Bogdan a fost o gazda extraordinara.A inchiriat o masina cu opt locuri si ne-a plimbat peste tot! Toate locurile lui dragi ni le-a descoperit si noua.
Am mers pe strazile pe care el mergea la facultate,
am mers la facultate pe care el in vara acesta a terminat-o.
cu mare bucurie si-a dus parintii peste tot si tot mare bucurie am simtit si noi.
Este extraordinar cand intalnim tineri care pleaca in lume singuri, purtand cu ei doar ceea ce familia si scoala le-a dat ca educatie si incredere in ei, lucruri extraordinar de valoroase, dar nu carduri incarcate de bani si reusesc sa invete mai departe, sa munceasca , sa-si croiasca un drum cu cinste si demnitate.
Bogdan este un invingator! Acum trei ani, cu doar cativa banuti la el, a plecat la Worcester ... facultatea care il acceptase sa studieze , si-a gasit o casa, un serviciu si a studiat intens astfel incat anul acesta sa poata sa incheie o etapa foarte importanta din viata lui. Cea de studiu!Si a incheiat-o!
Ne-a dus sa vizitam totul! Sali de curs, amfiteatre, sali de studiu...
-Uite aici era biroul si calculatorul la care stateam eu! -le spunea parintilor lui... sa fie partasi cu el in totul!
-Aici e statia radio!
am mers apoi in oras... pe poduri...pe langa rau...
Ne-am bucurat de ziua nu foarte calduroasa, perfecta pentru plimbare...
Am mers la catedrala
Am mirosit levantica mea draga...
Am petrecut ore foarte frumoase impreuna. Am simtit ca suntem o familie .Am alintat-o cu totii pe Daria dar am si invatat-o in fiecare zi despre toate acele locuri pe care le-am vizitat...
Acestia suntem: stransi intr-o imbratisare care spune mult despre noi!
Si ne-am intors ...mai putin Bogdan si Alina! Ei au ramas acolo, in tara acesta minunata , cu oameni civilizati, cu clima potrivita matricei mele intrerioare , cu flori cum nu am vazut in Europa mea veche, cu zile lungi care abia se termina la ora tarzie si incep devreme, tara in care am simtit ca as putea trai daca as descoperi in ea bisericile mele, ancore ale echilibrului meu...
si am zburat iar mii de kilometri...
-M-am plictisit! Vreau ceva bun! -spunea Daria
-Mai avem putin pana in Bucuresti-o incuraja Mioara
-Nu, nu vreau in Bucuresti! Vreau sa aterizeze la Slobozia, acasa!
Si l-am adus pe Goe cel modern in Bucuresti unde ne astepta Filip, un alt Goe modern!
si apoi acasa, dand slava lui Dumnezeu Cel care le stie pe toate si le implineste pe toate cele bune!
Si ma gandeam la mine si cat mi-am dorit in viata mea sa particip la un safary si am crezut ca am ratat acesta! Si cat mi-am dorit sa fac scufundari subacvatice ...doar ca s a vad pestii ... si am crezut ca nici asta nu voi face vreodata...
Si uite ...am strabatut lumea pentru ca trebuia sa le traiesc acolo si pentru ca trebuia sa-l cunosc pe acest tanar minunat, pe Bogdan!
1. Doamne, cercetatu-m-ai si m-ai cunoscut.
2. Tu ai cunoscut sederea mea si scularea mea; Tu ai priceput gandurile mele de departe.
3. Cararea mea si firul vietii mele Tu le-ai cercetat, si toate caile mele mai dinainte le-ai vazut.
4. Ca inca nu este cuvant pe limba mea
5. Si iata, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate pe cele din urma si pe cele de demult; Tu m-ai zidit si ai pus peste mine mana Ta.
6. Minunata este stiinta Ta, mai presus de mine; este inalta si n-o pot ajunge.
7. Unde ma voi duce de la Duhul Tau si de la fata Ta unde voi fugi ?
8. De ma voi sui in cer, Tu acolo esti. De ma voi pogori in iad, de fata esti.
9. De voi lua aripile mele de dimineata, si de ma voi aseza la marginile marii
10. Si acolo mana Ta ma va povatui si ma va tine dreapta Ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu