Seri de liniste- Joi 21 iulie 2016- Schitul Closca

Pentru un miliard de motive iubesc biserica acesta  si locul pe care a fost zidita.

Cand am intrat prima data in ea, acum aproape  trei ani, parintele s-a intors si m-a privit intrebandu-ma cu privirea:

-Si tie iti place? Simti frumusetea si pacea acestui loc?

Si le simteam pentru ca ele, pacea si linistea aveau radacini de rugaciune aici...

La strana doua maicute citeau vecernia... parintele privind spre ele pentru ingaduinta,  a impins usa diaconeasca si a intrat. Stia ca  o sa  slujeasca aici si  schitul acesta sarac ne va fi multora adapost si loc de linistire a inimilor!

Desigur s-au schimbat multe in trei ani, foarte putine lucruri au ramas cum erau atunci, dar lumina patrunde la fel prin ferestrele mici ale bisericii  si se asterne ca mierea peste odoare...

E alta catapeteasma ...pentru ca sunt alte icoane si  mai frumoase ...

 Maica Domnului cu sapte sabii imbracata in argint...
 si Maica Domnului Izvoratoare de ulei, bucuria si dragostea noastra ne asteapta sa spunem... sa plangem,sa multumim, sa ne rugam... sa ne indreptam viata...

 Acelasi soare de la facerea lumii incalzeste pietrele Dobrogei si pamantul arid...

 aceiasi nori cutreiera cerul albastru si clar al satului ce pare intepenit in istoria secolului trecut

 Flori minunate...dar putine...

 abia ridicate din pamant  sau semete spre cer... multumind , facand clipa de clipa doxologie lui Dumnezeu

"Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine-înmiresmat, munţii care tind spre cer, apele ca nişte oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor şi curgerea uşoară a norilor, întreaga fire şopteşte tainic, toată e plină de mângâiere, păsările şi dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pământul cu frumuseţea cea degrab trecătoare care deşteaptă dorul de veşnicul locaş unde întru nestricăcioasă frumuseţe se aude cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea

M-ai adus în viaţa aceasta ca într-un rai preasfânt. Am văzut cerul ca un potir albastru şi adânc, în azurul căruia cântă păsările, am ascultat foşnetul plin de pace al pădurii şi susurul dulce-glăsuitor al apelor, m-am înfruptat din roadele bine-miresmate şi dulci, ca şi din mierea cea parfumată. Ce bine e la Tine pe pământ, şi câtă bucurie să fii oaspetele Tău!
Slavă Ţie, pentru praznicul vieţii,
Slavă Ţie, pentru buna mireasmă a lăcrămioarelor şi trandafirilor,
Slavă Ţie, pentru felurimea cea desfătata a roadelor şi a seminţelor,
Slavă Ţie, pentru strălucirea de giuvaer din roua dimineţii,
Slavă Ţie, pentru surâsul deşteptării scăldate în lumină,
Slavă Ţie, pentru frumuseţea zidirii mâinilor Tale,
Slavă Ţie, pentru viaţa veacului acesta, prevestitoare a celei cereşti,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!"

  In biserica, dar si acolo, in curte, pe iarba arsa de soarele puternic al verii, calugari minunati  au transformat pustia  Dobrogei in Muntele Athos...si cata bogatie  sufleteasca se revarsa peste toata suflarea pamantului doar pentru rugaciunea lor...

"Cu câtă dulceaţă îi îndestulezi pe cei ce se gândesc la Tine, ce Făcător de viaţă este Cuvântul Tău cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul şi mai dulce decât fagurii este împreună-grăirea cu Tine. Rugăciunea adusă Ţie prinde viaţă şi se înaripează: cu ce cutremur se umple atunci sufletul şi cât de măreţe şi pline de tâlc apar atunci viaţa şi făptura toată! Unde nu eşti Tu - acolo e pustiu. Unde eşti Tu - acolo e bogăţia sufletului, acolo se revarsă, ca un şuvoi de apă vie, cântarea: Aliluia!"

"Când se lasă peste pământ apusul, când se împart odihna somnului obştesc şi la căderea zilei liniştea se aşterne, eu văd cămara Ta sub chipul palatelor strălucitoare şi a pridvoarelor de nori ale amurgului. Foc şi porfiră, aur şi azur grăiesc prorocind despre frumuseţea cea negrăită a corturilor Tale şi cu glas de prăznuire strigă:

Slavă Ţie, în ceasul tihnit al înserării,

Slavă Ţie, Celui ce ai revărsat asupra lumii mare linişte,

Slavă Ţie, pentru raza de rămas-bun a soarelui care apune,

Slavă Ţie, pentru odihna somnului adânc,

Slavă Ţie, pentru bunătatea Ta care se arată în întuneric, când lumea toată pare a fi departe,

Slavă Ţie, pentru rugăciunile smerite ale sufletului,

Slavă Ţie, pentru deşteptarea făgăduită spre bucuria veşnicei zile neînserate,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!"

...si m-am intors acasa, tarziu, aproape in noapte purtand in inima o pace care inca dureaza, dar stiu ca, desi multumesc, totusi  nu multumesc atat cat ar trebui, atat cat ar merita, pentru toate acestea...

Dar mila si iubirea lui Dumnezeu sunt de nemasurat!

"Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale. Arată-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!"