:mormântul Sfântului Iacov Patriarhul, fiul lui Isaac, şi mormântul profetului Zaharia. Sunt mult mai modeste în construcţie. Osemintele Patriarhului Iacov se găsesc însă la Hebron.
Traversăm şoseaua asfaltată care duce la Ierihon şi poposim în Grădina Ghetsimani. Coborâm la mormântul Maicii Domnuluişi ne închinăm a doua oară. Intrăm din nou în Biserica Naţiunilor, ne închinăm la Piatra Prinderii lui Iisus, apoi pornim spre vârful Muntelui Eleon, adică al Măslinilor.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 115-122)
Si poate, noi mirenii, prea putin constienti de aceste lucruri, am plecat spre hotelul unde urma sa stam tot pelerinajul in Israel... am mancat si ne-am odihnit ...pana la rasaritul soarelui
Ziua a 2 a
Biserica Campul Pastorilor
Campul Pastorilor de langa Betleem, in Tara Sfanta, a fost cinstit de crestini inca din primele secole crestine. Campul Pastorilor, numit in partile locului dupa satul Beit Sahour, se afla la o distanta de numai cativa kilometri inspre rasarit de Betleem.
Campul Pastorilor din Betleem este unul dintre locurile biblice puse in legatura cu Nasterea Domnului. Locul unde innoptau pastorii, in noaptea in care s-a nascut Pruncul Iisus Hristos, se afla la o distanta de numai 600 de metri de satul mai sus amintit.
"Si iata ingerul Domnului a statut langa ei si slava Domnului a stralucit imprejurul lor, si ei s-au infricosat cu frica mare. Dar ingerul le-a zis: Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi s-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David. Si acesta va fi semnul: Veti gasi un prunc infasat, culcat in iesle. Si deodata s-a vazut, Impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! Iar dupa ce ingerii au plecat de la ei, la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: Sa mergem dar pana la Betleem, sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut. Si, grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc, culcat in iesle. Si vazandu-L, au vestit cuvantul grait lor despre acest Copil.
Si toti cati auzeau se mirau de cele spuse lor de catre pastori. Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa. Si s-au intors pastorii, slavind si laudand pe Dumnezeu, pentru toate cate auzisera si vazusera precum li se spusese." (Luca 2, 8-20)
Potrivit traditiei locului, in aceasta pestera erau adapostiti pastorii, cand ingerul Domnului le-a aparut spre a le vesti Nasterea. Folosita initial drept loc de adapost, in cele din urma pestera a ajuns sa fie folosita drept mormant pentru trei pastori din zona.
In pelerinajul ei prin Tara Sfanta (325-326), Sfanta Imparateasa Elena, mama Sfantului Constantin cel Mare, oprindu-se si in acest loc, a randuit sa se construiasca aici un Sfant Altar. Potrivit cercetarilor arheologice efectuate in acest loc, Altarul din pestera dateaza cu adevarat inca din perioada bizantina (secolul IV).
In secolele urmatoare, deasupra pesterii s-a zidit o biserica, undeva prin secolul al V-lea, apoi o mareata basilica crestina, in secolul al VI-lea. Biserica si pestera au fost restaurate si intarite in secolul al VII-lea. Pelerinii secolului al X-lea au aflat biserica si manastirea ce s-a dezvoltat in jurul acesteia in stare de ruina.
In anul 1972, calugarii ortodocsi greci vor construi pe acest loc o noua biserica. Noua biserica, numita "Keniset er-Raawat", adica "Biserica Pastorilor" a fost zidita imediat langa pestera subterana. In aceasta pestera a fost construit un paraclis inchinat Maicii Domnului, cu zi de praznuire pe 26 decembrie. Peretii pesterii sunt imbracati cu multe icoane ortodoxe vechi.
SURSA http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/campul-pastorilor-betleem-122691.html
Manastirea Sfantul Teodosie cel Mare, sfant cunoscut si sub numele de "Incepatorul vietii de obste", este o manastire ortodoxa din apropierea cetatii Betleem, fiind aflata pe drumul ce leaga Biserica Nasterea Domnului de Manastirea Sfantul Sava.
Manastirea, intemeiata in anul 476, de catre Sfantul Teodosie cel Mare, este asezata inspre est de localitatea Ubediyyeh, numita in vechime Cathismus, la o distanta de numai 12 kilometri est de Betleem.
In biserica manastirii se pastreaza, cu mare evlavie, Moastele Sfintilor Parinti ucisi de persi in anul 614, in urma invaziei persane. Sfantul Sava cel Sfintit a vietuit in aceasta manastire, ca si calugar, mai inainte de a se retrage mai adanc in pustie si a intemeia Lavra Sfantului Sava cel Sfintit.
Intr-o pestera aflata in curtea manastirii se afla mai multe morminte sfinte, printre care si mormantul Sfantului Teodosie cel Mare. Pestera cu morminte este incununata cu o micuta capela, din care pornesc in jos trepte de piatra.
Manastirea Sfantul Sava - Marea Lavra a Sfantului Sava - cunoscuta si sub denumirea locala de "Mar Saba", este o manastire greco-ortodoxa din Pustiul Iudeii, Israel. Manastirea este asezata pe defileul Paraului Cedrilor - Chedron sau Wadi en-Nar - care porneste de la poalele muntelui pe care se inalta orasul Ierusalim; locul se afla la noua mile spre est de Betleem, de unde si porneste drumul.
Pornind initial de la o singura chilie si ajungand mai apoi la sute de chilii, asezamantul sihastresc din Pustia Iudeii a devenit un imens centru religios al lumii ortodoxe. Manastirea a fost intemeiata de catre Sfantul Sava cel Sfintit in anul 478, ca asezamant al calugarilor anahoreti din jurul sau.Manastirea din Pustiul Iudeii, cunoscuta initial drept Marea Lavra, a influentat puternic dezvoltarea serviciilor religioase si a cultului Bisericii Ortodoxe. In aceasta privinta este renumit "Tipicul Sfantului Sava cel Sfintit", care cuprindea mai toate randuielile de slujbe savarsite in biserica.
Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit - istoric
Manastirea Sfantul Sava a luat fiinta in secolul al V-lea si s-a dezvoltat in jurul chiliei Sfantului Sava, localizata in peretele de piatra din partea stanga a Paraului Cedrilor, la mica distanta de Ierusalim.
Comunitatea monahala din jurul marelui nevoitor Sava traia o viata de puternica rugaciune, calugarii vietuind in chilii sapate in piatra (mici deschizaturi in peretele de piatra). Acesti calugari s-au strans in jurul parintelui, gasind in acesta un adevarat conducator duhovnicesc si lucrator al rugaciunii neincetate.
Aceasta manastire este considerata a fi printre cele mai vechi din lume, fiind printre putinele locasuri cu viata neintrerupta de rugaciune si cu pastrarea intocmai a traditiilor sfinte. O trasatura particulara a manastirii este aceea ce in ea nu au acces femeile, ci doar barbatii. Femeile pot merge doar la "Turnul Femeilor", de unde pot privi o panorama a manastirii. Pentru a le mangaia pe acestea, un parinte scoate la poarta manastirii Moastele Sfantului Sava, ele putand sa se inchine si sa le sarute.
sursa:http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-sava-sfintit/manastirea-sfantul-sava-sfintit-67772.html
Asa am stat si noi cu parintele Calinic primind cuvant de folos duhovnicesc.
Parintele ne-a vorbit despre pacatul nepasarii , de a asculta cum bat clopotele la biserica si sa stai nepasator , sa nu fii la rugaciune, sa nu postesti in zile de post si sa mananci fata de copii tai, fiind exemplu prost . Daca Dumnezeu ne tine o face pentru acele mama crestine care au cate 7-8 copii pe care ii tin pe calea lui Dumnezeu.Biserica noastra e cenzurata de duhul ecumenist care vrea sa departeze de noi Harul Sfant ...
Tulburator si infricosator peisaj. Pamant sfant, ars de soare. Pamant pe care barbati credinciosi il mentin sfant , cu rugaciunile lor...
Si am plecat mai ganditori , spre culoare , spre alte locuri...
Betania, cunoscuta in lumea araba sub denumirea de "al-Azariyya", este o localitate aflata in Tara Sfanta si asezata pe una din culmile pietroase din sud-estul Muntelui Maslinilor, Ierusalim. Populatia Betaniei, avand un total de aproximativ 3.600 de oameni, este alcatuita din locuitori crestini si musulmani.
Betania este atat localitatea in care a trait Lazar, Maria si Marta, cat si locul in care s-au petrecut mai multe evenimente nou-testamentare. Mantuitorul Hristos Insusi a calcat si a trecut de mai multe ori prin aceste locuri.
mormantul lui Lazar. In aceasta se intra parcurgand 24 de trepte de dimensiuni neuniforme. Acest mormant a fost sapat direct in stanca, insa nu se stie exact care era forma initiala a acestuia. Este probabil ca bolta acestuia sa se fi surpat sub greutatea bisericii cruciate ridicate deasupra lui. Intrarea originala a mormantului lui Lazar se poate observa in peretele vestic al anticamerei mormantului.
Si era o pestera si o piatra era asezata pe ea. Iisus a zis: Ridicati piatra. Marta, sora celui raposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, ca este a patra zi. Iisus i-a zis: Nu ti-am spus ca daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Si-a ridicat ochii in sus si a zis: Parinte, Iti multumesc ca M-ai ascultat. Eu stiam ca intotdeauna Ma asculti, dar pentru multimea care sta imprejur am zis, ca sa creada ca Tu M-ai trimis. Si zicand acestea, a strigat cu glas mare: Lazare, vino afara! Si a iesit mortul, fiind legat la picioare si la maini cu fasii de panza si fata lui era infasurata cu mahrama. Iisus le-a zis: Dezlegati-l si lasati-l sa mearga. Deci multi dintre iudeii care venisera la Maria si vazusera ce a facut Iisus au crezut in El." (Ioan 11, 1-45)
Biserica Sfantul Petru din Gallicantu
Gallicantu - Biserica Pocaintei Sfantului Apostol Petru - este o biserica romano-catolica, cu arhitectura moderna, localizata in imediata apropiere a Ierusalimului, Israel. Actuala puncteaza spatiul de aproape un secol, fiind zidita prin anii 1930, pentru calugarii din ordinul Asumptionist, pe una dintre culmile de rasarit ale Muntelui Sion.
Se crede ca biserica este zidita pe locul unde, in vremea lui Iisus, se afla casa lui marelui preot Caiafa. Cu toate ca arheologii nu au gasit nici o urma istorica in aceasta privinta, ci doar ruinele unei basilici bizantine de prin secolul al VI-lea, ei nu neaga intru totul aceasta ipoteza.
"Iar Petru sedea afara, in curte. Si o slujnica s-a apropiat de el, zicand: Si tu erai cu Iisus Galileianul. Dar el s-a lepadat inaintea tuturor, zicand: Nu stiu ce zici. Si iesind el la poarta, l-a vazut alta si a zis celor de acolo: Si acesta era cu Iisus Nazarineanul. Si iarasi s-a lepadat cu juramant: Nu cunosc pe omul acesta. Iar dupa putin, apropiindu-se cei ce stateau acolo au zis lui Petru: Cu adevarat si tu esti dintre ei, caci si graiul te vadeste. Atunci el a inceput a se blestema si a se jura: Nu cunosc pe omul acesta. Si indata a cantat cocosul. Si Petru si-a adus aminte de cuvantul lui Iisus, care zisese: Mai inainte de a canta cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine. Si iesind afara, a plans cu amar." (Matei 26, 69-75)
"Si Petru fiind jos in curte, a venit una din slujnicele arhiereului, si vazandu-l pe Petru, incalzindu-se, s-a uitat la el si a zis: Si tu erai cu Iisus Nazarineanul. El insa a tagaduit, zicand: Nici nu stiu, nici nu inteleg ce zici. Si a iesit afara inaintea curtii; si a cantat cocosul. Iar slujnica, vazandu-l, a inceput iarasi sa spuna celor de fata ca acesta este dintre ei. Iar el a tagaduit iarasi. Si dupa putin timp, cei de fata ziceau iarasi lui Petru: Cu adevarat esti dintre ei, caci esti si galileian si vorbirea ta se aseamana. Iar el a inceput sa se blesteme si sa se jure: Nu stiu pe omul acesta despre care ziceti. Si indata cocosul a cantat a doua oara. Si Petru si-a adus aminte de cuvantul pe care i-l spusese Iisus: Inainte de a canta de doua ori cocosul , de trei ori te vei lepada de Mine. Si a inceput sa planga." (Marcu 14, 66-72)
Pe locul marturisit de traditia crestina, astazi se inalta Biserica Sfantul Petru din Gallicantu. In cripta acesteia se poate vizita un complex de pesteri care au slujit drept locuinte, pe vremea lui Isus. Una din aceste gauri are forma evidenta de inchisoare, motiv pentru care si exista unele pareri care spun ca aceasta grota este locul unde a fost inchis Iisus, in noaptea arestarii, dupa procesul grabit facut de Ana si Caiafa, asteptand ca dimineata urmatoare sa fie dus in fata imparatului Pilat.
sursa http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/gallicantu-biserica-sfantul-petru-ierusalim-118384.html
Era cald, foarte cald , o zi la Sfantul Sava, o zi intreaga pe drum la atatea biserici poate parea obositoare, dar atat dorinta de a strabate aceste locuri aveam incat nu simteam nicio oboseala, nici foamne , nici sete... Mohamend ne daduse apa si smochine si mancasem putin... asa ca mai departe...mereu...mai departe...
Psalmul 87.2-3 spune: „Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decât toate locaşurile lui Iacov. Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu!” Întâlnit de peste 150 de ori în Biblie, cuvântul „Sion” în esenţă înseamnă „fortificaţie”. În Biblie, Sionul este deopotrivă cetatea lui David şi cetatea lui Dumnezeu. Pe parcursul Bibliei, cuvântul „Sion” trece de la a se referi în primul rând la o cetate fizică la a avea un înţeles mai spiritual.
Prima menţionare a cuvântului „Sion” în Biblie este în 2 Samuel 5.7: „Dar David a pus mâna pe cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.” Sionul, prin urmare, a fost iniţial numele vechii fortăreţe iebusite din cetatea Ierusalim. Sionul a ajuns să denumească nu numai fortăreaţa, ci de asemenea cetatea în care se afla aceasta. După ce David a capturat „cetăţuia Sionului”, Sionul a fost numit „cetatea lui David” (1 Împăraţi 8.1, 1 Cronici 11.5, 2 Cronici 5.2).
Atunci când Solomon a zidit Templul în Ierusalim, Sionul şi-a lărgit înţelesul ca să includă Templul şi regiunea înconjurătoare (Psalmul 2.6, 48.2, 11-12, 132.13). Sionul a fost în cele din urmă folosit ca nume pentru cetatea Ierusalim, ţara lui Iuda şi oamenii din Ierusalim ca întreg (Isaia 40.9, Ieremia 31.12, Zaharia 9.13).
Cea mai importantă folosire a cuvântului „Sion” este într-un sens teologic. Sionul este folosit în mod figurat cu referire la Israel, ca popor al lui Dumnezeu (Isaia 60.14). Înţelesul spiritual al Sionului este continuat în Noul Testament, unde i se dă înţelesul creştin de Împărăţia spirituală a lui Dumnezeu, Ierusalimul ceresc (Evrei 12.22, Apocalipsa 14.1). Petru face referire la Hristos ca la piatra de temelie a Sionului: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine” (1 Petru 2.6).
Sfantul Apostol si Evanghelist Matei consemneaza astfel evenimentul Cinei: "In cea dintai zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus si L-au intrebat: Unde voiesti sa-Ti pregatim sa mananci Pastile? Iar El a zis: Mergeti in cetate, la cutare si spuneti-i: Invatatorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau sa fac Pastile cu ucenicii Mei. Si ucenicii au facut precum le-a poruncit Iisus si au pregatit Pastile.
Iar cand s-a facut seara, a sezut la masa cu cei doisprezece ucenici. Si pe cand mancau, Iisus a zis: Adevarat graiesc voua, ca unul dintre voi Ma va vinde. Si ei, intristandu-se foarte, au inceput sa-I zica fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne? Iar El, raspunzand, a zis: Cel ce a intins cu Mine mana in blid, acela Ma va vinde. Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, insa, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela daca nu se nastea. Si Iuda, cel ce L-a vandut, raspunzand a zis: Nu cumva sunt eu, Invatatorule? Raspuns-a lui: Tu ai zis.
Iar pe cand mancau ei, Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor, a zis: Luati, mancati, acesta este trupul Meu. Si luand paharul si multumind, le-a dat, zicand: Beti dintru acesta toti, Ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor. Si va spun voua ca nu voi mai bea de acum din acest rod al vitei pana in ziua aceea cand il voi bea cu voi, nou, intru imparatia Tatalui Meu. Si dupa ce au cantat laude, au iesit la Muntele Maslinilor." (Matei 26, 17-30)
Actuala cladire in care se afla camara Cinei celei de Taina a fost construita de catre cruciati in secolul al XII-lea, ca parte atasata Bisericii Sfintei Fecioare din Zion. Aceasta camara este locul in care se inchina astazi pelerinii ajunsi pe aceste meleaguri sfinte.
Am plecat cu tot grupul spre Sfantul Mormant. Carmen insa .... a ratacit intrarea motiv de mare bucurie pentru noi!
Am mers in fata cu parintii Victor si Filip , pe langa ziduri... considerand, logic, ca undeva la o poarta tot ne va duce...in fata noastra parintii au vazut doi preoti ortodocsi probabil dupa rase si...i-am urmat spunand psalmul 50 ... eu unul- doua versete, parintele Filip unul- doua...iar parintele Victor, aveam sa aflu apoi, in fata noastra spunandu-le in taina pe toate.
-La capat o luam la dreapta!
In locul spre care acum as pleca iar desi sunt obosita si batrana...in locul din care nici macar nu am plecat... sunt inca acolo privind coloanele
prabusindu-ma pe piatra pe care a fost pus si uns cu mir...mir care de doua mii de ani izvoraste din marmura...
O, Doamne inca te rastignesc , eu,ticalosul si raul si avarul si lacomul...si neinfranatul...
Cum sa nu plangi cand tocmai tu, cel mai nevrednic esti acolo la un pas de a atinge piatra de mormant ca si cand Il atingi...si altii nu reusesc sa aibe nici macar o iconita cu acel loc?Cum sa nu te infricosezi? Cum sa nu-ti fie teama ca si lui Petru si sa nu zici alergand spre afara
"Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos!"
-Iarta-ne , Doamne si ne miluieste!
Biserica Nasterea Domnului din Tara Sfanta se afla in partea de rasarit a orasului Betleem, la opt kilometri de orasul Ierusalim. Complexul ce o inconjoara, acoperind aproximativ 12.000 metri patrati, include in afara de basilica propriu-zisa, o manastire ortodoxa, una catolica si una armeana.
Nasterea Mantuitorului Hristos este relatata in Evangeliile Apostolilor Matei si Luca. In pofida micilor diferente, care intaresc veridicitatea celor relatate de cei doi, amandoi Evanghelistii afirma faptul ca Hristos S-a nascut in Betleem si a crescut in Nazaret.
la Maica Domnului Betleemita
Icoana este unică în lume atât pentru că Maica Domnului este reprezentată zâmbind, cât şi pentru faptul că Pruncul său binecuvântează cu mâna credincioşii. Chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în această icoană debordează de nesfârşită afecţiune şi linişte, iar zâmbetul uşor de pe faţa ei veseleşte sufletele pelerinilor.
Nu există date precise despre originea icoanei. După tradiţie, icoana a fost zugrăvită de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.
Icoana este îmbrăcată într-o ferecătură din aur şi argint deosebit de frumoasă, împodobită cu pietre preţioase dăruite de ţarina Ecaterina ruşilor în urma unei minuni pe care a făcut-o Născătoarea de Dumnezeu cu ea. Când a vizitat Ţara Sfântă, ţarina a dăruit veşmintele ei ca să fie „îmbrăcată” Stăpâna lumii întregi. A oferit chiar şi bijuteriile personale, ca să fie aşezate în icoană şi a hotărât ca pe viitor ţarinele să nu mai poarte rubine, încât acest lucru să rămână un privilegiu exclusiv al Maicii Domnului.
De-a lungul timpului, Icoana Maicii Domnului din Betleem a fost dusă în procesiuni atât în Ţara Sfântă, dar şi Grecia şi Rusia.
Icoana Maicii Domnului Betleemita este prăznuită pe 26 decembrie, odată cu Soborul Maicii Domnului.
Sursa Doxologia
Steaua de argint incrustata in piatra marcheaza chiar locul in care a fost asezat Hristos. Inscriptia in limba latina de pe marginea stelei de argint spune urmatoarele: "Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est." Traducerea: "Aici S-a nascut Iisus Hristos din Fecioara Maria - 1717."
Steaua de argint este strajuita de cincisprezece candele care ard in permanenta. Dintre acestea, 6 apartin grecilor, 5 armenilor si 4 latinilor.
Astăzi s-a nascut Hristos,
Mesia chip luminos
Laudați și cântați,
Și vă bucurați!
Mititel, înfășetel ,
În scutec de bumbăcel,
Laudăți și cântați,
Și vă bucurați!
Vântul bate, nu-l răzbate,
Neaua ninge, nu-l atinge,
Lăudați și cântați,
Și vă bucurați!
Și de acum până-n vecie,
Mila Domnului să fie,
Laudați și cântați,
Și vă bucurați!
Si pietrele din ziduri singure cantau...
"Hristos se naste, mariti-L,
Hristos din ceruri, intampinati-L,
Hristos pe pamant, inaltati-va,
Cantati Domnului tot pamantul.
Si cu veselie, laudati-L popoare
Ca s-a preamarit."
Hristos pe pamant, inaltati-va,
Cantati Domnului tot pamantul.
Si cu veselie, laudati-L popoare
Ca s-a preamarit."
Si am plecat spre casa noastra...mai buni, mai prieteni, mai veseli... pentru ca Slava lui Dumnezeu ca ne-a trimis noua Manatuitor...Traisem de dimineata pana la ora aceia... o zi cat o viata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu