Ne-am trezit dimineata devreme, la ora 6 eram deja in masina, impreuna cu grupul de pelerini... si am plecat ...
Situate în Galileea occidentală aceste grădini paradisiece fac parte din locurile speciale ale tradiţiei bahai.
Originile acestui cult vechi de 150 de ani, se găsesc într-un orăşel persan, Chiraz. Într-o societate marcată de despotismul politic şi de fanatismul religios, mesajul universal al păcii al profetului Baha’u’llah are darul de a seduce cu uşurinţă inimile sensibile!
Fondatorul mişcării Bahai şi adepţii săi au fost nevoiţi de a se exila din Iran pentru a scăpa de persecuţiile la care erau supuşi de musulmanii siliţi. Au găsit atunci refugiu la Acra şi Haifa. Astăzi, această religie este încă puţin cunoscută şi numără şase milioane de adepţi, răspândiţi în 235 de ţări şi teritorii. Marile sale principii adecvate cu toate tendinţele moderne sunt, între altele, egalitatea bărbaţilor şi femeilor, eliminarea extremelor sărăciei şi bogăţiei, educaţie pentru toţi, echilibru între natură şi tehnologie.
Atunci când adepţii mişcării Bahai au venit în Israel în sec. XIX, au fost extrem de impresionaţi de frumuseţea muntelui Carmel şi şeful lor şi-a exprimat numai decât dorinţa de a-l înmormânta aici pe precursorul cultului, Bab. Douăzeci de ani mai târziu, a fost construit un mausoleu şi osemintele acestuia au fost transferate în grădinile din Haifa. În această perioadă oraşul a devenit centrul credinţei Bahai.
Cele două locuri cele mai sacre ale religiei bahai, căci sunt asociate cu părinţii săi fondatori, sunt deci mausoleul lui Baha’u’llah din Acra şi mausoleul lui Bab din Haifa.
Proiectul a fost realizat de arhitectul canadian Wiliam Sutherland Maxwell. O arcadă înconjoară mormântul cât şi o suprastructură de 40 de metri înălţime. Au fost folosite peste 14.000 cărămizi acoperite cu aur. Este unul din locurile cele mai vizitate din Israel. În 2001, au fost realizate grădini magnifice şi terase în amonte şi în aval de mausoleu care se întind pe un kilometru pe o latură a muntelui Carmel.
Grădinile mai sunt numite „Al Bahaya” şi posedă o arhitectură circulară, specifică majorităţii monumentelor bahai. Sunt împărţite în patru părţi compuse din pajişti, livezi de citrice şi de flori.
unii din grup au mers si au baut cate o cafea, altii au ramas sa fie primii cand se deschideau portile...oricum cu totii ne-am bucurat de frumusetea locului
Manastirea Stella Maris din Haifa este un asezamant monahal carmelit, de secol XIX, aflat pe versantii Muntelui Carmel, din Israel. In secolul al XII-a, in timpul ocuparii regiunii de catre cruciati, grupuri religioase de ermiti au inceput sa locuiasca in pesterile din zona, imitandu-l pe Elijah, Profetul (Profetul Ilie).
Putin mai tarziu (candva intre 1206 si 1214), liderul si staretul lor, Sfantul Brocard, a cerut patriarhului de la Ierusalim, Sfantul Albert, sa ofere acelui grup niste oranduieli de viata. Acesta a fost actul de ordine initial, care a fost numit Carmelit si care a fost inclus in dioceza din Ierusalim. Manastirea a fost dedicata Fecioarei Maria, sub chipul de Doamna Noastra, Steaua Marii (in latina Stella Maris).
Partea principala a manastirii este in forma de cruce. Plafonul salii este acoperit si decorat de picturi bazate pe motive din Vechiul Testament si Noul Testament: Elijah ridicandu-se la ceruri, David cu harpa, profetul Isaia, Sfanta Familie si cei patru arhangheli. Inscriptii in latina din versete biblice sunt scrise de jur imprejurul domului. Deasupra altarului se afla statuia Fecioarei Maria cu Iisus pe genunchi. Statuia este intitulata "stapana noastra din Carmel". Platforma scarilor duce la o pestera, in care a fost construit un altar de piatra, in partea de sus a statuii lui Elijah.
Biserica si manastirea de astazi, construite la porunca Fratilor Cassini ai Ordinului, au fost inaugurate in 1836. Trei ani mai tarziu, Papa Gregory al XVI-a a conferit titlul de Biserica Mica (Minor Basilica) acestui sanctuar, iar acum acesta este cunoscut sub numele de Stella Maris, insemnand Steaua Marii. O buna parte a secolului XX asezamantul a fost ocupat de catre Armata, intai de cea britanica, iar mai tarziu de israeliti, insa in final a fost inapoiata Ordinului.
Manastirea serveste ca centru mondial pentru carmeliti. Simbolul Ordinului este infatisat deasupra usii de la intrare. In timpul ridicarii acestei biserici, calugarii erau luati cu asalt de catre cei care locuiau in imprejurimi si au fost obligati sa-si apere proprietatea si sa protejeze oaspetii bisericii. Drept urmare, partenerul manastirii este construit din ziduri groase, cu doar cateva mici deschideri, acoperite de bare.
sursa : www.crestin ortodox
sursa : www.crestin ortodox
am urcat impartiti in doua microbuze,soferul nostru stia romaneste ...adica ne-a spus ''Brasov'' si tare mult ne-am bucurat...un drum frumos, foarte periculos, cu un peisaj de iti taia respiratia...
Muntele Tabor - Har Tavor, Itabyrium, Jebel et-Tur, הַר תָּבוֹר, Όρος Θαβώρ - este un deal aflat in capatul estic al Vaii Jezreel, ce se inalta pana la altitudinea de putin peste 500 de metri, in regiunea Galileea de Jos. Aflat la 9 kilometri est de Nazaret si la doar 17 kilometri vest de Marea Galileei, acolo unde incep hotarele lui Isahar si Zabulon, acest deal mai poarta si denumirea de Muntele Schimbarii la Fata a lui Hristos.
Cand crestinii sarbatoresc Schimbarea la Fata a Domnului (noaptea dintre 18-19 august) pe Sfantul Munte Tabor, in timpul Sfintei Liturghii, se coboara asupra manastirii ortodoxe, un nor luminos care nu are caracteristicile unui nor obisnuit.
Norul se arata ca fiind lucrarea lui Dumnezeu, el aparand o singura data pe an, intotdeauna in acelasi loc si la aceeasi vreme. Odata cu privegherea ce se face in biserica, din varful muntelui se poate vedea, in directia Nazaretului, o fasie portocalie de nori, miscandu-se intr-un mod unic. Aceasta nu dispare de pe cer pana noaptea tarziu.
In momentul slujirii Sfintei Liturghii, aceasta vine deasupra Muntelui Tabor. In vremea cantarii Imnului Heruvic, norul cu pricina, de o lumina aproape materialnica, incepe sa se asezeze peste manastirea ortodoxa. Din nor se desprinde bucatele de forma unor mici sfere albe, ajungand deasupra turlei bisericii. Aceasta se vede de catre oricine, nimeni neputand contesta prezenta si particularitatile acestui nor unic.
sursa http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/muntele-tabor-manastirea-schimbarea-fata-91057.html
Ev. Matei 17, 1-9
Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L". Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.
Parintele Victor ne-a citit evanghelia punand in inimile noastre fiorul acela, pe care, doar un preot, poate sa-l puna... sfintenie, bucurie...
Am trait pe Tabor un moment de aducere aminte al primei intalnirii cu Taborul,noiembrie 2014, acel moment in care eu ii spuneam lui Dumnezeu poate aceleasi lucruri pe care le spun de aproape 9 ani, dar cu o durere pe care mi-o amintesc perfect ...poate pentru ca acea durere a zdrentuit una din valvele inimii mele...
"Ii purtam pe toti in mine. Pe toti pe care i-am cunoscut in acesta viata in diversele moduri pe care evolutia mea umana le-a facut posibile, pe cei din familia mea, pe "vecinii" mei,pe cei din bisericile unde m-am rugat, pe prieteni, oameni multi care m-au iubit si ma iubesc in acesta viata, dar si pe cei care din diverse pricini nu ma iubesc... si-mi era mila pentru ei, ca risipesc timpul vietii lor in dusmanii fara rost, fara sa schimbe fata lor...ma gandeam la cei care au deschis aceste pagini ... peste doua milioane de vizite in doar doi ani, aluatul acesta care creste si pe care mi-l doresc sa fie spre slava lui Dumnezeu, voi toti...Dumnezeu sa va binecuvinteze in tot timpul!
Ma gandeam la preotii in fata carora mi-am plecat capul in acesti sapte ani pentru binecuvantarea lor si crucea pusa de ei, sau atingerea capului meu, au facut posibila trecerea mea de la femeia imbracata in turcoaz la femeia in negru de acum, la putina schimbare a fetei mele...
Ma gandeam la atatia preoti care slujesc sfanta liturghie si care talcuiesc pericopa evanghelica a Schimbarii la Fata si nu urca Taborul real, decat pe cel duhovnicesc...
Ma gandeam la toti cei care au murit si nu l-au cunoscut...
Ma gandeam la Grig... la cei care nu mai sunt aici... la mama mea draga abia plecata, atat de curand plecata incat uit ca a plecat ... la Dani si Ionut, la Mihnea si Daniel... la Adela si Maria-Octavia, la Sofia si Neculai,la Sevastita si Constantin pe care abia i-am adaugat pe pomelnicul meu ,la tatal meu si la nasii mei... la toti cei pe care ii duc dupa mine cu lanturi de lacrimi si-i trag, ii trag, Doamne, si-i voi pune la picioarele Tale si acolo voi striga si-Ti voi spune" Mantuieste-i, Doamne, mantuieste-i pe toti!"
Ma gandeam la sora mea care inca nu se simte bine si in acea zi era iarasi in spital si ma gandeam cat de grea e intoarcerea ei, schimbarea ei ...
Ma gandeam la copiii mei...la toti, cei nascuti dar si cei botezati, daruiti de Dumnezeu sa locuiasca in inima mea...
Si am plans pentru toate...am plans ...am plans si apoi...am zambit, asteptand sa urc Taborul pe care cel mai adesea l-am coborat..."
si am mancat parca aceiasi din aceiasi paine minunat ramasa proaspata...acelasi masline ...naut si alune...Si am baut apa rece...
Am vazut iar colibele...Trei colibe! Trei colibe pentru Iisus , Moise si Ilie!Nici una pentru el!"Bine este sa fim noi aici!"
Biserica Sfantul Arhangel Gavriil este construita deasupra "Izvorului Fecioarei Maria", un izvor natural ce izvoraste de langa o fantana antica cunoscuta si ea ca "Fantana Mariei". Este posibil ca in acest loc sa fi existat o biserica veche bizantina inca din secolele VI-VII, cu toate ca primele mentionare istorice pastrate pana astazi sunt ale abatelui Daniel, din anii 1106-1108.
Evanghelia Sfantului Apostol Luca: "Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei.
.jpg)
Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit.
Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a plecat de la ea." (1, 26-38)
"Si a treia zi s-a facut nunta in Cana Galileii si era si mama lui Iisus acolo. Si a fost chemat si Iisus si ucenicii Sai la nunta. Si sfarsindu-se vinul, a zis mama lui Iisus catre El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveste pe mine si pe tine, femeie? Inca n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceti orice va va spune.
Si erau acolo sase vase de piatra, puse pentru curatirea iudeilor, care luau cate doua sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleti vasele cu apa. Si le-au umplut pana sus. Si le-a zis: Scoateti acum si aduceti nunului. Iar ei i-au dus.
Si cand nunul a gustat apa care se facuse vin si nu stia de unde este, ci numai slujitorii care scosesera apa stiau, a chemat nunul pe mire, si i-a zis: Orice om pune intai vinul cel bun si, cand se ametesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai tinut vinul cel bun pana acum.
Acest inceput al minunilor l-a facut Iisus in Cana Galileii si Si-a aratat slava Sa; si ucenicii Sai au crezut in El" (Ioan 2, 1-11).
Muntele Fericirilor...
Aflat pe un deal mic in fata Marii Galileii, langa Tabcha, Muntele Fericirilor este locul traditional in care Iisus a tinut predica, probabil una dintre cele mai cunoscute din lume.
Evanghelia dupa MATEI Capitolul 5
1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.
2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:
3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.
Am stat in acest loc si am citit evanghelia si cu infrigurare ne-am gandit cum aratau aceste locuri acum , mai bine de 2000 de ani ...si eu desi eram un pic speriata de cuvintele evangheliei , eram bucuroasa ca sunt acolo, in acel loc...
Iisus, auzind ca Ioan a fost intemnitat, a plecat in Galileea. Si, parasind Nazaretul, a venit de a locuit in Capernaum, langa mare, in hotarele lui Zabulon si Neftali, ca sa se implineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul, care zice: "Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali, spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit". (Matei 4, 12-16)
Biserica Sfintii Apostoli este o biserica ortodoxa construita chiar in mijlocul ruinelor orasului Capernaum, care, spre deosebire de ruinele sinagogii si ale cladirilor din jurul ei, nu au fost inca excavate si cercetate. Din cele sase hectare de ruine, doua hectare se afla in posesia acestei biserici ortodoxe grecesti.
Biserica greceasca, zidita in forma de cruce, avand sapte turle, a fost construita de greci, in anul 1931. Biserica este inchinata Sfintilor Apostoli, urmand traditiei potrivit careia Mantuitorul si-ar fi ales ucenicii in acest loc de pe malul marii.
O seara de pace...intr-o biserica deosebit de frumoasa, atat doar aparatul meu foto era mort si nu am putut decat sa inregistrez in amintire momentul in care parintii au cantat ...biserica avand o extraordinara acustica...pe masura vocilor cu care Dumnezeu i-a inzestrat...
Si am plecat spre casa ...in drum oprind la Magdala unde am vizitat site-ul arheologic...
Seara frumoasa in Israel,la Ierusalim... la Bethleem...soarele asfintea bland peste valea lui Iosafat... Doamne, ai mila de noi!
Si ne-am trezit ... sambata dimineata ... masa ...acelasi lucruri...ceai de busuioc si cafea solubila...chiar si cafea buna in cescute mici, delicate...si am plecat spre Ierusalim... telul zilei noastre...
si am intrat in cetate, pe strazi inguste pastrand parca fiorul unor zile ... numai trei , dar care aveau sa ne schimbe viata...tuturor celor care au fost zamisliti, prin voia lui Dumnezeu, pe acest pamant.
Via Dolorosa - Drumul Durerii - se strecoara printre stradutele aglomerate si rasucite ale Ierusalimului, incepand de la Manastirea "Ecce Homo" si terminandu-se la Manastirea Invierea Domnului sau a Sfantului Mormant. Potrivit traditiei crestine, aceasta este calea pe care Mantuitorul a fost dus spre Rastignire, incepand cu judecarea Sa in pretoriu si terminand cu inmormantarea Sa in mormantul gol.
Pretoriu, locul unde a fost judecat Mantuitorul judecat si condamnat la moarte de Pilat. Intr-o cladire ridicata deasupra pesterii de piatra in care a fost inchis Mantuitorul, cu picioarele si mainile legate, se afla o mica biserica ortodoxa. Pestera si biserica se numesc "Pretorion"
Drumul Crucii - Via Dolorosa - porneste de la ruinele fostei cetati romane Antonia si continua, aproape un kilometru, pana pe Golgota, unde se afla Biserica Sfantului Mormant. Acesta este drumul pe care l-a stabatut Iisus Hristos, cu Sfanta Cruce in spate, pentru a ne deschide noua tuturor calea spre mantuire.
Drumul Crucii este impartit in 14 popasuri; fiecare dintre ele marcheaza un eveniment deosebit. Primele 9 opriri au loc in diferite puncte ale orasului, pe cand ultimele 5 opriri au loc in interiorul Bisericii Sfantului Mormant. Fiecare dintre cele 14 opriri este insemnata cu o placuta cu numarul ei.
sursa: www crestin ortodox
intalnirea Domnului cu femeile ce se tanguiau pentru El... si El inca ne spune... "Nu ma plangeti pe mine, ci plangeti-va pe voi insiva si pe copiii vostri." si mi-am amintit ... brusc mi-am amintit ceea ce as vrea ca spovedania mea sa stearga in fata lui Dumnezeu pacatele...si ca si Iov am spus" Iarta, Doamne pacatele tineretii copiilor mei!"
un om care ar fi vrut sa moara atunci... si ar fi fost mantuit prin iubirea lui Dumnezeu, nu dupa dreptate!
Am umblat o ora prin aceste locuri...
M-am asezat la coada si am mai intrat inca odata... si lui Dumnezeu I-a placut setea mea de El...pentru ca atunci cand eram in camera ingerului, intrarea a fost blocata de o delegatie si am ramas acolo, sarutand zidurile...10 minute sau poate mai mult pana s-au inchinat ei ...si abia apoi am intrat...
si am revenit iar la piatra ungerii...in inima mea , dupa luni si luni de durere...se auzea mai incet aparatul care-l tinea pe Grig conectat la viata, plansul unei fete era mai incet...lacrimile ei parca cadeau pe piatra ungerii si ... un zvon de Osana, Osana... se auzea de undeva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu